Situația din Gaza

Pe 18 martie, Netanyahu a încălcat armistițiul început cu câteva zile înainte de învestirea lui Trump. Un val de bombardamente a provocat în câteva ore peste 400 de morți. Astfel, și-a asigurat supraviețuirea politică, deoarece condiția partenerului său, ultradreapta Smotrich, pentru a nu răsturna coaliția de guvernare, era continuarea războiului.

De atunci, au murit mii de civili palestinieni, majoritatea femei și copii, și a fost pusă în pericol viața ostaticilor supraviețuitori. Un blocaj total și o foamete generalizată într-un context apocaliptic în care majoritatea clădirilor și infrastructurilor au fost distruse, au deteriorat catastrofal o situație deja dramatică.

Toți sunt de acord cu acest diagnostic teribil. Națiunile Unite avertizează că situația din Gaza a atins cel mai grav nivel de la începutul războiului. Două zile mai târziu, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat din nou: «Niciun ajutor umanitar nu va intra în Gaza», unde ultima stație de desalinizare a apei nu mai funcționează. ONG-ul Medici Fără Frontiere a descris Gaza ca pe o groapă comună pentru mii de locuitori din Gaza și «și pentru cei care încearcă să le vină în ajutor». Douăsprezece dintre cele mai mari ONG-uri de ajutor internațional tocmai au lansat împreună un strigăt de alarmă în acest sens. Nimeni nu pare să-i asculte.

Smotrich, făcându-și ecoul lui Katz, a afirmat că se va exercita toată presiunea pentru «evacuarea oamenilor în sud și aplicarea planului de migrație voluntară al președintelui Trump pentru rezidenții din Gaza». Un proiect despre care Katz, când era ministru de Externe, ne vorbise deja în UE la începutul anului 2024. Armata a pus stăpânire pe jumătate din teritoriu și a plasat două treimi din Gaza sub ordine de strămutare, transformate în «zone interzise», inclusiv orașul de frontieră Rafah.

Se intenționează astfel crearea condițiilor pentru cea mai mare operațiune de epurare etnică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. «Niciun bob de grâu nu va intra în Gaza», este o încălcare absolută și flagrantă a dreptului internațional umanitar în care este imposibil să nu vezi intenția de exterminare pe care Curtea Penală Internațională a considerat-o deja atunci când a emis mandatele de arestare împotriva lui Netanyahu și a fostului său ministru al Apărării. Și nu mai puțin grav decât ceea ce s-a apreciat în trecut în fața genocidelor din Srebrenica și Uganda.

În același timp, în Cisiordania, armata își desfășoară cea mai mare ofensivă din ultimele decenii. Peste 40.000 de palestinieni au fost strămutați cu forța din nordul teritoriului, pregătind vizibil planurile pe care legislatorii de extremă dreapta le promovează pentru a extinde așezările, care sunt ilegale conform dreptului internațional. La 23 martie, Guvernul a legitimat 13 dintre aceste așezări construite fără aprobarea sa. Extrema dreaptă fundamentalistă speră că Trump va susține planurile sale de a anexa o parte sau întreaga Cisiordanie, ceea ce ar închide orice posibilitate, dacă ar mai exista vreuna, pentru crearea unui stat palestinian.

În Spania și în aproape toată Europa suntem în vacanță și cu atenția îndreptată asupra tarifelor cu care ne amenință Trump. Nu se mai vorbea despre Gaza. Dar, deodată, fotografia unui copil din Gaza, cu ambele brațe amputate, care a câștigat un premiu internațional, face ca emoția să se trezească din nou. Da, de aceea nu ne lasă să le vedem. Ochi care nu văd, inimă care nu simte. La fel ca moartea fotografei Fatima Hassouna, care era protagonista unui film selectat pentru următorul Festival de la Cannes. Dar, Doamne, nu este nici unul, nici o sută, nici o mie, sunt mii de copii morți sau mutilați în Gaza și în ce condiții. Gaza este războiul copiilor. Fotografia unuia dintre ei ne provoacă lacrimi de crocodil, dar amploarea tragediei nu pare să ne mobilizeze. Între timp, la Washington și la Budapesta, țară europeană care până ieri era semnatară a Curții Penale Internaționale, Netanyahu este primit cu toate onorurile.

În ciuda multiplelor rezoluții adoptate de Națiunile Unite și a deciziilor Curții Penale Internaționale, nu am reușit, în calitate de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe, ca nici Consiliul, nici Comisia să acționeze în fața încălcărilor masive și repetate ale dreptului internațional și ale dreptului umanitar de către Guvernul Netanyahu, așa cum am făcut în fața agresiunii lui Putin împotriva Ucrainei.

Și până la sfârșitul mandatului meu, am putut constata în ce măsură această dublă măsură a slăbit poziția UE în lume. Nu numai în lumea musulmană, ci și în Africa, în America Latină sau în Asia... Spania și alte câteva țări europene au ridicat vocea și au cerut Comisiei să studieze dacă acest comportament este în concordanță cu obligațiile care decurg din acordul său de asociere cu Europa. Și au obținut tăcerea ca răspuns. Conștiința proastă pentru Holocaustul unor țări europene, transformată în «rațiune de stat» pentru a justifica sprijinul necondiționat pentru Israel, ne poate transforma în complici la crime împotriva umanității. O oroare nu justifică alta. Și, dacă nu vrem ca valorile pe care pretindem că le apărăm să își piardă orice credibilitate, UE nu poate continua să asiste pasiv la oroarea din Gaza și la gazificarea Cisiordaniei.

Contrar a ceea ce se spune în dezbaterea publică și în ciuda lipsei absolute de empatie a unora dintre liderii săi, UE dispune de numeroase pârghii de acțiune în fața Guvernului israelian: suntem primul său partener comercial în investiții și schimb de persoane. Furnizăm cel puțin o treime din armele pe care le folosește și avem cu Israel cel mai amplu acord de asociere, dar care este, de asemenea, condiționat, ca și celelalte, de respectarea dreptului internațional și în special a celui umanitar.

Dacă vrem, putem acționa. Și am așteptat deja prea mult. Mulți israelieni, conștienți de faptul că fuga înainte a lui Netanyahu amenință pe termen lung securitatea și supraviețuirea statului Israel, ne-ar mulțumi.

Josep Borrell Fontelles este fost Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate și fost vicepreședinte al Comisiei Europene.