Există mici detalii care ajung să devină simboluri ce ajută la explicarea, înțelegerea și amintirea marilor conflicte. Unul dintre ele este faimosul salon pe jumătate distrus în care apare așezat – și rănit – pe un fotoliu liderul Hamas, Yahia Sinwar, cu câteva momente înainte de a muri din cauza unui proiectil israelian în octombrie anul trecut, în sudul Gazei, conform mai multor videoclipuri înregistrate chiar de militari.

Există un alt salon, tot cu fotoliile sale, care face parte, de asemenea, în actualul conflict din Orientul Mijlociu, din imaginarul colectiv, în special cel palestinian. Este vorba despre cel folosit de prim-ministrul Benjamin Netanyahu în timpul unei întâlniri cu aproximativ zece militari în plină ofensivă asupra Cisiordaniei, într-o locuință ocupată de trupele sale în localitatea Tulkarem.

Deși operațiunea militară continuă, armata a evacuat clădirea acum aproximativ trei săptămâni, spun proprietarii.

«Simțim că ura lui Netanyahu este încă prezentă în casa noastră. A fost locul unde au defecat și au mâncat timp de 25 de zile», descrie Amer (care preferă să nu-și publice numele real, la fel ca restul martorilor din acest reportaj), în vârstă de 45 de ani și proprietarul apartamentului de la etajul superior, unde prim-ministrul a fost primit de responsabili militari pe 21 februarie.

«Căutau o casă bună, strategică și bine conectată», comentează acest șofer de taxi care cu furgoneta sa acoperă ruta între Tulkarem și Jenin, cele două obiective principale ale escaladării israeliene în Cisiordania ocupată.

Fiul său Hamza, în vârstă de 16 ani, se plimbă prin salonul care a servit drept centru de comandă inamicului, lucru care a devenit subiect de discuție printre colegii săi. Când au sosit militarii, au fost cazați la bunici. Acum, în încăpere, deja curată și ordonată, a dispărut steagul israelian pe care îl lipiseră cu bandă adezivă peste televizor. Nici fotografiile cu chipurile soldaților căzuți, aranjate ca un mausoleu improvizat pe un alt perete, nu mai sunt vizibile.

Dar locuitorii lasă de înțeles că locul nu mai este același. Saed, vărul lui Amer și proprietarul unuia dintre cele două apartamente de la primul etaj, susține că asupra clădirii plutește un fel de blestem, ceva ireversibil. «Diavolul a rămas», comentează el, referindu-se la prezența «spiritului de rahat» al prim-ministrului israelian. «Aduceau și rabini pentru ceremonii religioase», subliniază Hamza.

Chiar în după-amiaza acelei zile de 21 februarie, aparatul guvernamental israelian a difuzat imaginile cu Netanyahu în Tulkarem, așezat alături de alți militari printre computere, telefoane, produse de patiserie, cafea, băuturi răcoritoare și apă.

O scenă neobișnuită. Fotografiile s-au răspândit rapid pe rețelele sociale și în mass-media. Astfel, au ajuns imediat la proprietarii casei, care își amintesc momentul nu fără un anume umor. «Mai întâi am văzut fotografia lui Israel Katz (ministrul Apărării) și am început să glumim că după aceea va intra Netanyahu în casa noastră. Și s-a adeverit», își amintește Hamza râzând. «Următorul va fi Donald Trump», adaugă Saed, în vârstă de 31 de ani, ironic, referindu-se la președintele Statelor Unite și aliat ferm al statului evreu.

Într-una dintre acele fotografii oficiale, prim-ministrul apare primind explicații despre operațiune, privind pe fereastra bucătăriei care, spre deosebire de cea a salonului, acoperită cu o pătură, nu era obturată. Este vorba despre o clădire cu trei etaje și cinci locuințe, de unde panorama asupra taberei de refugiați din Tulkarem este privilegiată. Terasa permite observarea peisajului dezolant al străzilor impracticabile, transformate în regate ale noroiului și gropilor de acțiunea excavatoarelor armatei.

«Am început să vedem fotografiile în presă. A fost greu și trist», spune Amer într-o conversație telefonică din Jenin. «Muncesc zi și noapte pentru a putea avea acea casă și îmi frânge inima să văd ce au făcut», adaugă taximetristul.

