Nu este suficient să strigi când puterea te lovește. Trebuie să înțelegem de unde vine lovitura, unde vizează, pentru că, altfel, îi lăsăm calea liberă.

De exemplu, ce legătură are atacul lui Trump asupra universităților cu ofensiva sa tarifară? Să ne întoarcem la discursul său de învestitură, la revoluția ideologică anunțată care va redefini coordonatele bunului nostru simț.

Iluminismul întunecat nu este doar despre a face politici diferite, ci despre a decide ce contează ca adevăr, ce instituții sunt legitime, cine merită încrederea.

Lumea liberală de după război s-a organizat în jurul unor reguli comune impuse din Occident: comerțul liber ca motor al creșterii, știința ca ghid al acțiunii publice, multilateralismul ca cadru pentru rezolvarea conflictelor și globalizarea ca speranță de progres universal.

Astăzi asistăm la cursa de a lăsa totul în urmă și de a-l înlocui cu un naționalism de pasiuni fasciste. Experții sunt înlocuiți de popor și de roiurile sale; știința și faptele de narative complotiste și emoționale; comerțul devine protecționism, multilateralismul devine bilateralism al forței.

Nu este doar o mișcare reacționară, ci o revoluție ideologică autentică pentru a pune totul cu susul în jos: înlocuirea unei logici raționale, internaționale și tehnocratice cu una afectivă, naționalistă și autoritară.

Energia se concentrează pe negarea tuturor cadrelor care permit un dialog rațional. „Vaccinurile sunt control social”, „comerțul liber este o capcană” sau „Curtea Penală Internațională este un instrument al inamicilor” sunt sloganuri care delegitimizează știința, ordinea economică și justiția și dreptul internațional, cele trei fundamente ale a ceea ce, până de curând, înțelegeam ca cunoaștere, înțelegerea noastră despre lume, bazele pe care discutam realitatea.

Revoluția ideologică a lui Trump respinge cadrele internaționale stabilite. China nu este doar un concurent economic, ci o amenințare la adresa conducerii sale globale.

Separarea violentă a acestor două economii și sisteme interconectate, decuplarea lor, pretinde un spațiu în care SUA să poată acționa fără restricții, impunând viziunea sa asupra relațiilor internaționale.

În loc să se bazeze pe motive economice, decuplarea (dacă ar fi posibilă) apelează la o senzație colectivă indusă, aceea că China câștigă pe cheltuiala SUA, și la necesitatea de a recâștiga controlul asupra intereselor sale naționale. Aceasta este logica emoțională și simbolică pe care Trump o promovează.

În timp ce China beneficia de comerțul liber și de globalizare, SUA pierdeau poziții cheie: locuri de muncă industriale, tehnologii strategice și poziția sa dominantă în comerțul global.

Trump este un trișor care distruge regulile pentru că știe că nu poate câștiga suficient în interiorul lor și pierde în fața unei Chine care a știut să se adapteze și să profite de sistem în mod eficient.

Europa este laboratorul cel mai avansat al unei ordini bazate pe reguli și consensuri, de aceea am primit lovitura din plin. Întrebarea este ce trebuie să facem în mijlocul acestei lupte a titanilor.

Nu putem ignora China, al doilea nostru partener comercial. Dar este posibilă o relație multilaterală cu ea în care să apărăm interesele europene în timp ce navigăm prin furtuna concurenței geopolitice globale?

Se numește autonomie strategică, care nu este un concept, ci o practică în care suntem doar amatori. Poate că este timpul să îndrăznim cu ea.