Vânătoarea de vrăjitoare din campusurile Statelor Unite are un nume, doxxing, care în engleză descrie publicarea informațiilor personale ale unui individ pentru a-l intimida, amenința sau hărțui, sau pentru a încuraja hărțuirea acestuia. Limba română abundă în sinonime: denunțarea, delațiunea, o inchiziție care astăzi îi vizează pe cei care, începând din octombrie 2023, și-au ridicat vocea împotriva războiului din Gaza.

Deși administrația republicană susține acum această ofensivă, cu luni înainte ca Donald Trump să câștige alegerile, campusurile din SUA erau deja un rug pe care grupuri de presiune îi aruncau pe toți cei care criticau Israelul, acuzându-i de manifestări antisemite. În spatele fiecăruia dintre numele celor peste zece studenți străini reținuți începând cu 8 martie, se află indicatorul unei organizații, un justițiar spontan sau chiar un program informatic de recunoaștere facială pentru a demasca manifestanții mascați. Mașinăria doxxing-ului a servit pe tavă Casei Albe obiectivele sale.

Fenomenul, constând în dezvăluirea de date sensibile (telefon, adresă, e-mail, foarte des fotografii), a fost primul semn îngrijorător în campusuri încă de la sfârșitul lunii octombrie 2023, coincizând cu primele și timidele proteste împotriva războiului din Gaza, care luni mai târziu aveau să devină cea mai mare mobilizare studențească din SUA de la Vietnam încoace. Furgonete cu panouri LED afișau liste cu nume, prenume și fotografii ale studenților și profesorilor acuzați că simpatizează cu Palestina, dacă nu chiar că fac parte din organizații teroriste. Camionete cu imaginea rectorei Harvard, Claudine Gay, și sloganul «incapabilă pentru funcție», circulau zi și noapte pe străzile din Cambridge (Massachusetts) sau staționau în fața domiciliului ei. Același lucru s-a întâmplat și cu rectora Universității din Pennsylvania, Liz Magill, crucificată ca și Gay într-o audiere în fața Congresului, în care republicanii le-au reproșat lipsa de fermitate cu care au răspuns protestelor pro-palestiniene incipiente. Presiunea le-a făcut să demisioneze — și apoi încă două rectore, de la Columbia —, dar ce era mai rău abia urma să vină, inclusiv vânătoarea declanșată de Administrația Trump împotriva studenților, dar și împotriva universităților înseși. Cinci, ultima dintre ele fiind Brown, sunt în vizorul Washingtonului, care amenință cu anularea unor subvenții federale de milioane de dolari dacă nu eradică orice discurs contrar Israelului, pe lângă suprimarea programelor lor de diversitate.

«Persecuția generalizată a studenților și profesorilor pentru că s-au pronunțat asupra drepturilor omului ale palestinienilor nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum», povestește un fost profesor de la Columbia sub protecția anonimatului. «Studenții au fost în mod repetat arătați cu degetul în public, acuzați de antisemitism, atacați fizic, aduși în fața unor audieri disciplinare secrete, arestați și acum amenințați cu detenția și deportarea, totul pentru că au cerut încetarea crimelor în masă din Gaza. [Universitatea] Columbia și Administrația Trump au arătat clar că nu există libertate de exprimare despre Palestina și că activismul va fi pedepsit sever», povestește fostul profesor, care a trăit protestele din campus.

Două dinamici care se împletesc — campania de hărțuire pe teren, în campusuri, și ofensiva Casei Albe, de sus — amenință să sugrume libertatea de exprimare în locuri atât de predispuse la dezbatere și formare de idei precum universitățile. Există frică, chiar psihoză, în rândul studenților, dar și în corpul profesoral. Profesori din departamente sensibile, cum ar fi cele de studii despre Orientul Mijlociu sau, și mai rău, Centrul de Studii Palestiniene de la Columbia — în vizorul Administrației Trump, care i-a impus un vicerector special însărcinat cu supravegherea programei sale — au închis fila de date de contact de pe site-urile lor oficiale. Nimeni, sau foarte puțini, răspund la un e-mail de solicitare de declarații.

Protest față de arestarea post-doctorandului de la Columbia, Mahmoud Khalil, la universitatea din New York, pe 2 aprilie. (ANGELINA KATSANIS - EFE via Profimedia)

Studenții străini se tem pentru vizele lor. «Nici să nu îndrăznești să întrebi studenți cu trăsături arabe. S-a impus tăcerea pentru a supraviețui, toți vrem să terminăm studiile și de aceea cel mai bine este să trecem neobservați. Cei care au participat la proteste anul trecut sunt cei mai speriați, mai ales din cauza software-ului de recunoaștere facială care îți dezvăluie trăsăturile, chiar dacă ți-ai acoperit fața la protest», spune despre instrumentul delaționar un student european în apropierea Universității Columbia, închisă ermetic de la manifestațiile din primăvara trecută. «Toți, și mă includ, am șters 90% din postările de pe rețelele noastre sociale», adaugă el.

