«Astăzi, în Nu e sfârșitul lumii, vom vorbi despre dacă ne întoarcem la o nouă eră a imperialismelor…», spune la microfon Fernando Arancón, directorul publicației de analiză a afacerilor internaționale El Orden Mundial.

În spatele lui, o hartă uriașă a lumii, terenul de joc pe care deliberează, în jurul lui, colegii săi de podcast, toți între 28 și 32 de ani (deși lui Arancón, din cauza vocii sale grave, i se dau de obicei mai mulți ani). «E o nebunie de subiect», adaugă el.

În următoarea oră și jumătate, vor analiza diferențele dintre imperialismul clasic și imperialismul, să zicem, liberal (mai abstract, bazat pe instituții internaționale și soft power), vor dezbate despre conceptul de hegemonie, vor pune pe masă cărți de Noam Chomsky și Henry Kissinger (un amestec curios) și chiar vor face referire la acei ascultători care le povestesc lucruri despre nou-născuții lor (unii bebeluși sunt deja membri ai proiectului, ca tatăl care îi face nou-născutului carnet de membru la echipa sa de fotbal).

Cu Nu e sfârșitul lumii, tocmai au fost distinși cu Premiul Ondas Global pentru Cel Mai Bun Podcast Conversațional la cea de-a IV-a ediție a Premiilor Ondas Globales del Podcast, printre alți premiați diverși precum Sastre&Maldonado, Te busco, Mar de rabia, Jordi Wild, Laura Escanes sau Clara Tiscar. Virtutea lor: divulgarea geopoliticii și a afacerilor internaționale cu rigoare, seninătate și apropiere. Și un pic de umor.

Un hibrid între ziar și «think tank»

El Orden Mundial este un hibrid între un ziar și un think tank. Amestecă limbajul simplu al primului cu profunzimea analitică a celui de-al doilea, în stilul The Economist sau Le Monde Diplomatique, deși fără a le urma liniile editoriale. Apropo, citează mult serialul The West Wing. «Suntem politicieni, clar, pentru că vorbim despre politică, dar apartidici și nepolarizanți. Și suntem angajați în apărarea drepturilor omului», explică co-directorul Eduardo Saldaña (poreclit Saldañamus, pentru capacitățile sale profetice). Au generat oarecare fricțiune, de exemplu, când au denunțat violarea suveranității atât a Ucrainei, de către Putin, cât și a Palestinei, de către Netanyahu. «Asta a rupt cadrul ideologic al unora dintre ascultători», adaugă co-directorul.

Observă turbulențele din lumea terestră din acest mic birou de lângă râul Manzanares, Madrid, într-un cartier tradițional muncitoresc și industrial care se transformă într-o zonă rezidențială de clasă mijlocie. Acolo se află redacția, plină de redactori și graficieni, 14 persoane în total, dintre care unii își scot deja caserolele cu prânz. Și, în spate, micul studio de înregistrare, amenajat în locul unde înainte era o bucătărie.

În urma revoltelor arabe, a crizei din Grecia, a începutului conflictului din Ucraina, El Orden Mundial a început ca un proiect amator. «Mass-media, din cauza crizei, a redus informațiile internaționale, care sunt foarte scumpe, și exista o cerere pentru contextul știrilor. Acolo am început să explicăm», spune Arancón. Dar amatorismul a ajuns să se transforme într-o muncă cu normă întreagă cu un venit net de zero euro. Ei bine, din dragoste pentru artă. Trebuia să ne apucăm serios sau să abandonăm. Au ales să se profesionalizeze în 2017, când, după o finanțare participativă, au strâns 40.000 de euro. În 2023, după alte produse sonore care au avut un succes inegal, încep cu Nu e sfârșitul lumii. În logo, un meteorit neliniștitor survolează planeta Pământ. «Toată lumea ne întreabă dacă va izbucni al Treilea Război Mondial», glumește co-directorul Blas Moreno.

Atunci nu se termină lumea? «Oamenii devin anxioși când văd știrile, cred că totul va merge prost… le e frică pentru că nu înțeleg. Noi nu încercăm să dăm o întorsătură optimistă, ceea ce facem și noi, dar credem că, dacă știi lucrurile, poți avea o relație mai sănătoasă cu ele», explică Arancón. «Un schimb de rachete între Iran și Israel este îngrijorător și poate escalada spre ceva nasol, dar dacă înțelegi ce se întâmplă, ești capabil să digeri mai bine informațiile», adaugă el. Desigur, acestui proiect îi merge mai bine când râul este agitat. Marea sa ascensiune a avut loc în ultimii ani, legată de o serie de repere nu tocmai măgulitoare: pandemia, războiul din Ucraina, masacrul din Gaza sau a doua venire a lui Donald Trump. Adică, atunci când se pare că e sfârșitul lumii.

Provin, cu o anumită mândrie, din primele promoții ale facultății de Relații Internaționale care au existat în universitatea publică și, curios, niciunul nu avea o vocație specială pentru internațional, nici nu venea din familie. «Nu eram copii de diplomați, eram tocilari internaționali», glumesc ei. Pur și simplu a apărut dragostea. În podcasturile lor analizează problemele actuale, dar se dedică și aprofundării istoriei unor țări (de exemplu, episodul Italia, eterna putere medie?), disecării unor personaje (În mintea lui Marine Le Pen) sau studierii altor fenomene de interes (Ascensiunea bisericilor evanghelice). Formatul podcast este propice pentru a trata încet subiecte în care actualitatea furioasă, din ce în ce mai furioasă, nu se poate opri.

Uneori, geopolitica pare îndepărtată de cetățeanul de rând: există puține oportunități de a participa, nu are prea mult sens să te mobilizezi, se prezintă incontrolabilă, ca un destin al zeilor. Și ceea ce se întâmplă acolo sus pare să se întâmple inspirat de misiuni istorice, deliruri imperiale, chestiuni ideologice și nu de bunăstarea cetățenilor. «Este adevărat că bărbații puternici care apar acum par să se miște după logici de acum o mie de ani, dar același lucru nu se întâmplă în cazul unei țări democratice normale», liniștește Moreno. Aici susțin că problemele internaționale ne incumbă, ne afectează și foarte mult. De exemplu, în consum: «În calitate de cetățeni responsabili, suntem interesați să știm de unde provin lucrurile pe care le consumăm și în ce condiții sunt produse. Pentru asta este nevoie de o perspectivă internațională».

«De multe ori fenomenele internaționale se fac și de jos, nu doar de marile puteri. Ni se pare interesant să vedem aceste diferite niveluri», spune redactorul și editorialistul Alba Leiva, care subliniază și importanța unei viziuni globale în probleme precum tranziția energetică. Așa se uită la istorie, la turism sau la cultură și consum, așa cum au făcut într-un podcast anterior, Geopolítica pop. Acolo au analizat geopolitica lui Barbie, a rap-ului, a muzeelor sau a supereroilor. O linie pe care au integrat-o ulterior în programul Geópolis de la RTVE. În plus, au o secțiune în programul Juliei Otero de la Onda Cero.

Lumea nu se termină, așadar, și nici subiectele nu se termină. Dimpotrivă. «Mai degrabă problema este cum să încadrezi numărul de subiecte pe care le avem. În fiecare episod ies idei pentru altele… Episodul despre zoroastrism este încă în așteptare!», conchide, la sfârșitul înregistrării, Alba Leiva.