Nerespectarea, timp de două decenii, a directivelor privind donarea de spermă de către clinicile de fertilitate din Olanda s-a tradus prin existența a cel puțin 85 de donatori masivi care au între 26 și 75 de copii fiecare. Între 2004 și 2018, normele stabileau o limită de 25 de descendenți per donator. De atunci, pot fi doar 12, iar situația a fost descoperită ca urmare a intrării în vigoare — în aprilie — a unui registru național privind acest tip de donații.

Acest registru oferă o imagine completă a modului în care au fost folosite donațiile de când Legea privind datele donatorilor de fecundare artificială a interzis donațiile anonime în urmă cu douăzeci și unu de ani. Asociația Profesională a Ginecologilor (NVOG, în siglă neerlandeză) a confirmat situația și, de asemenea, prezența donatorilor activi în mai multe centre în același timp. Funcționarea defectuoasă a clinicilor specializate și existența celor 85 de donatori masivi au fost dezvăluite de programul de televiziune Nieuwsuur, de la postul public NOS.

Luni, NVOG a publicat pe pagina sa web un comunicat în care recunoaște că «în unele cazuri s-a depășit limita anterioară de 25 de copii, și apoi 12, per donator». De asemenea, admite că noul registru a dezvăluit «schimbul de spermă donată între clinici» fără să existe în același timp schimb de date între ele, «posibil din motive de confidențialitate». Aceeași notă subliniază că, până la existența registrului național, centrele de reproducere asistată «nu puteau verifica reciproc dacă un donator a donat în mai multe locuri». Când se știa, «clinicile au încetat să mai folosească» persoana în cauză.

Donațiile de spermă sunt gratuite și se oferă doar aproximativ 40 de euro maximum pentru deplasare. Fundația Donorkind, care facilitează întâlnirea copiilor și fraților născuți prin aceste practici, consideră abominabil comportamentul specialiștilor în fertilitate. «Totul s-a întâmplat din două motive: din cauza banilor primiți de aceste clinici pentru tratamentele lor și pentru că nu s-a luat în serios repercusiunea unui donator masiv în viața mamelor, a copiilor lor și a fraților acestor copii», asigură, la telefon, Ties van der Meer, președintele Donorkind. În opinia sa, este posibil ca cifra copiilor celor 85 de donatori să fi fost estimată la un nivel scăzut, «dar în orice caz pot fi mii de copii cu peste 25 de frați și frați vitregi».

I se pare de neînțeles și subliniază: «Problema este că medicii de la aceste centre de reproducere asistată prezintă legătura familială derivată din donarea de spermă ca un simplu fapt genetic». Văzut așa, «donatorul nu este un tată și ceilalți posibili frați nici nu sunt, și se reduce importanța adevărului de bază că o familie este ceva mai mult decât ADN-ul», indică el. Ca fiu de donator și donator el însuși, Van der Meer indică faptul că Guvernul și-a dat seama de importanța informării familiilor despre detaliile și sfera donațiilor de spermă. Adaugă că familiile celor 85 de donatori vor fi informate în curând și le cere celor afectați să contacteze fundația ― formată din voluntari ― «pentru că știm deja că unele familii sunt în favoarea ca Guvernul să finanțeze ajutorul psihologic de care ar putea avea nevoie».

Într-o țară de 18 milioane de locuitori, se adaugă o altă preocupare: «copiii donatorilor, dacă încep o relație, vor trebui să facă un test ADN pentru a exclude posibile legături de sânge», potrivit lui Van der Meer. Până în aprilie, Legea privind datele donatorilor de fecundare artificială (2004) stabilea un registru care permitea stocarea datelor personale descriptive ale donatorului, cum ar fi culoarea părului și a ochilor. De la vârsta de 12 ani, copiii născuți astfel puteau solicita aceste informații. La împlinirea vârstei de 16 ani, cererea se extindea la nume, data nașterii și locul de reședință al donatorului. Acesta din urmă, însă, nu este obligat legal să ia legătura cu progenitura sa. Din aprilie, însă, atât donatorii, cât și mamele sunt înregistrați la nivel național, în loc de fiecare clinică. Este un fișier cu efect retroactiv din 2004 și permite să se știe numărul de descendenți per donator. În acest fel, mamele pot afla câte femei mai au același donator.

De la NOVG au făcut luni un apel către mame, copii și donatori «să contacteze clinicile de fertilitate» dacă doresc mai multe informații. Lacunele sistemului de reproducere asistată din Olanda s-au tradus deja în mai multe scandaluri în ultimii ani. În 2023, justiția olandeză a impus măsuri de precauție lui Jonathan Meijer, în urma denunțului unei mame. El îi spusese că nu are mai mult de 25 de copii, deși a fost activ în unsprezece clinici de fertilitate între 2007 și 2017 și a avut 102 copii. În 2017 i s-a interzis să doneze la centre din țara sa, dar cum își oferea serviciile și pe internet la scară internațională, i se atribuie până la 550 de descendenți în mai multe țări, inclusiv în Spania. Un alt caz răsunător anterior a fost cel al ginecologului Jan Karbaat, decedat în 2017. I se atribuie în aceste momente cel puțin 105 copii, pentru că își folosea propriul spermă cu pacientele sale fără ca acestea să știe. A condus propria clinică în Rotterdam timp de patru decenii, iar femeile credeau că provine de la un donator. În 2021, s-a aflat că un alt ginecolog olandez, Jan Wildschut, a zămislit cel puțin 40 de copii cu sperma sa între 1981 și 1993. A făcut-o într-un spital din Zwolle, în estul Olandei. În 2022, s-a anunțat că un al treilea ginecolog, Jos Beek, era tatăl a cel puțin 41 de copii prin practici similare desfășurate între 1973 și 1998. A făcut-o într-un spital regional din Alrijne, în Leiderdorp, în vestul țării. Beek era purtător al unei boli ereditare ― care nu a fost specificată ― și se manifestă atunci când mama este și ea purtătoare a aceleiași gene, potrivit FIOM. Aceasta este fundația națională specializată în libertatea de alegere în caz de sarcini nedorite și dreptul la informații despre paternitate.