«Nu mă mai gândesc să mă întorc la casa mea», asigură vărul său Saed, în timp ce se mișcă dintr-o parte în alta a apartamentului său, în mijlocul dezordinii, murdăriei și distrugerilor. «Soldații au folosit patul nostru și au urinat în el», este primul motiv pe care îl oferă pentru a pune capăt relației sale cu locuința. Seiful apare spart într-un dulap. «Lipsesc bijuterii, cecuri, parfumuri… și uite, în sertar, pe lângă pachete de țigări, au lăsat hașiș», adaugă el deschizând comoda din fața patului. «Au luat cele două televizoare, repetoarele Wi-Fi, mi-au folosit hainele…», se lamentează el, conștient că statul evreu nu va repara sau compensa daunele. «Ce putem face sau spune? Putem doar să ne încredințăm lui Dumnezeu și să ne rugăm», conchide el.

Pe pereți și mobilă există mesaje și graffiti lăsate ca amintire de soldați, unele cu simboluri evreiești precum steaua lui David.

Saed nu este sigur ce va face cu casa. Soția sa este însărcinată în termen cu primul copil al cuplului – «azi, mâine, nu știm» – și speră să termine în curând noua locuință pe care o construiau pentru a se muta acolo toți trei cât mai curând posibil.

Într-un alt apartament, postul britanic Channel 4, care a vizitat locul anterior, a filmat cum proprietarii scoteau mai multe găleți cu excremente adunate cu mopul, pe care soldații le lăsaseră împrăștiate prin baie, amestecate cu hainele copiilor din casă.

Trupele au menținut clădirea drept cartier general până acum aproximativ trei săptămâni, estimează proprietarii. Dar operațiunea continuă și alte clădiri din zonă sunt încă ocupate de soldați, unii dintre ei lunetiști, asigură vecinii.

La aproximativ 200 de metri, se văd parcate pe o străduță laterală a bulevardului principal, ca și cum ar fi furgonete de livrare, trei camioane militare blindate.

Netanyahu a călătorit la Tulkarem pentru a supraveghea operațiunea numită Zidul de Fier, lansată pe 21 ianuarie, aproape simultan cu intrarea în vigoare – pe 19 ianuarie – a încetării focului în Gaza. Pe lângă acea întâlnire, a înregistrat un videoclip purtând o vestă antiglonț militară în fața clădirii, subliniind munca oamenilor săi.

Această ofensivă asupra Cisiordaniei reprezenta o contrapartidă pentru a satisface dorințele belicoase ale sectorului ultra-radical al coaliției, care îl susține pe prim-ministru în funcție și care respingea categoric armistițiul din Fâșia Gaza.

Într-un climat de violență crescândă, încetarea focului în Gaza, unde se acumulează deja peste 50.000 de morți, s-a rupt pe 18 martie. În acea zi, Israelul a reluat bombardamentele, în timp ce Cisiordania rămâne sub asediu.

Această ofensivă, care intră în a treia lună, a devenit cea mai lungă și intensă din Cisiordania de la A Doua Intifadă (2000-2005). În aceste săptămâni, peste 40.000 de palestinieni au fost strămutați și sute de case au fost distruse de utilaje grele sau explozibili.

Armata nu intenționează să se retragă, cel puțin, până la sfârșitul acestui an, potrivit ministrului Apărării.

Mii de familii locuiesc în case sau spații amenajate temporar, fără să știe dacă se vor putea întoarce vreodată. Altele știu deja că locuința lor nu mai este decât un morman de moloz.

«Ne vom reconstrui casele, dar durerea este mai mare după ce autoritățile noastre nu s-au interesat de noi», rumegă supărat Saed, referindu-se la atitudinea ezitantă cu care Autoritatea Națională Palestiniană (ANP) abordează ofensiva israeliană.

Lângă clădirea care a servit drept centru de comandă pentru trupe își are sediul Panorama Cars, o companie de componente auto al cărei proprietar Brahim, în vârstă de 31 de ani, estimează daunele și pierderile la aproximativ 200.000 de shekeli (aproximativ 50.000 de euro). Povestește că soldații i-au furat sisteme audio, frigidere auto, încărcătoare… «Dar mai mult decât repararea daunelor, ceea ce sperăm este să plece odată», reclamă el.

Amer, taximetristul, se resemnează în fața evidenței: «Ei au puterea, sunt forțele de ocupație și noi nu avem multe de făcut».