Încercările de a separa sportul de politică sunt sortite eșecului, deoarece istoria arată legătura lor inextricabilă. De la rebeliunea lui Muhammad Ali până la protestele Black Lives Matter – sportul a fost întotdeauna o arenă pentru exprimarea poziției politice și lupta pentru drepturile omului.

Simbioza dintre sport și politică are o istorie de zeci de ani. Să ne amintim de legendarul Muhammad Ali, care a refuzat să participe la războiul din Vietnam, ceea ce a dus la retragerea licenței sale sportive. Sau protestul lui Tommie Smith și John Carlos la Jocurile Olimpice de la Mexico City, care au ridicat pumnii în semn de solidaritate cu lupta pentru drepturile populației de culoare. Aceste gesturi curajoase au devenit simboluri ale rezistenței și luptei pentru dreptate.

Istoria cunoaște multe exemple: de la confruntarea lui Jesse Owens cu Germania nazistă până la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova în 1980. Colin Kaepernick, care a îngenuncheat, și LeBron James, care a condus protestele Black Lives Matter, sunt exemple moderne ale modului în care sportivii își folosesc faima pentru a-și exprima poziția civică.

Încercările de a separa sportul de politică, considerându-le sfere izolate, nu au avut succes. Sportivii, jurnaliștii și politicienii se confruntă adesea cu necesitatea de a reacționa la evenimentele politice, ceea ce face ca granițele dintre ei să fie din ce în ce mai neclare. Ignorarea acestei interconexiuni nu numai că simplifică înțelegerea realității, dar poate duce și la consecințe negative, inclusiv violență.