Reducerile drastice ale ajutorului internațional împotriva HIV ar putea anula decenii de progres

Reducerile drastice ale ajutorului internațional împotriva HIV ar putea anula decenii de progres și ar putea copleși sistemele de sănătate din țările cu venituri mici și medii. Deosebit de îngrijorătoare este suspendarea temporară a PEPFAR (Planul de Urgență al Președintelui SUA pentru Alinarea SIDA) de către Statele Unite, principalul contributor mondial. Cum s-a ajuns aici? Ce consecințe ar putea avea? Ce se întâmplă cu finanțarea globală pentru HIV?

În februarie 2025, cei cinci mari donatori globali în lupta împotriva HIV — Statele Unite, Regatul Unit, Franța, Germania și Țările de Jos — au anunțat reduceri între 8% și 70% ale contribuțiilor lor. Aceste națiuni acoperă peste 90% din finanțarea internațională pentru HIV. Prin urmare, mișcarea implică o reducere comună de aproximativ 24% pentru 2025 și 2026. Statele Unite, responsabile pentru aproximativ trei sferturi din aceste fonduri, și-au suspendat temporar programul emblematic, PEPFAR, pe 20 ianuarie 2025.

Aceste reduceri vin după decenii de eforturi coordonate care au redus în mod notabil noile infecții și decesele legate de HIV. Potrivit ONUsida, peste 30 de milioane de persoane primesc terapie antiretrovirală datorită finanțării internaționale și a sistemelor de sănătate locale. Cu toate acestea, viitorul multor dintre aceste tratamente rămâne în aer dacă nu se inversează deciziile anunțate.

De ce este atât de gravă suspendarea PEPFAR?

PEPFAR a devenit cea mai mare inițiativă sanitară a unei singure țări împotriva unei singure boli. De la crearea sa în 2003, a contribuit la salvarea a 26 de milioane de vieți în peste 50 de țări, majoritatea în Africa subsahariană. Programul finanțează furnizarea de medicamente antiretrovirale, angajarea și formarea personalului sanitar și inițiativele de prevenire, inclusiv efectuarea de teste HIV și distribuirea de prezervative.

Conform proiecțiilor publicate în revista The Lancet HIV, întreruperea prelungită a PEPFAR, combinată cu alte reduceri internaționale, ar putea genera între 4 și 10 milioane de noi infecții și până la 2,93 milioane de decese suplimentare până în 2030. Programe precum prevenirea transmiterii de la mamă la copil în timpul nașterii, precum și îngrijirea pediatrică, care au obținut mari succese în reducerea infecțiilor la nou-născuți, ar putea fi afectate în mod special.

Consecințe pentru prevenire

Urgența nu se limitează la tratamentul celor care trăiesc deja cu virusul. Prevenirea (un pilon fundamental în răspunsul la HIV) este, de asemenea, diminuată. Campaniile de conștientizare, testele HIV, furnizarea de prezervative și lubrifianți, PrEP (profilaxia preexpunere) și reducerea daunelor (de exemplu, programele de schimb de seringi) sunt, de obicei, susținute în mare parte din fonduri externe.

PrEP este o strategie de prevenire a HIV care constă în administrarea unui medicament antiretroviral în mod regulat pentru a evita infecția la persoanele care nu au virusul, dar care sunt expuse unui risc ridicat de a-l dobândi. Această metodă preventivă, extrem de eficientă atunci când este administrată continuu, ar putea rămâne în afara ariei de acoperire a mii de persoane aflate în risc.

Reducerile finanțării internaționale împotriva HIV amenință să inverseze realizările din ultimele decenii și să pună în pericol sănătatea a milioane de oameni. Populațiile cheie în aceste eforturi preventive includ lucrătorii sexuali, bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, persoanele transgender și consumatorii de droguri. Aceste grupuri au suferit în mod tradițional cea mai mică investiție preventivă și cea mai mare rată de noi infecții. Reducerile ar putea consolida marginalizarea lor și ar putea declanșa infecțiile în grupuri care sunt deja afectate în mod disproporționat. Fiecare zi fără fonduri suficiente pentru prevenire se traduce prin noi infecții cu HIV care ar fi putut fi evitate.

Impactul în Spania și Europa

Problema se concentrează în țările cu mai puține resurse, dar Spania și Europa nu rămân indiferente. Trăim într-o lume foarte interconectată. Creșterea cazurilor în alte regiuni poate avea un impact asupra sănătății globale. Aproximativ jumătate din noile diagnostice din Spania sunt detectate la persoanele migrante. Prin urmare, evoluția mondială a virusului este legată de realitatea națională.

Cum să evităm un regres istoric?

Încă mai avem timp să intervenim și să oprim cele mai grave consecințe. Organizații precum ONUsida, OMS și societăți științifice (SEISIDA și IAS, printre altele) propun măsuri concrete:

• Restabilirea finanțării și reactivarea PEPFAR. Revenirea la nivelurile de investiții anterioare anului 2025 și asigurarea continuității programelor cele mai critice, în special în țările cu venituri mici.
• Consolidarea investițiilor naționale. Guvernele fiecărei țări trebuie să își crească bugetele pentru sănătate pentru a depinde mai puțin de ajutorul extern. Nu se va realiza peste noapte, dar o mai mare autonomie locală va genera sisteme sanitare mai rezistente.
• Integrarea răspunsului la HIV în asistența primară. Includerea testelor HIV, PrEP și distribuirea de medicamente în structura de bază a sănătății ar permite optimizarea resurselor și extinderea acoperirii.
• Menținerea programelor de prevenire pentru populațiile vulnerabile. Intervențiile direcționate către grupurile cu risc mai mare trebuie să fie prioritare: suspendarea acestora ar putea stimula un număr mai mare de infecții și ar crește stigmatizarea socială.
• Planificarea tranziției fondurilor. În loc de reduceri abrupte, se recomandă un plan eșalonat care să permită țărilor să își adapteze și să își susțină programele fără a provoca întreruperi drastice.

De la alarmă la acțiune

Reducerile finanțării internaționale împotriva HIV amenință să inverseze realizările din ultimele decenii și să pună în pericol sănătatea a milioane de oameni. După ani de scăderi ale noilor infecții și decese legate de SIDA, această tendință pozitivă s-ar putea plafona sau chiar înregistra un regres dacă nu se inversează suspendarea PEPFAR și nu se restabilesc fondurile reduse. Într-o lume interconectată, consecințele depășesc granițele și afectează sănătatea tuturor.

Respectarea angajamentelor de donație, consolidarea asistenței primare și alocarea de resurse pentru prevenire sunt pași cheie pentru a proteja decenii de progres și pentru a ne asigura că HIV nu mai este o amenințare globală în următoarele decenii.

Pablo Ryan Murua este specialist în Medicină Internă la Universitatea Complutense din Madrid. Acest articol a fost publicat anterior în The Conversation.