Măsurile Legii privind Eficiența Serviciului Public de Justiție, aprobată în ianuarie trecut pe fondul unor multiple controverse, încep deja să fie implementate în tribunalele spaniole. Începând de joi, înainte de a iniția anumite procese judiciare, va fi obligatoriu să se recurgă la MASC (Mijloace Adecvate de Soluționare a Disputelor) «pentru ca cererea să fie admisibilă». Aceste mijloace — medierea, concilierea, opinia neutră a unui expert independent… — urmăresc ajungerea la acorduri extrajudiciare cu scopul de a decongestiona instanțele și de a accelera justiția.

Ce sunt MASC?

Legea definește mijloacele adecvate de soluționare a disputelor (MASC) ca «orice tip de activitate negociatoare, recunoscută în această lege sau în altele», la care părțile aflate în conflict apelează «cu scopul de a găsi o soluție extrajudiciară». Cu alte cuvinte, sunt persoane sau entități care vor participa și vor garanta un proces de mediere prealabil proceselor judiciare, cu scopul de a soluționa litigiile fără a ajunge în instanță. Textul recunoaște ca mediatori figuri precum registratorii, notarii sau grefierii Administrației, pe lângă organisme precum Camerele Oficiale de Comerț, Industrie sau Servicii. De asemenea, vor fi considerate MASC organele de mediere în materie civilă și comercială și alte legi de nivel autonom, precum și cele recunoscute în alte norme.

Legea prevede, de asemenea, reglementarea așa-numitei «terțe persoane neutre». Conform textului, «Guvernul va trimite un proiect de lege care să reglementeze statutul terței persoane neutre care intervine în oricare dintre mijloacele adecvate de soluționare a disputelor».

Când va fi obligatoriu recursul la MASC?

Începând de joi, va fi obligatoriu recursul la MASC pentru «cauzele civile și comerciale, inclusiv conflictele transfrontaliere». Verónica Ponte, magistrat de primă instanță în Bilbao și membru al Comitetului Național al Asociației Judiciare Francisco de Vitoria, rezumă situația spunând că va fi întotdeauna obligatoriu, «cu excepția cazurilor în care nu există marjă de negociere»: violență de gen, familie, filiație, proceduri de insolvență, măsuri asigurătorii sau cazuri în care primează interesul minorului, printre altele. Procesul de mediere se va considera încheiat «prin desfășurarea a cel puțin unei ședințe inițiale în fața mediatorului». La această ședință, vor trebui să participe părțile litigante, personal dacă sunt persoane fizice sau reprezentantul legal, dacă sunt persoane juridice.

Verónica Ponte se teme că includerea acestei proceduri suplimentare «va crește cheltuielile asociate cu accesul la tribunale», lucru pe care îl consideră «extrem de descurajant». Aceasta înseamnă că oamenii ar putea prefera să nu inițieze acțiuni în justiție și să rămână într-o situație nedorită, decât să intre într-un proces.

Ce costuri implică?

Costul procesului de mediere va depinde de onorariile entității care îl găzduiește. Cu toate acestea, legea eficienței judiciare include reforma legii privind asistența juridică gratuită. Ponte consideră că acest lucru trebuie comunicat cetățenilor, deoarece «o persoană cu resurse reduse care primește o cerere de chemare în judecată s-ar putea să nu știe că are dreptul la asistență juridică gratuită». Sau chiar o persoană cu resurse limitate ar putea să nu dorească să se confrunte cu încă o procedură și «să ajungă să piardă procesul fără măcar să fi încercat să se apere».

În plus, negocierea poate reduce amenda sau plata cheltuielilor de judecată. Textul indică faptul că partea obligată la plata cheltuielilor «va putea solicita exonerarea de plată sau moderarea cuantumului acestora» dacă propunerea de acord și hotărârea judecătorească «sunt substanțial coincidente». Prin aceasta, în cuvintele magistratului, se intenționează «să se pedepsească lipsa voinței de a negocia».

Ce termene există?

Cu scopul de a oferi Justiției «maximă agilitate posibilă în ceea ce privește actele de conciliere», se stabilește ca actul de conciliere să aibă loc «începând cu a zecea zi de la admiterea cererii» și cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea procesului. Se extinde, de asemenea, termenul de la cinci la zece zile înainte de data procesului, pentru solicitarea diligențelor de pregătire a probelor, «oferind astfel suficient timp instanțelor pentru a face notificările și a primi probele solicitate, în special în cazul probelor documentare».

Afectează procesele deja începute?

Dispoziția tranzitorie a noua ordonă ca prevederile acestei legi «să fie aplicabile exclusiv procedurilor inițiate [deschise] ulterior intrării sale în vigoare». Cu toate acestea, permite ca în procedurile judiciare deja în curs, părțile «să se poată supune oricăror mijloace adecvate de soluționare a disputelor» și, în plus, să fie aplicabile modificările celor patru legi de procedură în ceea ce privește pronunțarea sentințelor orale. Prin urmare, nu este obligatoriu recursul la MASC în procesele judiciare începute înainte de această joi, dar părțile pot intra într-un proces de negociere extrajudiciară dacă ambele sunt de acord.

Spre o cultură a dialogului

Intenția legii, așa cum indică și numele său, este de a promova eficiența justiției. Verónica Ponte consideră că, pe termen scurt, va contribui la decongestionarea instanțelor, deoarece «avocatura a lucrat pentru a depune cât mai multe proceduri posibile înainte de intrarea în vigoare». Cu toate acestea, ea opinează că acest tip de reforme trebuie să fie însoțite de «o schimbare de cultură»: de la litigiu la acord. Magistratul, care se declară susținătoare a concilierii, observă în activitatea sa zilnică «persoane care au mereu cuvântul ‘proces’ pe buze». Pentru aceste persoane, includerea unei alte proceduri, chiar și extrajudiciare, «le poate oferi mai multe instrumente pentru a întârzia litigiul».

Cu toate acestea, Ponte consideră că este «un bun punct de plecare» pentru a începe să se impulsioneze cultura acordului în societate. Cetățenii «au obligația» de a ajunge la soluții alternative înainte de a recurge la un proces judiciar. «[Reforma] este bună deoarece consolidează ideea că instanțele sunt un serviciu public. Dar fără o schimbare culturală și educațională care să învețe că abuzul de sistem îl supraîncarcă, aceasta va fi insuficientă», subliniază ea.