Primul Papă american

Această sintagmă l-a însoțit pe Francisc încă din 13 martie 2013, când argentinianul Jorge Mario Bergoglio a apărut la balconul Pieței San Pietro și a glumit: «Știți că datoria conclavului era să dea un episcop Romei. Se pare că frații mei cardinali au mers să-l caute la capătul lumii. Dar iată-ne». Timp de mai bine de un deceniu, Pontiful a fost principalul ambasador al continentului, unde catolicii reprezintă majoritatea credincioșilor din lume. A fost o voce de speranță pentru milioane de oameni. «America Latină va fi victimă până nu se eliberează de imperialismul exploatator», a afirmat el într-unul dintre ultimele sale interviuri. A călătorit în Brazilia, Ecuador, Bolivia, Paraguay, Cuba, Statele Unite, Mexic, Columbia, Chile, Peru, Panama, dar nu a găsit niciodată momentul oportun pentru a-și vizita Argentina natală.

Francisc a părăsit Buenos Aires în martie 2013 ca episcop și nu s-a mai întors ca Papă. Credea că prezența sa în Argentina nu va face decât să aducă mai multe diviziuni într-o țară fracturată de criza economică. Era atent la modul politic în care era folosită imaginea sa și a preferat să rămână deoparte. Trecutul său peronist a alimentat opoziția față de guvernul Cristinei Kirchner; a fost acuzat că a afișat o față acră în timpul vizitei lui Mauricio Macri la Vatican; Alberto Fernández obișnuia să spună că Papa îl inspiră și îl cita constant; relația cu Javier Milei, în schimb, a fost cel puțin particulară.

Milei a făcut campanie insultându-l pe Francisc, pe care îl considera un dușman al agendei sale ultradrepte. Îl numea «reprezentantul celui rău pe pământ», «fiu de cățea care predică comunismul» și «jegos prost făcut». A câștigat alegerile, deși niciun politician nu îndrăznise vreodată să meargă atât de departe. În februarie 2024, Milei avea mai puțin de două luni ca președinte și a călătorit la Vatican. Papa l-a primit cu o îmbrățișare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru Milei, «cel rău pe pământ» era acum «cel mai important argentinian din istorie».

În ciuda schimbării bruște de opinie a lui Milei, Francisc nu a încetat să trimită mesaje mai mult sau mai puțin explicite către țara sa. În noiembrie anul trecut, de exemplu, a regretat că poliția argentiniană a aruncat cu gaze lacrimogene într-o fată în timpul unui protest în fața Congresului.

Până la sfârșitul vieții sale, Francisc a vrut să se întoarcă în Argentina. În noiembrie trecut, el a spus unui grup de sindicaliști argentinieni că încercase să facă acest lucru în 2024, dar că sănătatea nu i-a permis. Până atunci, era deja evident că nu își va putea satisface dorința.

Dragoste pentru Amazonia

Una dintre ultimele audiențe ale Papei Francisc la Vatican înainte de a fi spitalizat, vineri, 14 februarie, a fost cea oferită cu două zile mai devreme primei doamne a Braziliei, Janja da Silva. Soția președintelui Luiz Inácio Lula da Silva a postat în acea zi un videoclip pe Instagram în care ambii vorbesc amical. Subiectul conversației, Alianța împotriva Foametei și Sărăciei lansată de Lula și îmbrățișată de G-20. «Papa este bine. Își revine. Acum noi ne rugăm pentru sănătatea lui», a explicat ea după ce a relatat că Jorge Mario Bergoglio o întrebase despre recentele probleme de sănătate ale soțului ei și îi spusese că se roagă pentru el.

Papa Francisc străbate străzile din Rio de Janeiro. Mario Tama (Getty Images)

Brazilia ocupă un loc special în pontificatul său, dar mai ales Amazonia, pe care o împarte cu alte opt țări, a fost pe punctul de a avea un rol de vedetă în istoria Bisericii Romei. A fost aproape să devină laboratorul unui experiment revoluționar care nu a decolat. La cererea catolicilor amazonieni, Francisc a acceptat să dezbată oficial – în sinodul dedicat în 2019 Amazoniei la Vatican – posibilitatea de a hirotoni bărbați căsătoriți ca preoți și femei ca diaconi. Pe masă, sfârșitul unui mileniu de celibat.

Dar polemica a fost atât de mare încât Pontiful a păstrat propunerea într-un sertar la sfârșitul sinodului, care a abordat și modul de protejare a mediului și a indigenilor.

