În câteva cuvinte
România oferă o bogăție culturală și istorică remarcabilă, depășind cu mult stereotipul legat de Drăcula. Articolul prezintă orașe medievale pitorești, castele impresionante, biserici fortificate unice și renumitele mănăstiri pictate din Bucovina, evidențiind diversitatea și frumusețea țării.
România este adesea asociată cu mitul lui Drăcula. Este dificil să începi o discuție despre țară fără a menționa celebrul vampir, mai ales dacă se adaugă și cuvântul „Transilvania”. Unii ar putea considera nedreptă această asociere exclusivă, dar autoritățile turistice române au valorificat legenda vampirului, care funcționează excelent pentru a atrage turiști și a genera venituri în locuri precum Castelul Bran, promovat ca presupusul reședință a contelui. Cu toate acestea, România este, de fapt, mult mai mult decât atât.
Este o țară plină de comori artistice, o graniță istorică între Europa creștină și Orientul otoman, cu păduri legendare unde trăiesc peste 6.000 de urși și orașe medievale bine conservate, ce nu au nimic de invidiat altor orașe celebre din Europa Centrală. Cultura și gastronomia sa sunt un creuzet de influențe occidentale și orientale. Deși membră a UE și a spațiului Schengen, România rămâne, surprinzător, destul de ignorată ca destinație turistică de către unii.
Călătoria începe de obicei la București. Capitala nu este cel mai atractiv loc dintr-o țară plină de atracții, dar dacă zburați aici, merită să dedicați cel puțin o zi completă plimbării pe Calea Victoriei, artera principală și comercială a centrului istoric; să vizitați clădiri impunătoare din epoca comunistă, în special opera faraonică a lui Nicolae Ceaușescu, considerată a doua cea mai mare clădire civilă din lume după Pentagonul american; sau să descoperiți micile și cochetele sale biserici ortodoxe, precum cea de la Stavropoleos.
De la București, drumul continuă pe autostrada A3 spre nord, către Brașov, cu o oprire înainte în localitatea Sinaia, pentru a vizita Castelul Peleș. Fațada sa se află momentan în lucrări, ceea ce diminuează cumva imaginea sa idilică de reședință de vară a regilor României. Inițiată de Carol I, primul rege al României, în 1874, construcția a costat peste 16 milioane de lei – o adevărată avere pentru epocă – pentru a ridica aici un conac de vis, decorat într-un stil neorenascentist german opulent, cu lemn masiv de culoare închisă. Deși astăzi poate părea încărcat, la vremea respectivă era o demonstrație de splendoare. La fel de impresionante erau și progresele tehnologice: complexul dispunea de o mică centrală hidroelectrică proprie, care l-a transformat în primul palat european cu electricitate, și chiar un lift.
De la Sinaia la Brașov sunt aproximativ 50 de kilometri. Brașovul este unul dintre așa-numitele șapte orașe săsești din Transilvania. În secolul al XII-lea, regele Ungariei, căruia îi aparțineau aceste pământuri, a chemat coloniști din diverse părți ale Europei Centrale pentru a repopula și a apăra zona împotriva invaziilor tătarilor, mongolilor și otomanilor. Acești noi locuitori erau meșteșugari, comercianți și agricultori pricepuți și au format o minoritate foarte compactă și unită, care a dăinuit secole. Deși veneau din Luxemburg, valea Moselle și chiar Franța, s-a generalizat denumirea de sași. Organizarea lor germanică și stilul lor constructiv au stat la baza unor orașe precum Brașovul, care și astăzi se mândrește cu unul dintre cele mai frumoase centre istorice ale țării.
Când intri pe strada Republicii și ajungi în Piața Sfatului, cu silueta impunătoare a Bisericii Negre pe fundal, ai senzația că te-ai putea afla într-un oraș german, austriac sau din centrul Europei. Bastioanele, porțile și zidurile Brașovului, precum și întregul centru vechi, sunt o încântare pentru plimbare și un prim contact cu aceste orașe românești renumite, dar totuși puțin cunoscute.