Secretarul de Stat, Marco Rubio, a anunțat în martie verificarea postărilor online ale studenților suspecți folosind un instrument de inteligență artificială. Rubio, care invocă prerogativa de a revoca vize și de a deporta în virtutea unei legi din 1952, a ordonat, de asemenea, ambasadelor să scruteze rețelele sociale ale studenților solicitanți de viză în căutare de critici la adresa SUA și a Israelului.

«Aceste campanii sunt încercări de intimidare și hărțuire și au ca efect anihilarea libertății de exprimare», susține Isaac Kamola, director al Centrului pentru Apărarea Libertății Academice al Asociației Americane a Profesorilor Universitari (AAUP). Kamola abundă în descrierea sentimentului de frică ce îi cuprinde pe mulți universitari. «În acest moment, întreaga forță a Guvernului federal este folosită pentru a pedepsi studenții și profesorii care critică Administrația Trump și care își exprimă sprijinul pentru Palestina. Această represiune federală de sus este completată de hărțuirea online și doxxing de jos, ceea ce face foarte riscant să vorbești în public, mai ales pentru studenții și profesorii străini».

Schismă în comunitatea evreiască

Callen, studentă la doctorat și profesoară adjunctă, a fost victimă directă a doxxing-ului la sfârșitul lunii octombrie 2023. Rupea afișe cu imaginile ostaticilor Hamas — o campanie masivă care a tapetat literalmente, și încă o face, străzile din New York — când a fost filmată de doi indivizi. «Afișele conțineau informații înșelătoare și eronate, și am început să le dau jos. Erau într-un loc public. Și atunci două persoane s-au apropiat de mine și au început să țipe la mine, să mă filmeze, să mă provoace. Am schimbat câteva cuvinte și am plecat. Câteva zile mai târziu, am început să primesc amenințări cu moartea pe e-mail. Și apoi am apărut într-un segment la Fox News și într-o grămadă de articole. Asta mi-a cauzat probleme la facultate și am fost concediată de la CUNY [universitatea publică din New York], dar mi s-au întâmplat în continuare lucruri, și nici măcar nu am rețele sociale», povestește Callen, care este evreică. Schisma în comunitatea evreiască între apărători și detractori ai ofensivei militare israeliene este tot mai acută.

Callen a aflat abia mai târziu că fusese victimă a unui act de doxxing din partea unuia dintre cele mai active grupuri în hărțuire, Canary Mission, care nu a răspuns solicitării de comentarii a acestui ziar. «Acum știm cine sunt, cine este în spate, dar când mi s-a întâmplat mie, a fost înainte să știm ce făceau», adaugă ea, subliniind că ofensiva s-a sistematizat și agravat de atunci. «Nu sunt singura. Sunt multe persoane care au fost vizate. Lucrez pentru a documenta [atacuri] și pentru a le face mai ușor altor persoane cărora li se întâmplă asta».

Callen a găsit un loc de muncă la altă facultate și avansează cu doctoratul. «Ceea ce se întâmplă este înfricoșător, dar sunt cetățean [american], așa că nu sunt în aceeași situație ca alții. Și cred că depinde de oamenii care au privilegii ca mine să vorbească despre aceste lucruri, astfel încât cei care sunt într-o situație mai precară să nu trebuiască să o facă. Și sunt evreică, așa că mă simt, de asemenea, foarte afectată de genocid. Așa că nu cred că frica mea este mai importantă decât situația și importanța de a denunța ceea ce se întâmplă în Gaza», conchide ea.

Impunătate și laudă de sine

Ceva ce definește acțiunea tuturor celor care se folosesc de doxxing pentru a denunța suspecți este impunitatea lor completă, dacă nu chiar lauda de sine. Dacă delațiunea este de obicei asociată cu ascunderea sau secretul celui care denunță, cu cei care protagonizează această ofensivă se întâmplă contrariul. Gregg Roman, director executiv al Middle East Forum (MEF), admite că organizația sa a fost cea care l-a identificat pe Badar Khan Suri, cetățean indian căsătorit cu o palestiniană, care studia și preda la Universitatea Georgetown și care a fost arestat la sfârșitul lunii mai. Un articol al MEF expusese cu puțin timp înainte identitatea sa și presupusul său delict: soția sa este fiica unui lider Hamas decedat.

«Proiectul Campus Watch [Observatorul Campusului] al Middle East Forum l-a evidențiat pe cercetătorul de la Georgetown ca parte a efortului nostru de a documenta academicienii care, în opinia noastră, acoperă extremismul și conferă legitimitate retoricii anti-israeliene sau pro-Hamas», explică Roman. «Obiectivul nostru nu este pur și simplu să apărăm interesele SUA, ci, într-un sens mai larg, să menținem integritatea academică în studiile despre Orientul Mijlociu, să apărăm normele erudiției și să ne asigurăm că ideologiile extremiste nu sunt promovate în sălile de clasă universitare», susține responsabilul MEF.

