Mg Kyaw Kyaw, un adolescent birman de 13 ani, a simțit cutremurul în timp ce asculta imamul moscheii de lângă casa sa din Mandalay, pe care o frecventa în fiecare vineri. «Am vrut să fug, dar tata mi-a spus să mă calmez și să mă adăpostesc. Mi-a spus că dacă murim, vom muri în moschee, lângă Dumnezeu», povestește el într-un e-mail. «Puțin înainte de al doilea seism, cineva m-a prins strâns și m-a scos afară. Am văzut cum moscheea se zguduia. Am crezut că se va prăbuși și m-am rugat lui Allah». Printr-un nor de praf, a alergat spre apartamentul său în căutarea surorii și fratelui său, mai mici decât el, care, miraculos, ieșiseră și nu aveau nicio zgârietură, deși locuința fusese complet distrusă.

Conform relatării sale, Mg Kyaw doarme sub cerul liber, lângă vechiul palat regal din Mandalay, al doilea oraș ca mărime din Myanmar și una dintre zonele cele mai afectate de cutremurul cu magnitudinea de 7,7 care a lovit șase regiuni ale țării vinerea trecută, 28 martie. «Sunt țânțari peste tot și nu am putut dormi deloc. Mi-e teamă. Aș vrea să mă întorc la viața mea de dinainte și să fiu fericit din nou», spune el.

Directorul regional pentru Asia al ONG-ului Salvați Copiii, Jeremy Stoner, explică într-un interviu telefonic că «în situații catastrofale ca aceasta, copiii sunt întotdeauna cei mai vulnerabili». Seismul, care a cauzat moartea a cel puțin 3.300 de persoane, conform cifrelor juntei militare care guvernează Myanmar (deși Serviciul Geologic al SUA estimează că victimele mortale ar putea ajunge până la 10.000), a generat un nivel de devastare fără precedent. «În cele șase regiuni cele mai afectate de cutremur [Bago, Magway, Mandalay, Naypyidaw, Shan și Sagaing] trăiesc aproximativ șapte milioane de copii, nu spun că toți sunt afectați, dar cifrele sunt foarte mari», asigură el. Va dura luni de zile pentru a cunoaște consecințele reale, adaugă.

Acest lucru, adăugat la războiul civil sângeros care se desfășoară în Myanmar de patru ani, creează un context deosebit de nefavorabil pentru minori. Purtătoarea de cuvânt a UNICEF pentru Asia de Est și Pacific, Eliane Luth, asigură că «Myanmar este cu siguranță unul dintre cele mai dificile locuri pentru a fi copil».

Shine Khant Ko, în vârstă de trei ani, stând în fața ruinelor unei clădiri din Mandalay, pe 2 aprilie.

Distrugerea a separat mii de minori de familiile lor, un lucru care, după cum explică Luth, le afectează profund sănătatea mintală, fizică și dezvoltarea generală. «Îi expune la violență, exploatare și abuz. Fără să știe în cine să aibă încredere, unde să meargă pentru ajutor sau când se vor reuni cu îngrijitorii lor, copiii suferă de frică și confuzie extreme». În plus, adaugă ea, cei care se confruntă cu o separare prelungită duc lipsă de educație, îngrijire medicală, precum și de grija și «atenția iubitoare» pe care le oferă un părinte sau un îngrijitor de încredere, și care este «esențială pentru a-i ajuta să facă față suferinței unei situații ca aceasta».

Căldură mare, ploaie și țânțari: o combinație letală pentru copii

Yoon May, o tânără birmană de 16 ani al cărei nume a fost modificat din motive de securitate, a crezut că locuința ei tremură, așa cum se întâmplă frecvent, din cauza trecerii regulate a camioanelor mari. Era pe punctul de a adormi când a auzit strigătele fratelui său implorând să fugă. «Doar am alergat», asigură ea într-o mărturie colectată de Salvați Copiii. «Nu puteam procesa ce se întâmpla. În momentul în care am trecut de ușa de la intrare, au început să cadă cărămizi din tavan», continuă.

Dintr-un teren viran în fața casei sale distruse din Mandalay, Yoon May povestește că acum doarme pe pământ, protejată doar de o plasă pentru a evita înțepăturile de țânțari. Cu câteva zile înainte își terminase examenele școlare și era entuziasmată să sărbătorească Thingyan, una dintre festivitățile cu care se comemorează anul nou în Myanmar. «Acum vreau doar să plâng», conchide ea.