Ne aflăm în Transilvania, regiunea cu cel mai seducător nume din România, de când Bram Stoker a plasat aici acțiunea romanului său. Străbătută de la sud la nord de Carpați, care formează o potcoavă ce lasă în centru un platou, această zonă a fost un voievodat independent în Evul Mediu și este și astăzi cea mai prosperă și turistică regiune a României.
Din Transilvania fac parte alte două orașe săsești ce merită vizitate. Pe de o parte, Sibiul, o bijuterie medievală centrată în jurul a trei piețe pietonale, care a fost extensiv reabilitată de primăria sa cu ocazia statutului de Capitală Culturală Europeană în 2004. Sibiul este o altă bucurie pentru călător. Explorarea lentă a colțurilor sale, urcarea în Turnul Sfatului pentru a vedea o panoramă a acoperișurilor „cu ochi” atât de caracteristice orașului, o fotografie pe Podul Minciunilor, vizitarea catedralei ortodoxe sau a bisericii catolice Sfânta Treime, sau o pauză la una dintre terasele de pe strada Cetății sunt doar câteva dintre lucrurile de neratat.
Celălalt mare oraș săsesc al Transilvaniei este Sighișoara, cu un alt centru istoric superb și o cetate medievală pe deal, încă locuită. Deși este o destinație turistică importantă a țării, nu a căzut pradă gentrificării, iar românii încă trăiesc, studiază, muncesc și fac comerț aici. Este recomandat să urcați în Turnul cu Ceas, simbolul său, și de sus să admirați armonia acoperișurilor ascuțite și a străduțelor medievale.
În Sighișoara s-a născut Vlad Țepeș, cunoscut și ca Vlad III Drăculea sau Vlad Voievod, renumit pentru obiceiul de a-și trage dușmanii în țeapă. O placă pe o fațadă galbenă de pe strada Cositorarilor atestă: „In aceastã casã a locuit între anii 1431 -1435 Vlad Dracul”. Clădirea este astăzi un restaurant.
Bram Stoker, care nu a vizitat niciodată România, s-a bazat pe povestea lui Vlad Țepeș și pe alte legende populare românești, precum cea a strigoilor (morții vii), pentru a crea celebra sa poveste despre un vampir numit Drácula. Astăzi, cel mai vizitat loc din Transilvania și din întreaga Românie este Castelul din orașul Bran, la 25 de kilometri sud-vest de Brașov, căruia i s-a atribuit titlul de „castel al lui Drácula”, deși nici Vlad cel real, și cu atât mai puțin personajul literar, nu au locuit niciodată acolo.
De fapt, această frumoasă și elegantă fortăreață cocoțată pe un pisc stâncos a fost construită în 1382 de sași pentru a apăra zona de amenințarea otomană. Deși se află la granița dintre Țara Românească și Transilvania, rareori a suferit atacuri sau asedii, motiv pentru care a ajuns aproape intactă până în zilele noastre. Nu există dovezi că Vlad III Țepeș ar fi fost în castel. Singurul lucru cert este că a fost folosit de familia regală a României în primele decenii ale secolului XX ca reședință. De altfel, fortăreața aparține legal descendenților regelui Mihai I, care încasează profiturile consistente lăsate de miile de turiști ce ajung zilnic atrași de turnurile sale ascuțite, crenelurile și aspectul de castel din filmele de groază. Interiorul este un muzeu cu mobilier, picturi și amintiri din perioada sa ca reședință regală, deși niciun obiect nu este original. În piețele stradale din împrejurimi se vinde o gamă largă de obiecte, de la căni și insigne la burgeri, toate inspirate de cel mai cinematografic vampir din istorie.