Imagine de ansamblu a slujbei masive pe plaja Copacabana, pe 28 iulie 2013. Mario Tama (Getty Images)

Prima călătorie internațională a iezuitului argentinian ca Papă a fost în Brazilia, în iulie 2013. Zilele Mondiale ale Tineretului l-au adus într-una dintre țările cu cei mai mulți catolici din lume, un loc pe care îl dispută cu Filipine. «Dumnezeu a vrut ca prima mea călătorie să fie în Brazilia», a declarat el la sosire. Printre momentele importante ale acelei călătorii la Rio de Janeiro, se numără slujba pe care a oficiat-o pe plaja Copacabana pentru trei milioane de credincioși și critica sa față de violența poliției: «Violență, nu! Iubire, da! Candelaria niciodată!», a proclamat el, referindu-se la un masacru comis în 1993 de mai mulți polițiști care au împușcat zeci de tineri care dormeau în fața unei biserici din Rio. Au ucis opt.

Papa căruia îi durea de Mexic

Francisc era preocupat de Mexic, cum să nu fie, dacă în țară violența lasă în urmă aproximativ 30.000 de morți pe an? «Diavolul are ură pe Mexic», a declarat el în primăvara anului 2019, în fața escaladării crimelor pe care le-a primit pe atunci președintele Andrés Manuel López Obrador, care și-a manifestat întotdeauna public admirația pentru Pontiful argentinian. Dar în anii săi de guvernare, violența nu a încetat și unii preoți au căzut sub gloanțe. Răsunător a fost asasinatul a doi iezuiți, Javier Campos și Joaquín Mora, în Sierra Tarahumara (Chihuahua) în iunie 2022, împușcați în același templu în timp ce protejau un bărbat care scăpa de pistolari. Un alt preot paroh, Marcelo Pérez, a fost asasinat în octombrie anul trecut în San Cristóbal de las Casas.

Așa de multă violență, care îi viza și pe oamenii lui Dumnezeu, îl scotea din minți pe Francisc. În acel interviu acordat Televisa în care a dat vina pe diavol, Papa l-a sfătuit pe președintele mexican să poarte dialog și să încheie pacte, deși, întrebat în detaliu, a respins acordurile cu traficanții de droguri: «Îmi sună rău. Este ca și cum eu, pentru a ajuta la evanghelizarea unei țări, aș pacta cu diavolul, sunt pacte care nu se pot face», a declarat el. Dar adevărul este că unii pastori din Biserica sa au purtat discuții cu capii criminali în căutarea de armistiții în fața unor situații imposibile, cum ar fi cele trăite în unele comunități indigene din statul Guerrero, toată lumea sub gloanțe.

Papa Francisc în fața imaginii Fecioarei de Guadalupe, în timpul unei slujbe celebrate în Ecatepec, Statul Mexic, pe 14 februarie 2016. Gregorio Borgia (AP)

Pe Papa, bun cunoscător al Americii Latine, îl durea de Mexic și avea motive întemeiate. Nu din lipsă de devoțiune în această țară, unde Fecioara de Guadalupe este celebrată în fiecare 12 decembrie cu un pelerinaj de milioane de oameni, al doilea cel mai numeros după Mecca, dar acesta, de catolici. Știind acest lucru, la ultimele alegeri, cele două candidate la președinție, conservatoarea Xóchitl Gálvez și progresista Claudia Sheinbaum, astăzi președinte, l-au vizitat la Roma. Pontiful a fost cordial cu ambele și echitabil la publicarea fotografiilor, ambele în același timp.

Retragerea antichaviștilor

Strălucirea personală, simpatia elocventă și acuitatea verbală a Papei Francisc au produs la început o simpatie automată și o identificare naturală a multor venezueleni cu cel mai înalt reprezentant al ierarhiei catolice. În unele sectoare ale opoziției exista speranța că originea sa argentiniană și cunoașterea realității țării îi vor permite să apere democrația și drepturile omului în Venezuela. Cu toate acestea, a avut mai multe incidente care l-au împiedicat să se înțeleagă fluent cu sectoarele antichaviste mai radicale.

Pe 24 iulie 2016, Francisc l-a primit și i-a dat binecuvântări președintelui Nicolás Maduro în Sfântul Scaun, împreună cu soția sa, Cilia Flores, pledând în acel moment pentru «un dialog sincer între părți», care, în ultimă instanță, ar evita «suferința atâtor oameni». Acel episod a constituit o lovitură emoțională pentru mulți oponenți. «Dialogul nu a dat rezultate pentru că propunerile nu au fost acceptate și știu că acum insistă», a spus Francisc pe 30 aprilie 2017, în timp ce în țară era închisă Adunarea Națională pe care o controla atunci opoziția. Așa a explicat de ce nu a putut intermedia așa cum i se cerea atât de mult în țară. După acea tentativă eșuată de dialog din 2017, Papa s-a referit ocazional la tragedia venezueleană în alocuțiunile sale, deși evitând considerații politice de fond.

