Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a avertizat vineri că "topirea accelerată a ghețarilor riscă să declanșeze o avalanșă de impacte în cascadă asupra economiilor, ecosistemelor și comunităților, nu numai în regiunile muntoase, ci la nivel global".

Acest avertisment vine pe 21 martie, în prima Zi Mondială a Ghețarilor, în acest an 2025, desemnat și ca Anul Internațional al Conservării Ghețarilor. Deși retragerea acestor zone înghețate este unul dintre cele mai cunoscute și dovedite semne ale încălzirii globale, Națiunile Unite caută să atragă atenția pentru ca societățile să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat această topire. Sunt în joc mult mai multe decât niște peisaje unice, chiar și pentru țări precum România, mai îndepărtate de lanțurile muntoase cu cea mai mare suprafață a acestui ghețar amenințat cu dispariția.

"Conservarea ghețarilor nu este doar o necesitate de mediu, economică și socială. Este o chestiune de supraviețuire", a subliniat Celeste Saulo, secretarul general al OMM.

Un studiu internațional recent publicat în Nature, la care au participat 35 de grupuri de cercetare diferite, coordonat de Serviciul Mondial de Monitorizare a Ghețarilor (WGMS), a estimat că ghețarii lumii pierd în medie, începând cu anul 2000, aproximativ 273.000 de milioane de tone de gheață anual, echivalentul a trei piscine olimpice pe secundă.

Și acest lucru s-a agravat în ultimul deceniu, deoarece cantitatea de gheață dispărută a crescut cu 36% în a doua jumătate a perioadei studiate (2012-2023) în comparație cu prima jumătate (2000-2011). Conform acestei cercetări, denumită GlaMBIE (acronimul în engleză pentru Exercițiul de Intercomparare a Bilanțurilor de Masă ale Ghețarilor), în care sunt combinate patru metodologii diferite de măsurare, aceste zone înghețate ale lumii au pierdut 5% din volumul lor total, variind de la 2% în insulele antarctice și subantarctice la 39% în Alpi și Pirinei, zonele aflate în cea mai proastă situație. În acest ritm de topire, oamenii de știință consideră că, în ciuda faptului că sunt cunoscuți ca gheață eternă, mulți ghețari din vestul Canadei și SUA, Scandinavia, Europa, Caucaz, Noua Zeelandă și Tropice nu vor supraviețui secolului XXI.

Una dintre cele mai grave consecințe ale acestei reduceri a suprafeței înghețate este pentru viitoarea aprovizionare cu apă a unor zone ale planetei, în special în Asia, deoarece ghețarii acționează ca niște rezervoare hidrice gigantice.

Cu toate acestea, efectele sunt foarte diverse, de unde și alerta pentru riscul unei "avalanșe de impacte în cascadă". După cum subliniază Samuel Nussbaumer, cercetător la Serviciul Mondial de Monitorizare a Ghețarilor, cu sediul la Universitatea din Zurich (Elveția), retragerea acestor zone înghețate poate provoca, de exemplu, formarea de lacuri, ceea ce, la rândul său, poate cauza instabilități ale versanților și inundații bruște. "Schimbările în ghețari ne afectează la diferite niveluri: de la pericolele naturale locale până la disponibilitatea regională a apei și creșterea globală a nivelului mării", subliniază Nussbaumer, unul dintre autorii echipei GlaMBIE.

Impactul care afectează în mod mai general omenirea este creșterea nivelului mării.

După încălzirea oceanelor (care își mărește volumul prin dilatare), celelalte cauze ale creșterii apei pe planetă sunt topirea ghețarilor și topirea calotelor glaciare din Groenlanda și Antarctica (fiecare parte contribuie cu aproximativ o treime). După cum explică Alejandro Blázquez, un alt autor al GlaMBIE și om de știință care investighează acest fenomen de la Laboratorul de Studii de Geofizică și Oceanografie Spațială (LEGOS) din Toulouse (Franța), în acest moment marea crește cu un ritm de 3,5 milimetri pe an, dar în ghețari — în afara Antarcticii și Groenlandei — există suficientă gheață pentru a provoca o creștere de 30-35 de centimetri. "În Groenlanda există suficientă pentru șapte metri și în Antarctica pentru aproximativ 40 de metri, dar acesta este un alt nivel, vorbim deja despre o schimbare radicală a Pământului și nu există niciun model care să prezică faptul că Antarctica s-ar putea topi complet în următorii 200 sau 300 de ani". Ghețarii din afara acestor zone se topesc într-un ritm mult mai rapid. "Problema creșterii nivelului mării cu câțiva centimetri este că aceasta face ca furtunile și evenimentele extreme de pe coastă să fie mult mai grave", subliniază Blázquez.

Conform OMM, anul hidrologic 2024 a marcat al treilea an consecutiv în care cele 19 regiuni glaciare au înregistrat o pierdere netă de masă.

Pierderea de masă glaciară a fost de 450.000 de milioane de tone în anul hidrologic 2024, al patrulea cel mai negativ înregistrat. Deși pierderea de masă a fost relativ moderată în regiuni precum Arctica canadiană sau periferia Groenlandei, ghețarii din Scandinavia, Svalbard și nordul Asiei au înregistrat cea mai mare pierdere de masă anuală înregistrată.

"Ne aflăm într-o situație cu adevărat îngrijorătoare, iar ghețarii sunt unul dintre cele mai clare semne ale crizei climatice, deși sunt doar o piesă din puzzle", comentează Nussbaumer. "Trebuie să fim conștienți de faptul că mulți dintre ghețarii actuali vor continua să se topească în următorii ani și mulți vor dispărea. Cu toate acestea, în funcție de traiectoria viitoare a emisiilor, unii ghețari pot fi încă conservați. Vom avea mai puțină gheață în viitor, dar sper că aceeași parte poate fi salvată. Acesta este și semnificația Anului Internațional al Conservării Ghețarilor și a Zilei Mondiale a Ghețarilor, pe 21 martie: orice încălzire suplimentară care poate fi prevenită are un impact direct asupra ghețarilor, acesta este modul de a conserva (o parte din) ghețarii noștri".