Pandemia de HIV/SIDA: un punct crucial

Pandemia de HIV/SIDA, cea mai lungă și una dintre cele mai letale din istoria umanității, se află într-un moment crucial. Aproximativ 40 de milioane de persoane au decedat din cauza unor afecțiuni legate de HIV, conform OMS. De-a lungul timpului, s-au descoperit referințe ale prezenței sale încă din 1976, dar abia cinci ani mai târziu au fost diagnosticate primele cazuri de SIDA. S-au făcut progrese mari în cercetare, iar viața persoanelor cu HIV s-a îmbunătățit radical. Acestea sunt date optimiste, dar cursa pentru ca HIV să nu mai fie o pandemie se află pe ultima linie dreaptă și este nevoie de accelerare pentru a ajunge la linia de sosire. Astăzi, obiectivele stabilite pentru 2030 de ONUSIDA, programul comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA, care vizează reducerea la zero a noilor infecții, a discriminării și a deceselor legate de SIDA, par realiste. Pentru a ajunge acolo, se impune regula de 95%:

• Atingerea unui procent de 95% dintre persoanele cu HIV diagnosticate, ceea ce presupune reducerea numărului de persoane cu HIV care nu știu acest lucru.
• Atingerea unui procent de 95% dintre persoanele diagnosticate cu HIV care urmează un tratament, ceea ce implică creșterea accesului la medicamente pentru toate tipurile de populații.
• Obținerea unui procent de 95% dintre persoanele aflate sub tratament cu o încărcătură virală nedetectabilă, ceea ce necesită menținerea numărului de persoane aflate sub tratament.
• Asigurarea că 95% dintre persoanele care prezintă risc de a contracta HIV au acces la un anumit tip de prevenție.

Directorul executiv al ONUSIDA, ugandeza Winnie Byanyima, asigură chiar că «pandemia poate înceta să mai fie o amenințare pentru sănătatea publică la sfârșitul acestui deceniu». Dar, potrivit experților, trăim într-un moment decisiv, deoarece încă mai există obstacole de depășit și provocări de îndeplinit. Mai ales, trebuie făcut progrese în educație, în prevenție și în accesul la tratamente, lucru care ar putea fi afectat dacă se limitează investițiile în îngrijirea HIV. Așa avertizează Lucio García Fraile, medic adjunct al Serviciului de Medicină Internă-Infecțioase al Spitalului La Princesa din Madrid: «Suntem într-o situație mai bună decât am fost vreodată, dar lucrurile se pot schimba oricând dacă nu menținem acest ritm bun».

Cum s-a ajuns aici? Marile progrese

Grație utilizării tratamentelor adecvate, HIV a devenit o infecție cronică. Se poate spune că speranța de viață a unei persoane nou diagnosticate, odată ce se află sub tratament, este similară cu cea a unei persoane fără HIV, conform lui Jorge Garrido, director executiv al Apoyo Positivo, ONG care luptă de peste 30 de ani pentru drepturile persoanelor cu HIV. «Au trecut 44 de ani de la primul diagnostic în Spania», își amintește Garrido. «Astăzi, o persoană cu HIV sub tratament obține ceea ce cunoaștem sub numele de nedetectabilitate, cantitatea de virus este atât de redusă încât nu se detectează în sânge. Dacă urmează tratamentul și se menține nedetectabilă, nu transmite virusul altor persoane. Adică, nedetectabil este egal cu netransmisibil (i=i)».

Această nedetectabilitate a fost una dintre marile realizări recente în cercetarea științifică privind HIV. «A fost cel mai revoluționar lucru din acest deceniu, fără îndoială», asigură García Fraile. «În 2016 au fost publicate studiile Partner 1 și Partner 2, care au demonstrat că o persoană cu o încărcătură nedetectabilă de HIV nu transmite virusul», își amintește García Fraile. Cu două decenii mai devreme, se făcuse un prim salt calitativ prin obținerea unui tratament printr-un cocktail de pastile, cunoscut sub numele de terapie antiretrovirală foarte eficientă, care a reușit să evite mortalitatea asociată HIV. În îngrijirea HIV au existat alte momente importante, cum ar fi reducerea numărului de medicamente necesare pentru a controla virusul, sau faptul că tratamentul antiretroviral este de doar o pastilă pe zi: se realizează cu o combinație de patru medicamente care include pentru prima dată un inhibitor de protează, ceea ce împiedică încă de la mijlocul ultimului deceniu ca virusul să devină rezistent. Iar astăzi s-a făcut un pas mai departe odată cu sosirea tratamentelor cu acțiune prelungită care permit administrări mai distanțate în timp.

90% dintre persoanele afectate trăiesc în Africa subsahariană. Dintre cele trei milioane de persoane care mor din cauza virusului în fiecare an, 700.000 au sub 15 ani.