Un purtător de drapel al păcii în Columbia

În Columbia, țara cu a șaptea populație catolică ca număr din lume, Francisc a fost un sprijin permanent pentru eforturile de pace. În 2016, când țara era divizată de un plebiscit privind acordul dintre Guvernul lui Juan Manuel Santos și FARC, Pontiful a anunțat că va vizita pământul columbian dacă va câștiga da. «În ceea ce privește acordul de pace care se face în Columbia, îi urez tot binele președintelui Santos, deși poporul columbian va fi cel care va spune în plebiscit da sau nu păcii», a spus el atunci.

Slujba Papei Francisc în orașul Medellín, Columbia. FERNANDO BIZERRA JR. (EFE)

Nu-ul a câștigat printr-o campanie plină de dezinformare și o țară foarte polarizată. Și în septembrie 2017, când aplicarea acelui pact era în dificultate, a vizitat țara pentru a sprijini procesul de «reconciliere a societății». Și în 2023, în timpul mandatului lui Gustavo Petro, a cerut episcopilor columbieni să sprijine toate eforturile îndreptate spre pace și reconciliere. Columbia îl vede pe Francisc ca pe un purtător de drapel al păcii într-o națiune care are peste 50 de ani de conflict armat intern în care au murit peste 200.000 de oameni.

Abuzuri în Chile

Relația Chile cu Papa Francisc a început prost. Venirea sa a adus un aer nou după izbucnirea în 2011 a cazului Fernando Karadima, un preot condamnat pentru abuzuri asupra adolescenților și tinerilor din clasa de mijloc înstărită din Santiago. În 2015, totuși, l-a numit episcop de Osorno pe Juan Barros, care a lucrat alături de Karadima ani de zile și, conform victimelor, a fost martor ocular al abuzurilor. Odată, când enoriașii din Osorno cereau demisia lui Barros, Papa a spus că sunt «proști». «Gândiți cu capul și nu vă lăsați duși de nas de toți stângacii, care sunt cei care au pus la cale treaba», a răspuns el.

În ianuarie 2018, Papa a vizitat Chile. Încă de la primul său discurs din palatul La Moneda a abordat tema abuzurilor: «Nu pot să nu-mi exprim durerea și rușinea în fața prejudiciului ireparabil cauzat copiilor de către miniștrii Bisericii». Cu toate acestea, episcopul Barros a participat la un eveniment. Subiectul a marcat turneul său, care a avut un gust dulce-amărui pentru Biserică. Întors la Vatican, și după ce a aflat rezultatele unei investigații interne asupra situației Bisericii chiliene, Papa a trimis o scrisoare Conferinței Episcopale din Chile cerând iertare tuturor celor pe care i-ar fi putut ofensa și a recunoscut că a făcut «greșeli grave de evaluare și percepție a situației, mai ales din lipsă de informații veridice și echilibrate».

Tineri observă trecerea Papei Francisc prin străzile din Lima, pe 20 ianuarie 2018. Anadolu (Getty Images)

În aceeași lună a primit în reședința sa trei victime ale lui Karadima pentru a-și cere scuze personal și pentru a «asculta durerea lor». În mai s-a întâlnit cu episcopii chilieni, și într-un fapt inedit la Roma și-au pus în masă funcțiile la dispoziția Papei ca răspuns la cazurile de abuzuri care au avut loc în Chile. Episcopul Barros a demisionat câteva luni mai târziu.

«Cei mai vulnerabili dintre cei vulnerabili»

Trecuseră treizeci de ani de când un Papă nu mai vizitase Peru când, în 2018, Bergoglio a călătorit în țara latino-americană. Trei orașe în patru zile: Lima pentru că este capitala și leagănul sfinților peruani; Trujillo, pentru apropierea sa de victimele fenomenului El Niño Costero; și Puerto Maldonado, pentru că este simbolul Amazoniei. A fost în Coliseul Regional Madre de Dios unde episcopul Romei a strâns mâna liderilor popoarelor indigene. «Știm că sunt cei mai vulnerabili dintre cei vulnerabili», a spus Francisc în alocuțiunea sa. Dar unde i-a emoționat cu adevărat pe credincioși a fost la baza aeriană Las Palmas, în Lima, unde a predicat Evanghelia în fața a peste un milion de oameni, dintre care majoritatea au campat din noaptea precedentă pentru a fi bine poziționați și a primi binecuvântarea Papei cât mai aproape posibil.

