Dacă fiecare piesă arheologică furată din Mexic ar putea vorbi...

Dacă fiecare piesă arheologică furată din Mexic ar putea vorbi, ce poveste ar spune? Poate un tablou cu Sfântul Augustin de Hipona, din 1564, ar relata cum a fost jefuit dintr-o biserică în timpul invaziei americane din 1848 și a rămas sute de ani în Tennessee. Sau un vârf de proiectil de săgeată pentru vânat păsări, perfect conservat într-un tablou alături de alte sute de felul său, ar mărturisi cum au ajuns în casa unei persoane din Texas ca parte a colecției sale personale. Istoria fiecărei piese ar putea alcătui o serie de episoade în care cercetători arheologici, în stilul legiștilor din popularul serial CSI, rezolvă cazul. Sau cel puțin așa își imaginează Alejandro Bautista și Elizabeth Andion, ale căror eforturi, prin intermediul unităților pe care le reprezintă în Institutul Național de Antropologie și Istorie (INAH) și respectiv Ambasada Statelor Unite în Mexic, și-au asumat sarcina de a repatria și recupera patrimoniul arheologic al țării. Deși fără parafernalia unui bici, a unui revolver sau a naziștilor de înfruntat, în stilul faimosului arheolog și aventurier fictiv Indiana Jones, eforturile și munca acestor instituții pe care le reprezintă acest tandem, în aproape nouă ani, au reușit să readucă în Mexic peste 11.000 de bunuri culturale, piesă cu piesă. Statele Unite, prin Ambasada sa în Mexic, s-au consolidat ca principalul partener al țării în aceste eforturi de a opri spolierea. Rodul acestei colaborări în aproape un deceniu, a fost repatrierea statuii Sfintei Rosa de Lima anul trecut, furată din capela Santa Mónica, din Epazoyucan, Hidalgo, în 2007; sau un manuscris istoric semnat de Hernán Cortés în 1527, sustras ilegal din Arhivele Generale ale Națiunii în 2021 și repatriat în 2023; sau returnarea către zona arheologică Chalcatzingo (Morelos), acum doi ani, după ce a petrecut cel puțin 50 de ani la frontiera americană a Monstrului Pământului, o piesă olmecă veche de peste 2.500 de ani.

