Autoritățile au cerut evitarea deplasărilor inutile. Așa că mulți am decis să lăsăm mașina la serviciu și să ne întoarcem acasă pe jos. Aceasta este cronica drumului de întoarcere acasă în seara penei masive de curent.

La ora 18, strada Alcalá, la înălțimea Quinta de los Molinos, era însorită, cu o atmosferă ciudată, ca de irealitate. Este cea mai lungă stradă din Madrid, cu o lungime de 10,5 kilometri. Această plimbare, ceva mai scurtă, de 7,5 kilometri, era plină de oameni care comentau tema zilei cu mai mult sau mai puțin umor. -A fost un atac cibernetic- spune o doamnă în vârstă. -Da, da, se vorbește despre Germania, Olanda, Belgia… toată lumea!- îi răspunde un băiat -Nu, a fost doar în Spania și Portugalia!- intervine altul

Într-o optică, trei persoane încearcă să închidă ușa automată. Reușesc. Bucurie. -Dar acum să vedem cum facem să ieși tu- spune o fată. Iar cel care a rămas înăuntru încetează să râdă. -Mâine este școală?- întreabă o fetiță în uniformă. Doi polițiști călare și o mașină păzesc o ambulanță oprită lângă un camion. Poate fi o întâmplare normală, dar oamenii se uită la ea cu pana de curent în minte.

Toate băncile de pe drum sunt ocupate. Și fiecare bancă este o discuție. Tema este liberă. -Crezi că mi-a crescut burta?-, îi spune un bărbat unei femei în timp ce își ridică tricoul. -Un pic da-, spune ea. Poliția reglementează traficul la intersecțiile mari. Pe străzile mai mici, există un fel de acord tacit între șoferi și pietoni.

Cântarul nu funcționează la magazinul de fructe: -Cât îmi dai pe astea?-, întreabă vânzătorul (Acestea sunt două kiwi, patru roșii și două portocale) -De unde să știu-, răspunde fata. -Păi, știu eu ce sunt, dar vreau să știu cât ai plăti-. -E ușor, pentru că am doar cinci euro-. -Atunci hai, dă-mi cinci euro-.

Ajungând la Ventas, trece un camion de la UME. M-30 este blocată într-o direcție. Două fete se îmbrățișează. Una i-a dat o floare celeilalte. -Cum este în centru?-, întreabă un băiat un taximetrist. -Păi, sunt străzi care arată ca duminica și altele, ca de Crăciun-.

Îmbrățișarea celor două fete cu trandafir încă durează. -Se pare că lumina revine din nord și din sud, pentru că ne dau Franța și Maroc-, informează un băiat pe colegii săi de stație de autobuz. Un cuplu face socoteala pe un ton liniștitor: -Avem două conserve, ouă, cartofi, ceapă… O fată o întreabă pe alta: -Știi ce funcționează și ce nu într-o pană de curent?

Unele baruri s-au închis. Altele oferă servicii printr-o fereastră. Sunt oameni pe terase. -Va fi slujbă astăzi?-, întreabă o doamnă un tânăr lângă parohia Nuestra Señora de Covadonga. -Sigur că da, dar mai e o jumătate de oră-, îi răspunde el.

În Plaza de Manuel Becerra, sute de oameni stau la coadă pentru a lua autobuzul. Rândurile șerpuiesc pentru a nu se intersecta cu altele sau cu ele însele. -De ce trebuie să mergem să o vedem pe bunica dacă e pană de curent?-, întreabă o fetiță. -Pentru că bunica nu este electrică-, îi răspunde mama ei, provocând râsul celor din jur. Un bărbat cu o valiză întreabă o doamnă: -Pentru a ajunge la gară Méndez Álvaro?- -Vai, mamă…- îi iese din suflet și începe să-i explice pe un ton de compasiune.

Un bărbat pe o bancă citește Nexus, de Harari. -La naiba, și tu și eu acum până la Legazpi- îi spune un prieten altuia. Intrarea principală a El Corte Inglés de Goya este plină de oameni. -Ăsta trebuie să fie un loc de întâlnire sau ceva de genul- spune un domn. -Cred că e pentru că e umbră-, îi răspunde prietenul său.

Fiecare sirenă de poliție sau de ambulanță oprește timpul. Oamenii le urmăresc în timp ce rămân în câmpul lor vizual. -Și mâine am examen!-, exclamă o fetiță în ceea ce pare a fi cea mai proastă zi din viața ei. În zona Retiro, încep să apară alte limbi. De asemenea, alergători care merg în parc. -Domnule, mergeți pe trotuar, vă rog, că nu e lumină, dar sunt reguli-, îi spune un polițist local unui cetățean distrat.

După Plaza de Cibeles, un adolescent scoate telefonul mobil și reușește să-l sune pe tatăl său. -Tată, am ieșit la o plimbare prin Madrid și tocmai a revenit lumina!-, îi spune cu mare bucurie. -Credem că a revenit-, adaugă mama. -Ce a revenit sigur sunt datele-, adaugă adolescentul, care nu vrea să-și reducă emoția. Se aud câteva mesaje. O fată țipă de bucurie când vede că are semnal la telefon. -Auzi, Inés va dormi acasă. Că nu sunt trenuri spre Valladolid-, îi explică interlocutorului său.

Ajungând la kilometrul zero, doi băieți de vreo 40 de ani filosofează: -Dacă stai să te gândești, Spania este o țară extraordinară. Cu toată nebunia asta, iar oamenii beau cafele-, reflectă unul. -Și în plus, joi este sărbătoare-, adaugă celălalt.