Căsătoria egalitară în Ecuador

Prima dată când Papa Francisc a călcat pe Quito a fost pe 5 iulie 2015. A fost un eveniment de relevanță istorică. Fiecare dintre călătoriile sale a fost transmisă în direct și în timpul șederii sale a profitat pentru a face declarații despre principalele probleme sociale și economice ale țării. S-a referit la inegalitate, sărăcie și nevoia de o dezvoltare integrală care să includă pe cei mai vulnerabili. Una dintre temele care a generat cea mai mare controversă au fost declarațiile sale despre căsătoria între persoane de același sex. Cu luni înainte ca Papa să afirme că «a fi homosexual nu este o crimă, este o condiție umană», ierarhia Bisericii catolice din Ecuador respinsese categoric sentința Curții Constituționale care aproba căsătoria egalitară.

Împotriva dictaturii lui Ortega și Murillo

Nicaragua este poate una dintre țările cu care Papa Francisc și-a mușcat cel mai puțin limba. În martie 2023, cu episcopul Rolando Álvarez – simbol al rezistenței opoziției – încarcerat, pontiful a atacat regimul lui Daniel Ortega și Rosario Murillo. «Este ca și cum ai aduce dictatura comunistă din 1917 sau cea hitleristă din 35 (...) Sunt un tip de dictaturi grosolane», a declarat Papa pentru portalul Infobae. «Cu mult respect, nu-mi rămâne decât să mă gândesc la un dezechilibru al persoanei care conduce», a adăugat el.

Ortega nu a întârziat să răspundă și, la o zi după ce au fost făcute publice acele declarații, a anunțat suspendarea relațiilor cu Vaticanul, care pentru acel moment erau deja profund deteriorate. De la izbucnirea protestelor din 2018 în Nicaragua, Biserica a devenit un refugiu fizic și moral pentru nicaraguenii nemulțumiți și a fost pusă în vizorul Guvernului. Ortega a ajuns să-i califice pe «preoți, episcopi și papi» drept o mafie, a încarcerat și exilat zeci de preoți, călugărițe și seminariști și a ajuns chiar să interzică procesiunile de Paște în 2023.

Dezghețul în Cuba

Cuba este una dintre țările latino-americane pe care Papa Francisc le-a vizitat în timpul pontificatului său. A fost în 2015, într-un turneu care l-a dus și în Statele Unite. Vaticanul a fost cheia în procesul de dezgheț care i-a apropiat scurt timp pe cei doi vechi dușmani și în eliberarea deținuților politici. Înainte de sosirea lui Francisc, Guvernul comunist a grațiat 3.500 de deținuți. În timpul acelei călătorii, Papa s-a întâlnit cu frații Fidel și Raúl Castro și, deși s-a arătat reținut în declarațiile sale de pe insulă, a lăsat să se întrevadă o critică subtilă la adresa sistemului politic cubanez în omilia slujbei pe care a oferit-o în Piața Revoluției: «Nu se slujesc ideologii, se slujesc persoane», a spus atunci Pontiful.

Apararea imigranților

Papalitatea lui Francisc a traversat patru președinții americane: a doua a lui Barack Obama, cea a lui Joe Biden și cele două ale lui Donald Trump. În fața tuturor, Pontiful a rămas ferm în angajamentul său de a-i apăra pe imigranți. În cazul democraților Obama și Biden, a fost ceva care i-a unit. Obama, care îl considera un «lider transformator», l-a primit la prima și singura sa vizită în Statele Unite în 2015. Biden i-a acordat medalia prezidențială a libertății, cea mai înaltă distincție civilă a țării, în ianuarie trecut.

Papa Francisc oferă binecuvântarea sa în fața zidului de la frontieră din Ciudad Juárez, Mexic, miercuri, 17 februarie 2016. AP

Dar cu Trump, imigrația a fost tema care a deschis o breșă irevocabilă între cei doi șefi de stat. Deja în 2016, chiar înainte ca magnatul să ajungă la Casa Albă, Francisc l-a acuzat că nu este creștin pentru că se gândește «doar să construiască ziduri». «Papa ar dori și s-ar ruga ca eu să fiu președinte dacă Vaticanul ar fi atacat de Statul Islamic. Ca un lider religios să pună la îndoială credința unei persoane este rușinos», i-a replicat Trump în acea ocazie.

Nouă ani mai târziu, Pontiful a atacat din nou agenda migratorie a republicanului. Într-o scrisoare adresată episcopilor americani și publicată pe 11 februarie trecut, Francisc s-a referit la programul de deportări masive al președintelui și a criticat criminalizarea migranților. De data aceasta, Trump nu i-a răspuns direct, ci a lăsat ca țarul său al frontierei, Tom Homan, să o facă pentru el. «Vrea să ne atace pentru că ne asigurăm frontiera? Are un zid în jurul Vaticanului, nu?», a contraatacat el.

Cu informații de la Federico Rivas Molina, Naiara Galarraga Gortázar, Antonia Laborde, Juan Esteban Lewin, Alonso Moleiro, Renzo Gómez Vega, Carolina Mella și Paola Nagovitch.