Până în 2022, viața lui April Huggett (Castlegar, Canada, 36 de ani) era dedicată îngrijirii celor trei copii ai săi, atunci în vârstă de 2, 7 și 11 ani.

Invazia Rusiei în Ucraina a zguduit-o atât de tare încât a decis să schimbe viața de casnică cu tranșeele și bombardamentele zilnice de pe frontul din Donețk, unul dintre cele mai active din război, pentru a apăra democrația și lumea liberă în care s-a născut de amenințarea expansionistă a Rusiei. "După masacrul de la Bucha mi-a fost greu să merg mai departe. Semăna atât de mult cu Al Doilea Război Mondial... M-am uitat la copiii mei și am simțit că trebuie să fac ceva", își amintește ea la poalele unei tranșee într-o pădure din Donbas, unde se antrenează cu colegii ei din batalionul Alcatraz.

Pentru că Huggett nu s-a mulțumit să fie voluntar; s-a înrolat și din decembrie 2024 servește ca medic de luptă pentru acest regiment, inclus în Brigada 93 Mecanizată Separată Kholodny Yar și format exclusiv din foști deținuți cărora guvernul le-a oferit să schimbe celula cu lupta pe front. Huggett dezinfectează degetul unui recrut care tocmai s-a tăiat cu un instrument și asigură: "Acești oameni sunt familia mea. Sunt prietenii mei".

Î: Cum a început să se descurce în Ucraina?

R: Am început ca voluntar. Am două fundații și m-am dedicat acordării de ajutor umanitar și diferitelor proiecte pentru copii. Am transportat materiale școlare în diferite zone de pe front, unde încă se preda un fel de educație la distanță, și am făcut multe evacuări de animale, distribuire de apă... Cu timpul am decis că vreau să mă înrolez.

Î: A fost ușor să accesezi Forțele Armate fiind străină?

R: Aveam un prieten care organiza instruiri pentru medici, așa că m-am înscris. Și îl cunoșteam pe comandantul Brigăzii 93 pentru că îi ajutam cu una dintre fundațiile mele, așa că am cerut să mă alătur. Am crezut că este un batalion foarte interesant și știam că pot ajuta pentru că am o mare prezență pe rețelele de socializare. Brigada 93 a luptat în unele dintre cele mai grele bătălii, iar cu marile victorii vin mari pierderi, au nevoie de mult ajutor. Suntem un batalion de infanterie de asalt, ceea ce înseamnă că mergem pe jos. Nu avem tancuri sau mortiere; acești băieți merg înaintea utilajelor grele și au nevoie de tot sprijinul care le poate fi oferit.

Î: Care sunt responsabilitățile dvs.?

R: Mă ocup de sănătatea soldaților. Când ajung aflu dacă au vreo boală preexistentă, alergii, hepatită C, HIV... Mulți au probleme de sănătate și trebuie să le furnizez medicamente. De asemenea, mă antrenez cu ei și mă asigur că sunt bine.

Î: Cum v-ați pregătit pentru a putea practica?

R: În viața mea civilă sunt operator de procese, deci pot lucra în baraje hidroelectrice, rafinării etc. Dar aici am ales să urmez o pregătire ca medic de luptă și toată pregătirea mea constă în salvarea vieții: oprirea hemoragiilor, tratarea crizelor respiratorii... Am învățat pe măsură ce am înaintat, iar unul dintre colegii mei este medic și mă învață multe. Avem instrumente de învățare, cum ar fi brațe false și lucruri pentru a face suturi, dar o mare parte din asta este cercetare. Nu sunt un medic certificat, dar acționez ca unul. Dacă au nevoie de ceva ce nu le pot oferi, merg la punctul nostru medical. În plus, recent, am fost promovată responsabil de relații publice ale batalionului. Mă ocup de crearea tuturor rețelelor sociale, mesajelor și videoclipurilor.

Î: Este multă muncă...

