Orașele pot părea un mediu ostil pentru viața sălbatică: asfalt nesfârșit, zgomot peste tot și beton în loc de copaci. Dar unele creaturi învață să se miște în aceste locuri cu îndemânarea celor născuți acolo. Acesta este cazul șoimului de Cooper, stăpânul străzilor de peste 50 de ani.

Această pasăre de pradă, ușor de recunoscut după spatele gri și pieptul cu dungi portocalii, are, de asemenea, ochi roșiatici care pot detecta cu o precizie extremă mamifere mici, reptile și insecte. Un studiu recent a arătat că șoimii de Cooper au învățat să folosească semafoarele pentru a vâna.

Observând pasărea timp de câteva luni, cercetătorii au observat că șoimul alege un anumit copac ca loc de ambuscadă și așteaptă cu răbdare ca culoarea semaforului să se schimbe în roșu. În acest moment, când mașinile se opresc, prădătorul atacă prada, zburând peste stradă.

Studiul a arătat că șoimul nu numai că a învățat să „citească” semnalele semaforului, ci a dezvoltat și o „hartă mentală” a străzii pentru a vâna eficient. Acest lucru demonstrează inteligența ridicată a păsării și capacitatea sa de a se adapta la mediul urban.

Un astfel de comportament nu este unic. Multe păsări demonstrează abilități uimitoare legate de viața într-un megapolis. De exemplu, păsările de pradă au învățat să folosească mașinile ca mijloc de vânătoare, iar unele specii chiar colectează insecte de pe mașini sau cuibăresc în trenuri.

În concluzie, studiul șoimului de Cooper este încă o confirmare a uimitoarei adaptabilități a naturii sălbatice și a capacității sale de a găsi modalități de supraviețuire chiar și în cele mai dificile condiții.