Încă de la început, prin alegerea numelui său papal, Jorge Mario Bergoglio și-a legat activitatea în fruntea Bisericii Catolice de mediu și de apărarea „casei comune” a umanității, planeta Pământ.

Papa Francisc a ales acest nume gândindu-se la Francisc de Assisi, patronul ecologismului pentru Biserica Catolică, dar și simbol al sărăciei. Prima sa enciclică, din iunie 2015, s-a intitulat Laudato si’ – inspirată, de asemenea, dintr-un cântec al Sfântului Francisc de Assisi. Această lucrare a fost dedicată în întregime mediului și luptei împotriva încălzirii globale. Textul a respins orice negare a schimbărilor climatice și a apărut într-un context crucial: cu câteva luni înainte de summitul ONU unde trebuia finalizat Acordul de la Paris.

În 2023, printr-o exortație apostolică, Papa a actualizat acea enciclică pentru a critica guvernele pentru că nu au înlocuit combustibilii fosili, responsabili pentru «criza climatică», cu energii regenerabile suficient de repede.

În autobiografia sa, publicată la mijlocul lunii ianuarie, a vorbit din nou despre «urgența climatică», adăugând: «Casa comună ne cere o pauză de la stilul nostru de viață, care împinge planeta dincolo de limitele sale și care provoacă eroziunea solurilor, dispariția câmpurilor, avansul deșerturilor, acidificarea mărilor și intensificarea furtunilor și a altor fenomene climatice intense». Aceleași lucruri, punct cu punct, virgulă cu virgulă, ne spune și știința: am întârziat, iar evenimentele extreme devin mai severe și mai frecvente.

Francisc a fost, fără îndoială, Papa care a îmbrățișat dovezile științifice despre schimbările climatice și a implicat Biserica Catolică într-o problemă atât de actuală, de strategică, pe care populismul ultraconservator și negaționist a luat-o în vizor cu minciuni și dezinformare.

Teresa Ribera, vicepreședintă a Comisiei Europene și un reper internațional în diplomația climatică din ultimele decenii, amintește că Bergoglio «a ajuns la Roma fiind enorm de respectat pentru angajamentul său social». Dar «a înțeles și a îmbrățișat imediat apărarea mediului ca axă centrală a păcii și a dreptății între oameni». «Laudato si’, probabil cel mai important produs ecumenic al pontificatului său, a marcat un punct de cotitură în acțiunea climatică la nivel global. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, ne amintea: ‘Dumnezeu iartă întotdeauna, oamenii uneori, iar natura niciodată’», își amintește Ribera.

Acea enciclică a demontat negaționismul și s-a alăturat declarațiilor făcute de alți lideri religioși în 2015 pentru a face presiuni pentru semnarea marelui pact împotriva schimbărilor climatice, așa cum s-a întâmplat în cele din urmă pe 12 decembrie în capitala franceză. Deși niciuna dintre declarațiile celorlalți lideri nu a avut profunzimea enciclicei papale.

Pentru Manuel Pulgar, ministru al Mediului din Peru între 2011 și 2016 și o altă voce autorizată a diplomației climatice, textul a reprezentat «o contribuție foarte oportună a Papei Francisc și a Sfântului Scaun la procesul care, în același an, a dus la adoptarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în septembrie și, câteva luni mai târziu, în decembrie, a Acordului de la Paris».

«A definit un rol nemaivăzut până acum, din partea celei mai înalte ierarhii a Bisericii Catolice, în dezbaterea multilaterală pe teme de mediu», adaugă Pulgar, care consideră că enciclica a fost «un semnal politic pozitiv» care, adăugat altora, precum declarația comună a Chinei și SUA, «a creat atmosfera adecvată pentru atingerea obiectivului de a obține un acord la Paris».