R: Este mult, dar acești băieți o merită, muncesc din greu. Mulți dintre ei merg la poziții [pe front], iar dacă nu sunt acolo, se antrenează șase zile pe săptămână. Nu contează că ai fost pe front de 20 de ori; te întorci și te antrenezi. Este epuizant, au duminicile libere pentru a-și curăța armele și a spăla hainele, dar muncesc fără oprire. Și nu au libertatea celorlalți pentru că sunt închisori în perioada de reformă; nu pot merge în oraș sau să-și ia un weekend de odihnă. Când vin aici se angajează să fie cât timp este nevoie.

Î: Familia dvs. a susținut decizia dvs. de a rămâne în Ucraina?

R: Nu, și a fost greu. Oamenii nu înțeleg că eu gândesc diferit. În America de Nord suntem foarte departe de asta, dar am multe idei despre ceea ce înseamnă acest război pentru viitorul nostru. Așa că știu că îmi joc asta, presupun, propriul viitor și timpul cu copiii mei. Dar cred cu adevărat că nu este vorba doar de Rusia și Ucraina. Rusia se uită și la alte țări, așa că este foarte important să ne poziționăm aici pentru întreaga lume liberă. Cu toții vorbim despre modul în care societățile noastre sunt construite pe libertate și democrație, și despre faptul că există libertate pentru toți. Ar trebui să trăim conform a ceea ce spunem.

Î: Se observă ajutorul militar occidental?

R: Promisiunile sunt foarte frumoase, dar am fost la Siversk, unde avem o unitate de artilerie a noastră pentru cinci ale rușilor. Apoi există un anunț care spune că vor trimite mai multă artilerie și băieții folosesc toate rezervele pentru că cred asta. Dar nu ajunge în șase luni, opt luni... Toată lumea îi dă Ucrainei doar suficient pentru a-i ține pe ruși, dar nu suficient pentru a câștiga. Dacă am avea toate echipamentele promise, am putea face ceva, dar este foarte greu să planifici bătăliile când nu știi ce vei primi. Și poate crezi că va veni ceva, de exemplu, din Statele Unite, pentru că a promis un anumit ajutor, dar apoi se taie pentru că vine un nou președinte și toată planificarea militară pentru următoarele șase luni se duce pe apa sâmbetei. Cum poți face asta? Sunt total dezamăgită.

Huggett, în timpul unui antrenament de asalt cu batalionul Alcatraz în apropiere de Kramatorsk (Ucraina). Lola Hierro

Î: De ce au nevoie acum?

R: Dacă am fi într-o armată canadiană sau americană, am avea cu toții ochelari de vedere pe timp de noapte. Dar nu primim suficienți bani nici măcar pentru asta, ca să nu mai vorbim de uniforme, de bocanci, de trusele de prim ajutor, de vehicule... 90% din drone provin din donații. Nu avem suficienți bani, iar toate aceste lucruri sunt consumabile. Sunt distruse. Oamenii mor. Este groaznic. Nu știu de câte ori am strâns truse de prim ajutor de la răniți și nu avem nici măcar pentru a cumpăra una nouă. Așa că acum îi dai unui tip o trusă de prim ajutor pătată de sânge sau ruptă de o gaură de glonț. Nu este bine pentru moral, dar mergi mai departe. Alți soldați primesc uniforme care au găuri de gloanțe cusute. Nu este incredibil?

Î: Credeți că Rusia va respecta o încetare a focului?

R: Absolut nu! Este aceeași țară care a semnat în 1994 Memorandumul de la Budapesta [care include garanții de securitate împotriva amenințărilor la adresa integrității teritoriale a Ucrainei] și trebuia să protejeze Ucraina. Și apoi au invadat-o. Nu o dată, ci de două ori. Că semnează o bucată de hârtie nu înseamnă nimic, ei doar se vor regrupa. Singura modalitate de a opri Rusia este să te asiguri că nu mai au capacitatea. Asta începe nu doar cu un efort de război, ci cu sancțiuni care îi elimină de pe piețele globale și din orice proces de luare a deciziilor. Trebuie să fie distruși economic și militar. Acea țară este nebună și oamenii refuză să vadă asta.