Declarația Universală a Drepturilor Omului

Declarația Universală a Drepturilor Omului, unul dintre pilonii Națiunilor Unite, este insuficientă pentru a-i apăra pe cei mai vulnerabili. De-a lungul timpului, organizația a creat figuri juridice specifice pentru anumite grupuri: convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), împotriva discriminării femeilor (1979), cea privind drepturile copilului (1989) și, cea mai recentă, cea privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006). Acum, ONU tocmai a înființat un grup de lucru pentru a adăuga un alt sector al populației: cel al «persoanelor în vârstă».

Pe 3 aprilie, Consiliul pentru Drepturile Omului a înființat un grup interguvernamental pentru «elaborarea unui proiect de instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care să promoveze, să protejeze și să garanteze exercitarea deplină a drepturilor omului de către persoanele în vârstă». Spania se numără printre cele 42 de țări care promovează această inițiativă, a cărei misiune este de a redacta o convenție (un tratat internațional de mare anvergură) specifică care să protejeze drepturile persoanelor în vârstă.

Până să se ajungă aici, au trecut 15 ani de dezbateri, cu grupuri de lucru anterioare care au concluzionat că drepturile persoanelor în vârstă sunt încălcate sistematic în multe țări doar din cauza vârstei lor. Rapoartele pe care le-au analizat arată încălcări în accesul la sistemele de sănătate, de securitate socială, la muncă, la participarea publică sau la locuință (nu este neobișnuit ca închirierile să fie refuzate persoanelor în vârstă de teama proprietarului că ar putea genera probleme sau ar avea nevoie de adaptări).

Problema, explică Nena Georgantzi, coordonatoare pentru drepturile omului la AGE Platform Europe, este că sistemul de protecție nu a fost adoptat cu o perspectivă de îmbătrânire și longevitate. «Adoptarea unei convenții nu va schimba situația de la o zi la alta, dar servește la a oferi mai multă vizibilitate și la a face mai dificilă trivializarea încălcărilor care acum sunt trecute cu vederea», explică ea.

Se dorește, în cuvintele Vaniei de la Fuente, medic și specialist în ageism, să se răspundă golurilor legislative existente: «Niciun tratat privind drepturile omului nu abordează în mod specific drepturile persoanelor în vârstă, ageismul nu se regăsește nicăieri. Și fără instrumente juridice este mai dificil să cerem statelor să protejeze drepturile. O convenție ar permite consolidarea responsabilității guvernelor și a organizațiilor internaționale, crearea de standarde universale. Vreau să cred că odată cu o convenție nu vom mai vedea ororile pandemiei cu accesul la serviciile de bază [al persoanelor în vârstă]».

Dreptul la sănătate este unul dintre cele mai clar încălcate, în opinia ambelor experte. «În timpul Covid am văzut că motivul vârstei a fost suficient pentru a exclude cetățenii de la asistența medicală în unele protocoale, iar ca societate civilă nu am avut nicio apărare pentru a contesta aceste decizii», rezumă Georgantzi.

Dincolo de coronavirus, în domeniul sănătății există operații chirurgicale în care se stabilesc limite de vârstă sau screening-uri împotriva bolilor care nu se fac de la o anumită vârstă. De la Fuente adaugă situația căminelor de bătrâni, unde persoanelor în vârstă li se aplică uneori măsuri de constrângere, fie fizice (legându-le), fie chimice (cu medicamente) pentru a le face mai ușor de gestionat și de îngrijit. Sau, fără a merge atât de departe, tratamentul pe care mulți lucrători din domeniul sănătății îl acordă pacienților în vârstă, cărora «le vorbesc ca și cum ar fi copii» sau nici măcar nu li se adresează și informează familia despre starea lor de sănătate.

La o anumită vârstă pare justificată îndepărtarea persoanei din viața socială, expune Georgantzi. «Există o abordare miopă a îngrijirii. În timp ce în sistemul persoanelor cu dizabilități se sprijină și se promovează dreptul de a trăi în comunitate, pentru persoanele în vârstă se pare că nu contează dacă rămân închise în casă sau într-o reședință, atâta timp cât nu mai sunt o povară pentru familiile lor», subliniază ea.

Un alt exemplu pe care îl dau ambele experte este domeniul muncii. «Există o tendință pozitivă de a întârzia pensionarea și de a promova îmbătrânirea activă, dar avem un sistem juridic care permite discriminarea pe criterii de vârstă printr-o directivă europeană care permite pensionarea obligatorie», subliniază Georgantzi.

Dincolo de acest caz atât de clar și concret, există un alt tip de discriminare în lumea muncii mai subtilă, care are legătură cu imposibilitatea de a participa la formări sau de a continua să progreseze și să schimbe funcții. Convenția poate fi un instrument care să ajute la schimbarea tuturor acestor lucruri, dar mai este un drum lung până la aprobarea sa. Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități a durat cinci ani pentru a vedea lumina zilei de când a fost creat grupul de lucru, punctul în care se află acum cea pentru persoanele în vârstă. Dar a fost cea mai rapidă din istorie, altele au durat 10 sau 15 ani pentru a primi sprijinul definitiv. «Să sperăm că tot timpul de lucru anterior va servi la accelerarea procesului», spune Georgantzi.

Noul grup de lucru va organiza două sesiuni anuale la Geneva și o reuniune organizatorică înainte de sfârșitul anului 2025. Consiliul a solicitat Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului să acorde toată asistența necesară și a îndemnat statele și actorii relevanți să organizeze reuniuni regionale virtuale pentru a contribui la proces. De asemenea, încurajează participarea activă a tuturor părților interesate, inclusiv a persoanelor în vârstă și a organizațiilor care le reprezintă, pentru a asigura o abordare incluzivă și reprezentativă.

Pe măsură ce timpul trece, tot mai multe persoane vor beneficia de convenție. Potrivit ONU, în 2050 vor fi peste 1,5 miliarde de persoane cu vârsta peste 65 de ani în lume, de două ori mai multe decât astăzi. Este grupul populațional care crește cel mai mult, în special în țările cu venituri medii și mici, unde sistemele de protecție sunt mai slabe.