«Cu Laudato si’ a reușit să ajungă la mulți oameni din întreaga lume și să-i mobilizeze într-un moment foarte important în care negocierăm Acordul de la Paris», își amintește Sara Aagesen, actuala vicepreședintă a treia a Guvernului Spaniei și ministră pentru Tranziția Ecologică. Aagesen a participat, de asemenea, la acele negocieri de la summitul din capitala franceză.

Diplomata și politiciana Laurence Tubiana este considerată una dintre arhitectele Acordului de la Paris. Ea subliniază modul în care Bergoglio a promovat «o viziune umanistă asupra gestionării globale a bunurilor comune». Ca și colegii săi, ea evidențiază valoarea enciclicei din 2015: «Laudato si’ este un text fundamental al angajamentului creștin față de acțiunea climatică, care a inspirat și a marcat o nouă generație de oameni implicați. Explicând clar cauzele crizei pe care o trăim, Papa Francisc ne-a amintit cui se adresează lupta împotriva crizei climatice: umanității în ansamblu».

Dar enciclica nu a fost un text izolat în pontificatul său, deoarece mediul și lupta împotriva climei au fost prezente pe tot parcursul mandatului său. De exemplu, când a avut o întâlnire publică în Piața Sfântul Petru de la Vatican cu activista suedeză Greta Thunberg în 2019, simbolul de atunci al luptei împotriva încălzirii globale și ținta unor atacuri acerbe din partea sectoarelor negaționiste și mai conservatoare. «Mergi mai departe», l-a încurajat Pontiful. Apoi, în 2022, Vaticanul a ratificat Acordul de la Paris. Și un an mai târziu, a încercat să participe la summitul climatic care a avut loc la sfârșitul anului 2023 la Dubai, deși problemele de sănătate l-au împiedicat în cele din urmă.

Discursul verde al Pontifului

În cei 12 ani de pontificat ai lui Bergoglio, schimbările climatice s-au accelerat, iar dovezile științifice că această încălzire cauzată de om se află și în spatele agravării fenomenelor meteorologice extreme au devenit mai solide. Spre deosebire de alte probleme sociale în care Biserica se mișcă foarte lent sau nu avansează, discursul verde al Pontifului a evoluat în ritmul în care știința și o parte a activismului au marcat. Dacă în enciclica din 2015 vorbea despre «schimbări climatice», în actualizarea pe care a făcut-o în 2023 s-a referit la «criza climatică», iar în autobiografia sa a folosit deja «urgența climatică» pentru a se referi la această problemă.

Exortația în care vorbea despre criza climatică —Laudate deum, din 2023— se încadrează bine în această evoluție a discursului ecologist al lui Bergoglio de-a lungul pontificatului său. Deși a apărat «multilateralismul», a criticat dur ultimele summituri climatice. «Astăzi putem continua să afirmăm că acordurile au avut un nivel scăzut de implementare, deoarece nu au fost stabilite mecanisme adecvate de control, revizuire periodică și sancționare a încălcărilor», a susținut el. În plus, a criticat atitudinea de blocaj a unor națiuni: «negocierile internaționale nu pot avansa semnificativ din cauza pozițiilor țărilor care își privilegiază interesele naționale față de binele comun global».

Manuel Pulgar evidențiază din acest al doilea text propunerea Papei de a reconfigura multilateralismul prin generarea «unei noi proceduri pentru luarea deciziilor și legitimarea acestor decizii». Pentru că el propunea ceva ce astăzi «se discută în diverse forumuri și este realizarea unui fel de democratizare mai mare în procesul multilateral». «Ambele documente Laudato si și Laudato Deum reprezintă o nouă perspectivă a Bisericii Catolice asupra noilor provocări ale umanității», subliniază Pulgar. Dar el critică faptul că «difuzarea» acestor scrieri de către Biserica însăși a fost limitată. «Biserica ar promova o schimbare reală dacă ar putea transforma aceste texte în texte mai simple de cateheză care să permită atingerea unui public masiv de diferite vârste», consideră el.