Mai mult, Roman atașează într-un e-mail o listă cu numele a cinci academicieni, unii dintre ei foarte reputați, din domeniul studiilor despre Orientul Mijlociu, ca potențiale ținte, și trimite la pagina web a organizației care a hărțuit-o pe Callen pentru o listă actualizată a celor semnalați. «Noi le numim proteste pro-Hamas și anti-Israel, ceea ce descrie mai precis sentimentul participanților lor», explică Roman. Acei indivizi, subliniază el, au «legături cu organizații și/sau indivizi teroriști și s-au dovedit a fi apologeți ai acestor organizații/indivizi și ai acțiunilor lor». Același argument invocat de Casa Albă, care i-a acuzat, fără probe, pe cei reținuți că aparțin sferei Hamas sau Hezbollah.

Kamola amintește de ravagiile pe care această campanie inchizitorială le are în campusuri: «Detenția, deportarea ilegală, anularea vizelor și refuzul intrării studenților și profesorilor constituie o amenințare existențială pentru libertatea academică», spune el, citând cazurile cunoscute ale post-doctorandului de la Columbia, Mahmoud Khalil, până în prezent exemplul cu cel mai mare profil politic «și un precursor angoasant a ceea ce va urma». Profesoara de la Universitatea Brown, Rasha Alawieh, «deportată, în ciuda unei ordonanțe judecătorești care bloca expulzarea ei». Sau doctoranda turcă Rumeysa Ozturk, de la Universitatea Tufts, «răpită de funcționari mascați». Sunt câteva dintre cazurile în care Kamola vede «un mesaj clar că Administrația va folosi întreaga forță a Guvernului federal, fără controale și echilibre, pentru a pedepsi studenții și academicienii pe care îi consideră dușmani ai statului, adesea din cauza discursului lor pro-palestinian».

Tabără de protest împotriva războiului din Gaza la Universitatea Columbia din New York, 22 aprilie 2024. (Stefan Jeremiah - AP via Profimedia)

Un coordonator de studii postuniversitare de la o universitate care solicită anonimatul subliniază cât de dificil este să te opui și cu atât mai puțin să inversezi această stare de lucruri. «După cum vedem, puțin se poate face dacă cineva este reținut pentru opiniile sale despre Palestina», explică el, arătând că prezumția de nevinovăție a fost, de asemenea, o victimă în acest război nesângeros. «Evenimentele actuale, cum ar fi doxxing-ul, anularea vizelor de student și a cardurilor verzi [rezidență permanentă] ale studenților și profesorilor, s-au bazat pe presiunile exercitate din octombrie 2023 prin intermediul unor grupuri precum Canary Mission», ceea ce conduce, împreună cu «escaladarea puternică din partea guvernului federal, statal și local, la o răcire a capacității studenților și profesorilor de a-și exprima opiniile cu privire la problema Palestinei, precum și a capacității centrelor de cercetare, departamentelor, profesorilor și studenților de a desfășura cercetări și de a organiza evenimente publice despre Palestina de teama represaliilor».

Profesorul subliniază că cea mai mare preocupare a centrului căruia îi aparține este siguranța studenților și profesorilor străini: «Acum trebuie să ne facem griji pentru șederea lor în țară sau, dacă este cazul, pentru călătoriile în străinătate pentru a vizita familia, a participa la conferințe sau a efectua cercetări, deoarece reintrarea lor poate fi dificilă».

Unul dintre indivizii care a denunțat cu cel mai mare zel presupusele manifestări antisemite din campusul său — cu atâta ardoare încât universitatea l-a suspendat temporar, deși s-a reîntors la scurt timp după aceea — este profesorul israelian de la Columbia, Shai Davidai. «Deși nu am absolut nimic de-a face cu posibila deportare a acestor studenți, sunt oarecum ușurat să văd că se confruntă cu consecințele acțiunilor lor. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că toți au garanțiile procesuale corespunzătoare și se pot apăra în fața unui judecător. Având în vedere că unele cazuri, cum ar fi cel al lui Mahmoud Khalil, sunt încălcări clare ale condițiilor pentru a fi rezident permanent în SUA, sunt sigur că vor ajunge să fie deportați», explică Davidai într-un schimb de e-mailuri. Împotriva lui Khalil, care rămâne internat într-un centru din Louisiana și al cărui proces de deportare a fost blocat de un judecător, autoritățile nu au prezentat acuzații care să susțină acuzația Casei Albe.

Universitatea Columbia, bancul de probă al cruciadei republicane pentru suprimarea oricărui discurs critic la adresa Israelului, a adoptat luna trecută o politică împotriva doxxing-ului și hărțuirii online, deși nu se va aplica retroactiv, ceea ce înseamnă că incidentele anterioare nu vor putea fi raportate. Pentru mulți este prea puțin și prea târziu, deoarece, printre toate concesiile făcute administrației republicane pe care universitățile sunt obligate să le facă pentru a continua să primească fonduri, se va număra, poate ca notă de subsol, nu doar moartea libertății academice, ci și triumful suspiciunii asupra oricărei prezumții de nevinovăție.