În contextul închiderii rutelor terestre, migranții se confruntă cu căi periculoase, iar marea devine o cursă mortală.

Schimbările recente în politicile migrației și închiderea parțială a punctelor de trecere terestre cheie, cum ar fi Selva Darién, au întrerupt visul multora de a călători spre nord. Acest lucru îi forțează pe cei disperați să caute rute alternative, dar și mai periculoase - prin mare.

De zeci de ani, migranții din America Latină, China, Afganistan și Angola au traversat continentul în căutarea unei vieți mai bune în Statele Unite. Ei au parcurs lungi călătorii pe jos, confruntându-se cu lipsa de alimente, apă, boli și frică. Dar acum situația se schimbă. Închiderea frontierelor și înăsprirea politicilor de migrație duc la faptul că tot mai puțini oameni se aventurează pe aceste rute.

Marea li se deschide ca o „cale salvatoare”, dar este o speranță falsă. Tot mai mulți oameni, inclusiv copii, femei însărcinate și vârstnici, pornesc într-o călătorie mortală pe bărci supraaglomerate, fără veste de salvare. Ei sunt conștienți de riscuri: moartea prin înec este principala cauză de deces în rândul migranților în ultimul deceniu. Dar, chiar și înțelegând acest lucru, oamenii continuă să riște.

Această situație provoacă o profundă îngrijorare. Închiderea frontierelor panameze forțează oamenii să treacă prin zone controlate de grupuri armate în Columbia. În regiunea de coastă a Pacificului, există o creștere a fluxului migrației prin junglă și regiuni îndepărtate, unde nu există prezență instituțională și nici asistență umanitară. Noile rute, necunoscute și neprotejate, nu sunt doar periculoase, ci devin și mai ascunse.

Organizațiile umanitare, cum ar fi „Acțiunea împotriva foamei”, avertizează asupra posibilității ca această situație să degenereze într-o criză. Este important de reținut că migranții nu sunt doar statistici, ci familii, mame, adolescenți cu teamă în ochi. Nu putem permite să rămână invizibili.