
În câteva cuvinte
Textul analizează importanța de a investi în pace și cooperare internațională în detrimentul creșterii cheltuielilor militare. Se subliniază impactul conflictelor, al schimbărilor climatice și al încălcării drepturilor omului, pledând pentru o abordare care prioritizează dezvoltarea durabilă, ajutorul umanitar și respectarea drepturilor.
Lumea se confruntă cu unul dintre cele mai complexe contexte din ultimele decenii
Lumea se confruntă cu unul dintre cele mai complexe contexte din ultimele decenii: conflictele sunt mai numeroase ca niciodată de la al Doilea Război Mondial. Am depășit recordul rușinos de peste 120 de milioane de persoane forțate să-și părăsească locuințele. Urgența climatică provoacă ravagii tot mai mari, feminicidurile și reducerea drepturilor femeilor progresează alarmant, iar în multe locuri apărarea drepturilor și a libertății de identitate înseamnă persecuție și chiar moarte. În plus, închiderea USAID, agenția americană de cooperare, are deja un impact grav asupra a mii de oameni din întreaga lume, iar consecințele sunt catastrofale, mai ales în chestiuni atât de importante precum îngrijirea populației de refugiați, asistența umanitară, sănătatea sexuală și reproductivă sau prevenirea și tratarea HIV. Într-un astfel de context, este fundamental să se parieze pe apărare, dar nu pe cea care, în mod incoerent, este legată de militarizare, ci pe o apărare radicală a drepturilor omului, a păcii și a garantării unor vieți demne pe tot globul.
Intenția lui Pedro Sánchez de a crește cheltuielile militare până la 2% din PIB până în 2029 ne obligă să tragem un semnal de alarmă. În primul rând, aceasta reprezintă un contrast enorm cu situația în care se află cooperarea internațională pentru dezvoltare, care abia primește 0,24% din PIB, o cifră foarte departe de angajamentul prevăzut de legea aprobată acum doi ani, care aspiră să ajungă la 0,7% din PIB-ul nostru în 2030. Dacă acest anunț al președintelui va fi respectat, cheltuielile militare vor depăși de aproape de 10 ori fondurile destinate cooperării. Fără a merge mai departe, într-un singur an, creșterea ar fi între 4.000 și 5.000 de milioane de euro, o sumă mai mare decât cele 3.800 de milioane pe care Spania le alocă în prezent pentru Ajutorul Oficial pentru Dezvoltare (AOD).
În al doilea rând, aceste declarații dezlănțuie câteva întrebări care sunt, de fapt, rodul unei preocupări profunde: vor fi banii destinați scopurilor militare retrași din politicile sociale care garantează drepturile omului? Dacă există bani pentru cheltuieli militare, de ce nu există pentru a respecta prevederile Legii privind cooperarea sau pentru a finanța alte politici sociale urgente? Dacă Guvernul face declarații în apărarea Agendei 2030, cum se înțelege acest pariu pe belicism care este, tocmai, împotriva respectării Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă? Alegerea ar trebui să fie foarte clară: este vorba de a alege între politici de război sau politici care contribuie la pace.
Conducerea schimbării de direcție
Spania poate schimba cursul și poate face diferența. Este vorba de a paria pe o politică de apărare a garantării drepturilor omului, a calității democratice, a păcii și a protecției planetei. În fața discursurilor care prezintă războiul ca fiind inevitabil, Spania are ocazia de a conduce construirea păcii și a politicilor care garantează drepturile: educație, muncă decentă, egalitate, sănătate, locuințe, alimentație, apă și salubritate, protecție socială sau pace. Sunt chestiuni esențiale pentru consolidarea securității umane și pentru oprirea conflictelor. Dacă cooperarea a demonstrat ceva în deceniile de experiență, acesta este tocmai eficacitatea sa în acest sens, motiv pentru care este esențial să o consolidăm mai mult ca niciodată.
Luna viitoare, iunie, Spania va găzdui al IV-lea Summit de Finanțare pentru Dezvoltare, o reuniune internațională care, potrivit informațiilor de pe site-ul Agenției Spaniole de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (AECID), „va impulsiona mobilizarea politicilor și a resurselor pentru dezvoltare de către comunitatea internațională pentru atingerea Agendei 2030 și a Obiectivelor sale de Dezvoltare Durabilă la nivel global”. Această poveste contrastează cu o decizie care, dacă va fi pusă în aplicare, va adăuga combustibil la focul conflictelor și crizelor din întreaga lume: creșterea cheltuielilor militare va duce la o slăbire a politicilor de pace și la o exacerbare a conflictelor care afectează deja extrem de mulți oameni și în care civilii, femeile, copiii și fetele sunt principalele victime.
Avem încredere că Guvernul își va reconsidera poziția și va avansa în direcția de care are nevoie umanitatea. Nu putem uita nici că nu este vorba doar de o poziție a Spaniei; Europa ia o turnură militaristă foarte îngrijorătoare, așa cum demonstrează recenta decizie a celor 27 de state membre de a crește cheltuielile militare și de a sprijini planul de reînarmare propus de Comisie. Este urgent să punem capăt acestei tendințe. Guvernul spaniol trebuie să apere o UE coerentă cu valorile sale fondatoare bazate pe respectarea democrației, promovarea conviețuirii și garantarea universală a drepturilor omului. Aderarea la strategii militare care nu fac decât să adauge mai multă distrugere și suferință nu poate fi o opțiune, nici pentru Spania, nici pentru Europa, nici pentru lume.
Astăzi, mai mult ca niciodată, este timpul să construim pacea în mod colectiv. Este timpul să cooperăm.