Jaime Alejandro Bautista Valdespino

Jaime Alejandro Bautista Valdespino, subdirector de Înregistrare a Monumentelor Arheologice Mobiliare din INAH. Pentru Alejandro Bautista, subdirector de Înregistrare a Monumentelor Arheologice Mobiliare din INAH, reprezintă mult: fie că este vorba de o piesă monumentală —de peste o tonă și în jur de 1,80 metri înălțime—, cum ar fi Monstrul Pământului; sau un fragment de 20 de centimetri dintr-o reprezentare din lut a lui Mictlantecuhtli, zeul aztec al morții și al lumii subterane. «Fiecare piesă care se întoarce este un fragment ca dintr-un puzzle. Un fragment din istoria noastră. Fiecare recuperare ne emoționează foarte mult», afirmă el din biroul și depozitul său din delegația Coyoacán. Bautista explică că majoritatea predărilor sunt voluntare. Acestea provin de la persoane fizice, muzee, galerii și universități. Deși, de asemenea, completează Elizabeth Andion, specialistă în afaceri culturale la ambasada SUA, unele rezultă din arestări și monitorizarea licitațiilor efectuate de FBI (Biroul Federal de Investigații, conform siglei în engleză) și de Departamentul de Securitate Internă. Antropologul Adriana Agüero, mereu cu o mănușă de latex la îndemână —ca întreaga echipă a lui Bautista—, arată o serie de figurine provenind din centrul Veracruzului care datează din perioada dintre 200 și 400 de ani înainte de Hristos, provenind din loturi recuperate în Texas, Memphis, Tennessee și Dallas. Fiecare dintre aceste piese confiscate sau care sunt returnate voluntar, explică ea, ajung la birourile consulare ale Mexicului în diferitele state ale țării vecine. Prin imagini de înaltă definiție, acestea sunt puse la dispoziția INAH pentru studiul și revizuirea lor la distanță sau, chiar, în unele ocazii, pentru a face un aviz la fața locului. «În acest birou realizăm un aviz în materie de arheologie prin materialul grafic disponibil. Astfel stabilim dacă este vorba, efectiv, de un bun cultural mexican. Această judecată trebuie să fie categorică, deoarece trebuie să semnalăm efectiv de ce spunem că este mexican, fie că prin caracteristicile sale corespund stilului teotihuacan, olmec, zapotec, etc., pentru a avea o validitate și a se putea proceda la repatrierea sa», elaborează Bautista. Partea frontală a manuscrisului lui Hernán Cortés care a fost furat din Arhivele Generale ale Națiunii. Andion explică că este, de asemenea, o muncă birocratică și de gestionare culturală. Toate ambasadele Statelor Unite concurează pentru bugete pentru conservare și restaurare în țările lor unde se află. Sunt aproape două milioane de dolari pe care SUA i-a alocat în Mexic, din 2002 —cu fonduri din programul Ambasadorilor pentru Prevenirea Culturală și din Programul de Implementare a Acordului de Proprietate Culturală— pentru a sprijini capacitatea comunităților locale de a proteja, prezerva și recupera patrimoniul lor cultural. Câteva exemple ale acestei munci sunt conservarea palatului și a altor elemente din perioada clasică în situl maya Palenque, în Chiapas, cu o investiție de 500.000 de dolari în 2017; sau, mai recent, în decembrie trecut, cu restaurarea istoricului Palat Escárzaga, în Durango, cu un ajutor financiar de 230.000 de dolari. Prin aceste ajutoare financiare, un alt factor care a fost important este cel al conștientizării și educației, prin manuale și campanii pentru a promova prevenirea traficului ilicit. Păstrarea colaborării bilaterale «Nu este doar despre păstrarea și conservarea patrimoniului, ci și prin aceasta se instruiește și se implică comunitatea din toate aceste situri pentru ca și ei să își poată îngriji patrimoniul și să poată beneficia, în sensul bun al cuvântului, de el», explică Andion. Colaborarea bilaterală, cel puțin în această materie, va continua, conform specialistului în afaceri culturale de la ambasadă, în ciuda unor reduceri care au fost anunțate de la Administrația Trump. «Toți colegii mei din diplomația publică, din ambasadă, și cred că în toate agențiile, a trebuit să ne adaptăm la diferite priorități ale noilor administrații, la fel cum se întâmplă și în Mexic, dar continuăm cu fondurile din programul Ambasadorilor pentru Prevenirea Culturală», precizează funcționarul diplomatic. În timp ce Bautista și Miguel Ángel García, un alt arheolog din echipa sa, verifică o valiză diplomatică cu 523 de vârfuri de săgeată recuperate în Texas, reflectă asupra progresului pe care l-a avut conștientizarea oamenilor cu privire la îngrijirea și conservarea bunurilor culturale în Mexic. Subdirectorul de înregistrare a monumentelor arheologice din INAH vede în noile generații progrese pozitive și sensibilizare față de subiect, spre deosebire de oamenii din trecut care aveau o «viziune de anticar» în detrimentul promovării jafurilor. «Avem certitudinea că acea persoană particulară știe ce poate și ce nu trebuie să facă cu acele colecții importante pentru țară. Deci, a existat un efect pozitiv», afirmă expertul. Pârfuri cioplite care fac parte din programul activ de recuperare a pieselor arheologice returnate din El Paso, Texas. Pasiunea pentru sarcina de a recupera și repatria se respiră în acel birou al INAH. Chiar și atunci când este o agitație constantă din cauza sarcinilor de a înregistra, studia și primi fiecare bun care sosește. Deși uneori nu au timp să le facă pe toate, recunosc —zâmbind—, că le lipsesc mai mulți arheologi care să poată face totul, fie un Alejandro Jones sau Mike Jones, glumesc Bautista și García, pentru că nu există un fragment de cultură și istorie a Mexicului care să fie mai puțin important: «Fiecare piesă care sosește are o istorie extraordinară».