
În câteva cuvinte
Articolul tratează impactul deciziei administrației Trump de a suspenda programul de admitere a refugiaților în SUA. Această măsură afectează grav programul de relocare al ONU, deoarece SUA erau principalul stat care accepta refugiați. Numeroase organizații și instanțe au criticat decizia, subliniind necesitatea protejării persoanelor vulnerabile și respectarea angajamentelor internaționale. UNHCR îndeamnă alte state să-și intensifice eforturile pentru a reloca refugiații.
Suspendarea programului de admitere a refugiaților din SUA
Printre sutele de măsuri semnate de Donald Trump în al doilea său mandat ca președinte al SUA, una dintre primele a fost suspendarea programului național de admitere a refugiaților. Această ordonanță executivă lovește puternic programul de relocare al ONU, deoarece SUA sunt țara din lume care a acceptat cel mai mare număr de beneficiari: 69% din total în 2024. Măsura a fost blocată la doar o lună după aceea de un judecător federal, pe motiv că o astfel de decizie depășea responsabilitățile Administrației. Au urmat alte ordine judecătorești, dar, de facto, Departamentul de Stat a reziliat contractele cu principalele organizații naționale care lucrau la implementarea programului, iar atât interdicția pe termen nelimitat de a accepta refugiați, cât și înghețarea fondurilor rămân în vigoare, în ciuda apelurilor tuturor organizațiilor.
Luni, Curtea de Apeluri a Circuitului Nouă s-a pronunțat din nou, blocând deja alte măsuri anti-imigrație ale lui Trump, indicând că Administrația trebuie să relocheze mii de refugiați care aveau deja zboruri programate spre SUA înainte de 20 ianuarie (când Trump a preluat mandatul) și care au fost anulate din cauza ordonanței executive. Anterior, Guvernul declarase că va reloca doar 65 de refugiați afgani în următoarele luni. Relocarea este un instrument puțin cunoscut, dar esențial pentru solicitanții de azil și refugiații cei mai vulnerabili. Aceasta constă în transferul acestora dintr-o țară în care au căutat deja protecție într-o a treia țară care le acordă un permis de ședere permanentă sau pe termen lung. Este destinat persoanelor cele mai vulnerabile care au nevoie de protecție urgentă, cum ar fi supraviețuitorii violenței sau torturii, femeile și copiii aflați în pericol și alte persoane cu nevoi de protecție fizică sau juridică.
Peste 50% dintre beneficiari sunt femei și fete, deoarece acestea se confruntă adesea cu riscuri foarte grave în țările lor gazdă, unde trăiesc de obicei în tabere de refugiați, își amintește Haruno Nakashiba, coordonator senior de relocare și căi complementare al Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați (UNHCR). «Pentru ele, poate fi o soluție care le salvează viața și singura lor oportunitate de a-și reconstrui un viitor în condiții de siguranță», notează acest reprezentant într-un e-mail. Beneficiarii acestui program sunt identificați și selectați de UNHCR, deși decizia finală rămâne la discreția țării gazdă. În 2024, 116.528 de persoane au fost relocate în întreaga lume. Dintre acestea, aproximativ 80.000 (69%) au fost admise în Statele Unite. Restul au mers în principal în Canada, Australia, Germania și alte țări din Europa și din regiunea Asia-Pacific. Spania, care nu și-a respectat cotele de relocare a refugiaților de mai bine de un deceniu, a admis «peste 5.000 din 2011», potrivit datelor Ministerului de Interne, și 742 în 2024, potrivit UNHCR.
Decizia agravează o situație care era deja îngrijorătoare înainte ca Trump să ajungă la Casa Albă, deoarece cei 116.528 de refugiați relocați efectiv anul trecut reprezintă o parte infimă din cele 2,4 milioane care aveau nevoie de relocare. Odată cu retragerea americană, cifra care va rămâne va fi semnificativ mai mică, iar la aceasta se adaugă faptul că în 2025 proiecțiile nu sunt foarte îmbucurătoare: UNHCR estimează că 2,9 milioane de persoane vor avea nevoie de relocare, adică cu 20% sau 500.000 mai mult decât anul precedent. Motivul acestei creșteri este prelungirea situațiilor care provoacă deplasări masive de populație, cum ar fi războiul din Siria — unde, în ciuda căderii regimului lui Bashar al-Assad în decembrie anul trecut, încă 6,2 milioane de sirieni trăiesc ca refugiați în afara țării—. De asemenea, contribuie apariția de noi conflicte, cum ar fi în Republica Democratică Congo, sau impactul schimbărilor climatice sub formă de inundații, cutremure sau secete, care în 2024 au obligat 6,6 milioane de persoane să-și abandoneze locuințele, potrivit Centrului de Monitorizare a Deplasărilor Interne (IDMC).
În fața noului scenariu, cu programul rănit de moarte, UNHCR a cerut statelor să își dubleze eforturile pentru a se asigura că cei care au cea mai mare nevoie de relocare au acces la aceasta. «Fiecare loc de relocare contează și trebuie evaluat, deoarece poate ajuta la salvarea unei vieți de pericol. Chiar și o cotă considerată relativ mică este un gest important de solidaritate și apreciat de țările gazdă de refugiați», subliniază Nakashiba. Consecințele în SUA. Statele Unite și-au creat programul de relocare în 1980, odată cu aprobarea în unanimitate a Legii Refugiaților în Congres, și de aceea judecătorul federal din Seattle, Jamal Whitehead, a susținut în hotărârea sa de la sfârșitul lunii februarie că Trump nu poate suspenda operațiunile, deoarece acest lucru ar implica o «anulare efectivă a voinței Congresului». «Președintele are o marjă largă de discreție pentru a suspenda admiterile de refugiați. Dar această autoritate nu este nelimitată», a spus Whitehead, potrivit AP.
Din 1980, această țară a acceptat peste trei milioane de refugiați. Până acum. Și efectele deciziei încep să se vadă. «Peste 30.000 de persoane care au sosit în lunile precedente au pierdut accesul la servicii esențiale. Zeci de mii de alte persoane rămân în incertitudine în străinătate, inclusiv 1.600 de afgani care fuseseră aprobați de Departamentul de Securitate Internă (DHS), dar au văzut anulate zborurile în ultimul minut», se arată într-un comunicat Refuge Point, una dintre organizațiile de referință din țară. Motivele noii Administrații pentru a emite ordonanța executivă sunt că țara a fost «inundată» de cereri. «Statele Unite nu au capacitatea de a absorbi cantități mari de migranți, și în special de refugiați, într-un mod care să nu compromită disponibilitatea resurselor pentru americani (...)», se arată în textul ordinului. Statele Unite sunt țara cu cel mai mare număr de populație străină pe teritoriul său: 47,8 milioane de migranți în situație legală în țară. Alte 14 milioane trăiesc în situație ilegală. Dar, în cazul refugiaților, acele «cantități mari» (cele trei milioane primite în țară de când a fost aprobată legea din 1980) reprezintă 0,88% din cele 340 de milioane de locuitori din SUA.
În fața motivelor invocate de Casa Albă, există un studiu publicat anul trecut de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al Statelor Unite, care a concluzionat că, în decurs de 15 ani, refugiații și azilanții au contribuit cu 123,8 miliarde de dolari (aproximativ 114.000 de milioane de euro) în plus la economia țării decât au primit în servicii.