
În câteva cuvinte
Un scandal de abuzuri fizice și sexuale într-un colegiu catolic din Franța îl implică pe premierul francez, François Bayrou, după ce fiica sa a dezvăluit că a fost victima violenței în același centru. Peste 200 de foști elevi au depus mărturie despre abuzurile suferite, iar o anchetă este în desfășurare.
Scandal de abuzuri într-un colegiu catolic din Franța
Colegiul Notre-Dame de Bétharram, din Pirineii Atlantici, în Franța, era, în aparență, o școală catolică de prestigiu, până când zeci de foști elevi au deschis cutia Pandorei în urmă cu un an și au început să denunțe abuzurile, fizice și sexuale, suferite din partea personalului didactic de-a lungul deceniilor. După mai bine de 200 de mărturii, Parchetul a deschis în februarie o anchetă, iar scandalul îl afectează pe premierul francez, François Bayrou, care a fost ministru al Educației între 1993 și 1997 și a cărui fiică a dezvăluit că a fost și ea victima abuzurilor fizice. S-a întâmplat într-o tabără de vară organizată de congregație, când ea avea 14 ani.
«Eram vreo 40, inclusiv monitori, într-o după-amiază, când scoteam sacii de dormit, părintele Lartiguet m-a apucat de păr, m-a târât pe podea câțiva metri și m-a lovit cu pumnii și picioarele pe tot corpul, avea vreo 120 de kilograme», a povestit Hélène Perlant, de 53 de ani, fiica premierului, într-un interviu acordat revistei Paris Match și în contextul publicării joi a cărții «Tăcerea din Bétharram». Bayrou a susținut întotdeauna că el nu a știut niciodată ce se întâmpla în centru. Acesta, care acum are un alt nume, este situat în apropierea localității Pau, oraș în care este primar.
Faptele se referă la anul 1950, deși majoritatea plângerilor au fost în anii '90. Fiica sa, care a fost școlarizată în acest colegiu, spune că nu i-a povestit tatălui ei despre bătaia pe care a suferit-o, deși, într-un alt interviu televizat joi, a lăsat să se înțeleagă că acesta era la curent cu ce se întâmpla. Perlant a povestit că, în 1998, tatăl ei s-a întâlnit cu judecătorul care îl ancheta pe unul dintre preoți, pe atunci director al centrului și denunțat pentru viol. «Cred că poate el nu-și amintește, dar eram acasă când s-a întors de la judecătorul Mirande. ‘Să nu spui nimănui, am jurat să păstrez secretul instrucției, dar crezi că acest lucru este posibil?’, a întrebat-o pe fiica sa despre acuzații». Bayrou a negat că s-a întâlnit cu judecătorul, deși acesta din urmă a dat versiunea contrară unor publicații precum Le Monde sau Mediapart.
Având în vedere numărul mare de plângeri, la sfârșitul lunii februarie, Adunarea Națională a creat o comisie pentru a investiga scandalul de la Bétharram, după decenii de tăcere și complicitatea celor care intuiau ce se întâmpla, sau știau și nu au spus nimic, în cadrul comunității educaționale. Peste o sută de foști elevi au depus deja mărturie, iar în mai vor trebui să depună mărturie diferiții miniștri ai Educației din acea perioadă, printre care și Bayrou.
Cazul Bétharram este unul dintre cele mai mari scandaluri de pedofilie într-un centru catolic din Franța. Majoritatea faptelor denunțate s-au produs în anii '90, deși unele victime le datează în 2010. În 1996 a început o anchetă, după mai multe publicații în presă, dar un raport al Ministerului Educației a respins existența abuzurilor. Cazul a căpătat o altă dimensiune în urmă cu un an, când victimele s-au grupat pe Facebook și au început să-și spună povestea. În februarie anul trecut, publicația Mediapart a dezvăluit că Bayrou, a cărui soție a lucrat în centru și care la vremea respectivă a spus că «controalele efectuate au fost pozitive», s-a întâlnit cu judecătorul responsabil cu ancheta. Plângerile mai vechi ar fi putut fi prescrise.
Victimele spun că au suferit atingeri nepotrivite din partea clericilor în dormitoarele elevilor, de asemenea bătăi și insulte. Unul dintre elevi susține că și-a pierdut parțial auzul în urma uneia dintre agresiuni. În cartea «Tăcerea din Bétharram», coeditată de o jurnalistă și de purtătorul de cuvânt al asociației victimelor, Alain Esquerre, se povestește cazul unui copil care a murit de meningită și nu a primit asistența adecvată. Victimele au denunțat «regimul de teroare» pe care l-au trăit în centru, care funcționa «ca o sectă, un regim totalitar» și pe care Esquerre îl descrie în cartea sa drept «Gulagul Pirineilor».