Ma July Phyo, în vârstă de patru ani, stând lângă mama ei, Ma Khin Phyo Kai, într-o tabără pentru persoanele strămutate de cutremur în Mandalay, pe 2 aprilie.

Printre locuințe, școli și spitale distruse, drumuri blocate, poduri prăbușite și canalizări revărsate, copiii se confruntă cu riscul deosebit de mare de a contracta boli și de a suferi de malnutriție. Stoner explică: «Accesul la apă potabilă este complicat, iar copiii sunt deosebit de vulnerabili la contractarea diareei și a multor infecții care se pot complica și îi pot ucide cu ușurință».

Luth adaugă că este urgent să se asigure accesul la apă, deoarece temperaturile nu scad sub 40 de grade în timpul zilei, ceea ce crește riscul de deshidratare și insolație. «Sistemele de distribuție a apei sunt rupte și există o combinație, care poate deveni mortală, de căldură mare, ploaie și țânțari, care transmit boli». Conform spuselor sale, «există multă umiditate și riscul ca copiii să contracteze dengue sau malarie va crește acum, odată cu începerea sezonului ploios».

«O criză uitată»

«Aceștia sunt unii dintre cei mai vulnerabili copii din lume», asigură Luth. Ea amintește că, încă dinainte de cutremur, peste șase milioane de minori din Myanmar aveau nevoie de ajutor umanitar. «Există milioane de minori strămutați, fără vaccinare de bază, fără educație. Aceasta este o criză peste altă criză», afirmă ea.

Myanmar trăiește din 2021 un război civil între forțele juntei militare, care în februarie acel an a preluat puterea printr-o lovitură de stat, și diverse gherile formate în mare parte din cetățeni obișnuiți care s-au ridicat la arme după ce regimul militar a reprimat cu violență protestele masive care au urmat loviturii de stat, precum și grupuri etnice independentiste.

De atunci au murit 6.231 de civili, dintre care 709 sunt copii, conform cifrelor Asociației pentru Asistența Deținuților Politici din Myanmar, citate de ONU. În plus, aproximativ 3,5 milioane de persoane au fost strămutate, dintre care cel puțin o treime sunt copii. Doar în 2024, 59 de copii au murit din cauza exploziilor de mine și 255 au suferit amputări, conform datelor UNICEF. Junta militară a decretat un armistițiu pe 2 aprilie pentru a facilita eforturile umanitare, însă, în cele patru zile de după seism, a continuat bombardamentele împotriva pozițiilor rebele.

Un grup de persoane stă la coadă pentru a primi mâncare după cutremurul din Myanmar, în regiunea Amarapura, pe 1 aprilie.

Mai mult de jumătate din populația sub 18 ani trăiește în sărăcie în Myanmar, notează ONU; și peste 40% dintre bebelușii între 6 și 23 de luni nu au acces la alimente nutritive esențiale pentru creșterea și dezvoltarea lor. «Este una dintre cele mai grave crize umanitare din lume și este o criză uitată», reproșează Luth, care explică faptul că din cele 286 de milioane de dolari pe care UNICEF le-a solicitat donatorilor săi pentru a finanța operațiunea din acest an în Myanmar, a primit doar suficient pentru a finanța 10%. «Sunt banii pe care îi folosim pentru a acoperi nevoile de bază ale copiilor: protecție, nutriție, educație, sprijin pentru cei aflați în zone de conflict. Și acesta este apelul pe care l-am făcut înainte de cutremur, imaginați-vă nevoile acum».

Stoner deplânge, de asemenea, lipsa fondurilor pentru a ajuta Myanmar; aceasta s-a redus drastic în acest an, spune el. Anularea proiectelor Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), precum și decizia unor guverne precum cel al Regatului Unit de a reduce bugetul pentru ajutor umanitar pentru a crește cheltuielile de apărare, generează dificultăți enorme în abordarea acestui tip de criză. «Ajutorul umanitar nu reprezintă cu adevărat mult în termeni de buget național și este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate oferi un guvern, este indispensabil», asigură reprezentantul Salvați Copiii.