Obiectivele ONUSIDA în Spania

Este viabil obiectivul 95-95-95 în Spania? Se estimează că există aproximativ 150.000 de persoane cu HIV în țara noastră și că zilnic sunt diagnosticate între 8 și 9 persoane (aproximativ 3.000 pe an). García Fraile asigură că obiectivele ONUSIDA sunt practic atinse în Spania, dar nu trebuie să ne mulțumim cu atât. Trebuie să continuăm să acționăm asupra lor: primul obiectiv necesită găsirea persoanelor care s-au infectat, ceea ce nu este întotdeauna ușor. Mulți nu își cunosc starea serologică. Al doilea și al treilea merg mână în mână: odată ce persoana își cunoaște starea, dacă i se pune sub tratament, se obține ca aceasta să atingă mult dorita nedetectabilitate. Rămâne de realizat reducerea celor aproximativ 3.000 de noi infecții care au loc anual, o cifră care, în medie, se menține stabilă de 10 ani. Și este posibil.

Există deja orașe în Europa care au reușit să reducă noile infecții cu HIV la cifre apropiate de zero și în întreaga lume se fac eforturi pentru a atinge aceste obiective. În Africa, unde pandemia a afectat cu virulență ani de zile, se lucrează de zeci de ani cu rezultate pozitive. «Dar se deschid noi breșe în alte teritorii, cum ar fi America Hispanică, Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est. Acolo incidența este în creștere», avertizează García Fraile. Și este posibil, conform lui, ca eforturile depuse în Africa pentru a opri virusul să se piardă din cauza diminuării — sau direct suprimării — partidelor pentru ajutoarele de cooperare internațională din partea Statelor Unite.

.desktop {display: none;}
.mobile {display: block;}
@media (min-width: 1001px) {
.desktop {display: block;}
.mobile {display: none;}
}

Cu ce provocări ne confruntăm pentru a pune capăt pandemiei?

Jorge Garrido, de la Apoyo Positivo, este clar că sfârșitul pandemiei se vede mai aproape ca niciodată. «Aceasta este o fază a HIV în care pentru prima dată întrezărim un orizont de eradicare sau, cel puțin, de control ca problemă de sănătate publică, cu implementarea tuturor instrumentelor disponibile». Una dintre chei, adaugă García Fraile, este reducerea numărului de persoane care au HIV și nu știu acest lucru. «Este esențial să promovăm diagnosticările».

Medicul subliniază, de asemenea, importanța prevenției: evitarea contractării virusului de către cei care nu îl au rămâne și va rămâne o prioritate universală. În acest proces intră în joc profilaxia preexpunere, cunoscută sub numele de PrEP, explică el. «În ultimul deceniu, prevenirea HIV cu PrEP constituie cel mai eficient instrument de care dispunem». PrEP este o altă piatră de hotar farmaceutică a cercetării științifice care a permis evitarea transmiterii la persoanele care nu s-au infectat. Cu toate acestea, încă mai există între 8 și 9 noi infecții pe zi. Deoarece există încă populații la care nu ajung instrumentele de prevenție disponibile.

Jorge Garrido aprofundează acest subiect: «Este necesară o implementare reală și eficientă a prevenției combinate și a inovației terapeutice, care să includă de la metode clasice, cum ar fi prezervativul, până la instrumente actuale, cum ar fi profilaxia preexpunere (PrEP), profilaxia postexpunere (PEP), reducerea riscurilor și a daunelor și strategii cheie, cum ar fi i=i. Toate acestea trebuie să fie însoțite de un acces real la inovații terapeutice adaptate nevoilor persoanelor cu cel mai mare risc de a-l contracta».

O educație sexuală integrală, subliniază Garrido, se dovedește indispensabilă pentru a reduce stigma pe care o poartă persoanele cu HIV de patru decenii: timp de mulți ani a fost mai mult decât o etichetă pentru ele. De asemenea, pentru a atinge obiectivele ONUSIDA în 2030, inclusiv sfârșitul noilor infecții și al deceselor evitabile prin HIV. «Este esențial un angajament ferm al instituțiilor: finanțare stabilă, coordonare eficientă între sănătatea publică și țesutul asociativ și un pariu decis pe participarea comunitară». Ambii experți pun accentul pe faptul că astăzi se știe ce trebuie făcut și instrumentele de care este nevoie.

.desktop {display: none;}
.mobile {display: block;}
@media (min-width: 1001px) {
.desktop {display: block;}
.mobile {display: none;}
}

García Fraile subliniază că ONUSIDA stabilește obiective ambițioase pentru a încuraja progresele. «Orice progres, oricât de mic ar fi, reprezintă o victorie», asigură el. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere progresul global. Cifrele arată că, deși calitatea vieții s-a îmbunătățit, volumul infecțiilor se menține aproape stabil de un deceniu. «Trebuie să privim HIV și sănătatea sexuală în general dintr-o nouă paradigmă: mai preventivă, mai umană și axată pe bunăstarea integrală, unde sănătatea mintală are un loc central», explică Garrido. «Pentru ca acest lucru să devină realitate, este nevoie de voințe politice ferme și de o accelerare decisă în implementarea instrumentelor care există deja. Nu este vorba de a inventa noi soluții, ci de a face efective cele pe care le avem deja, printr-un angajament clar și susținut. Momentul de a pune capăt HIV este acum», conchide el.