BISERICILE FORTIFICATE
Construite tot de acei coloniști sași sosiți în secolul al XII-lea, bisericile fortificate se găsesc în sudul și estul Transilvaniei. Hărțuiți constant de invadatorii veniți din Orient, fie tătari, mongoli sau otomani, sașii din România au ridicat de-a lungul Evului Mediu și chiar în perioade mai târzii structuri defensive în jurul bisericii satului pentru a se refugia în ele în caz de atac. Există peste 150 de astfel de biserici în întreaga Transilvanie, șapte dintre ele fiind incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Una dintre cele de pe lista UNESCO este cea din Prejmer, un sat aflat chiar sub pasul Buzăului, pe unde intrau hoardele orientale, motiv pentru care a suferit peste cincizeci de atacuri distructive de-a lungul istoriei sale. Tot din acest motiv este și una dintre cele mai bine fortificate: ziduri circulare de până la cinci metri grosime și 12 metri înălțime înconjoară templul în stil gotic, cu plan în cruce greacă. Accesul în complex se face printr-un tunel lung de 30 de metri, întărit cu un ravelin și protejat de grilaje de lemn placate cu fier și porți masive din stejar. Cinci turnuri și o serie de ferestre-șicane completează fortăreața. În interior se mai pot vedea cele 270 de camere, câte una pentru fiecare familie din sat, în care puteau găzdui până la 1.600 de persoane.
O altă biserică fortificată ce merită vizitată este cea din Biertan, din județul Sibiu. Aceasta are trei incinte fortificate cu nouă turnuri, care trebuiau construite și întreținute de breslele de meșteșugari și negustori ale orașului, care aveau și obligația de a le apăra în caz de atac. Patru dintre aceste turnuri aparțin incintei interioare, cea mai veche, și păzesc și astăzi biserica gotică impunătoare, ridicată în secolul al XVI-lea, când Biertanul avea o piață importantă și mai mulți locuitori și o viață comercială mai activă decât în prezent.
MĂNĂSTIRILE PICTATE DIN BUCOVINA
Această călătorie continuă spre extremitatea nord-estică a României. Acolo se află Bucovina, o regiune istorică ce a aparținut pentru o perioadă Imperiului Austro-Ungar și care astăzi este împărțită de granița româno-ucraineană.
În Bucovina de Sud, adică în Bucovina din România, trebuie să vă opriți la o altă dintre acele minunății artistice care surprind în această țară incredibilă: mănăstirile pictate. Se pare că Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, în 1488 a ordonat construirea în locul numit Voroneț, astăzi la marginea orașului modern Gura Humorului, a unei mănăstiri pentru a comemora o importantă victorie împotriva otomanilor. Se spune că au durat doar trei luni și trei săptămâni pentru a o construi. Mănăstirea trebuia să aibă întregul interior pictat, la fel ca alte biserici ortodoxe, dar abia aproape un secol mai târziu, în 1547, mitropolitul Moldovei a dispus pictarea și a tuturor zidurilor exterioare.
Între sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVII-lea, în Bucovina au fost ridicate aproximativ douăzeci de mănăstiri ortodoxe cu zidurile exterioare atât de bogat decorate cu scene biblice, imagini de sfinți sau genealogia lui Iisus, încât nu a rămas niciun centimetru pătrat neacoperit. Atunci când astăzi vizitați Voronețul sau oricare altă dintre cele șapte mănăstiri declarate, ca și el, Patrimoniu UNESCO, ceea ce impresionează cel mai mult nu este calitatea artistică și finețea lucrării pictorilor, ci gradul enorm de conservare al acestor fresce, unele dintre ele expuse intemperiilor de aproape 500 de ani, fără niciun fel de restaurare. Excepționala Judecată de Apoi de pe fațada principală a Voronețului este un bun exemplu în acest sens.
O altă curiozitate este că în fiecare dintre cele opt mănăstiri evidențiate de UNESCO există o culoare dominantă, astfel încât este suficient să o vedeți pentru a ști unde vă aflați. La Voroneț, tonul dominant este albastrul. La Moldovița, predomină galbenul. La Humor domină tonurile roșii și ocru, în timp ce la Sucevița, una dintre cele mai faimoase și vizitate, se remarcă verdele.
Acesta ar fi un circuit minim pentru o primă călătorie de 8-10 zile în România. Și ar mai rămâne multe de văzut: regiunea Maramureș, în nord-vest; orașe la fel de frumoase precum Iași sau Cluj-Napoca. Ar mai rămâne toată coasta Mării Negre și Delta Dunării; pentru iubitorii de drumeții, ascensiunea pe Moldoveanu (2.544 metri) sau alte vârfuri din Carpați…
Adevărul este că România, atât de puțin cunoscută, oferă multiple perspective.
