În câteva cuvinte
Documentarul «Khartoum» prezintă povestea a cinci locuitori din Khartoum și a echipei de filmare care doreau să realizeze un film despre oraș, dar au fost surprinși de izbucnirea războiului civil din Sudan. Filmările s-au transformat într-o operațiune de salvare, iar echipa și protagoniștii au fost nevoiți să fugă în Kenya. Filmul explorează impactul războiului asupra vieților lor și modul în care au reușit să continue proiectul folosind metode creative, cum ar fi croma și animațiile, pentru a reconstrui amintirile și a transmite un mesaj de unitate și solidaritate. Documentarul a fost bine primit la festivaluri internaționale de film.
Lokain și Wilson, doi copii din Khartoum, caută prin gunoi sticle de plastic
Lokain și Wilson, doi copii din Khartoum, caută prin gunoi sticle de plastic pe care să le vândă apoi pentru câțiva bani. Khadmallah, o femeie care conduce un mic stand de ceai într-un colț aglomerat al orașului, visează să-și extindă afacerea. Jawad, voluntar într-un comitet de rezistență, protestează pe străzi pentru un guvern civil. Între timp, funcționarul Majdi evadează din rutina biroului său datorită curselor de porumbei. Toți aceștia sunt protagoniștii filmului «Khartoum» (Khartoum, 2025), un film documentar regizat de patru regizori sudanezi —Anas Saeed, Rawia Alhag, Ibrahim Snoopy și Timeea M. Ahmed—, cu direcția creativă și scenariul britanicului Phil Cox. Filmul, produs de Native Voice Films și Sudan Film Factory, s-a născut în 2021 într-un atelier de film. Ideea era de a crea un poem audiovizual despre Khartoum, într-un moment crucial din istoria modernă a Sudanului. Fiecare dintre cele cinci personaje provenea dintr-un strat social și economic diferit și aveau origini și religii diferite. Deși drumurile lor nu erau destinate să se intersecteze pe străzile orașului, poveștile lor reflectau marea diversitate a capitalei sudaneze.
Dar, în 2023, când filmările erau pe cale să se încheie, acest poem de dragoste pentru Khartoum a fost dat peste cap de război, un nou și neașteptat actor. La 15 aprilie a acelui an, izbucnirea conflictului dintre armata regulată și forțele paramilitare de sprijin rapid a schimbat totul.
«Deodată, munca noastră a fost să salvăm vieți», rezumă Phil Cox într-un schimb de e-mailuri. Giovanna Stopponi, producătoarea documentarului alături de Talal Afifi, a înființat un centru de operațiuni dedicat găsirii celei mai bune modalități de a evacua regizorii din Sudan. Bugetul rămas al filmului a fost alocat transferului echipei în Kenya, prin diverse rute clandestine. Odată reuniți, au lucrat luni de zile pentru a-i localiza pe protagoniștii documentarului și a-i scoate din țară.
Cei cinci protagoniști din «Khartoum» (2025), cu spatele, într-un cadru din documentar. Filmul utilizează croma și animații pentru a completa imaginile capturate în Khartoum. Fotografie oferită de Native Voice Films. Native Voice Films
În Nairobi, deja în siguranță, protagoniști, regizori și producători au locuit într-un apartament mare unde împărțeau totul, până la saltele. «Am înregistrat interviuri dimineața și am gătit împreună cina. A fost o experiență foarte familială», explică regizoarea Timeea M. Ahmed pentru Джерело новини într-un interviu prin apel video. «Cred că acest lucru ajută filmul să se ridice ca poveste, pentru că nu a fost doar o producție oarecare. Nu a fost povestea lui Lokain, Wilson, Jawad, Khadmallah și Majdi. A fost a noastră, a tuturor. Cum s-a făcut, logistica, amintirile împărtășite. Ne-a schimbat viețile», adaugă ea.
Deveniți refugiați, confruntându-se cu trauma războiului și cu imposibilitatea de a continua filmările în Khartoum, au trebuit să facă față unei noi provocări: documentarul, așa cum îl proiectaseră, era în pericol.
Un atelier cu un terapeut sudanez a ajutat protagoniștii și echipa să-și împărtășească experiențele și să decidă dacă vor să continue proiectul. Nimeni nu s-a îndoit. «Simțeam că realizarea acestui film este o responsabilitate, pentru că suntem norocoși. Avem adăpost, mâncare, apă, venituri stabile. Dar milioane de oameni își văd viețile amenințate, iar acest [film] este una dintre micile contribuții pe care le putem aduce ca regizori sudanezi pentru cei care nu au privilegiile noastre», detaliază Ahmed. La rândul său, Rawia Alhag, o altă regizoare intervievată de acest ziar, crede că există multe platforme pentru părțile aflate în conflict, dar nu suficiente pentru ca civilii din Sudan să-și spună poveștile: «Și ei sunt cei mai afectați de acest război».
Simțeam că realizarea acestui film este o responsabilitate, ceva care trebuia să se întâmple, pentru că suntem norocoși. Avem adăpost, mâncare, apă, venituri stabile. Dar milioane de oameni își văd viețile amenințate. Timeea Mohamed Ahmed, unul dintre regizorii «Khartoum»
Trebuia replanificat abordarea, își amintește Ahmed, explicând că ceea ce căutau era un film care să fie înțeles și tolerat oriunde și care, în plus, să genereze întrebări la spectator. «Pentru asta, nu puteam pur și simplu să arătăm cadavre și sânge și să spunem ‘uite cât de rău este totul’», povestește ea. «Voiam să arătăm cum era situația înainte, speranțele de viitor. Uite cum iubesc oamenii în Sudan, cum dansează. O perspectivă mai completă asupra a ceea ce s-a întâmplat în țară și a ceea ce se întâmplă acum», adaugă ea.
Regizorii Ibrahim Snoopy, Rawia Alhag, Timeea M. Ahmed și Anas Said, într-o imagine oferită de Native Voice Films. Native Voice Films
Un croma imens pentru a reconstrui amintirile. Nu aveau practic imagini de la începutul războiului și nici de la fuga protagoniștilor. Și, deoarece nu se mai putea filma în Khartoum, cealaltă parte a documentarului —cea care narează cum au trăit începutul conflictului și cum le-a transformat viețile— a trebuit să fie povestită altfel.
Au creat un fel de scenă teatrală vopsită în verde, un croma imens de unde ar recrea, cu animații pe fundal, poveștile personajelor din documentar. «Primele reconstrucții în studio nu au fost ușoare», își amintește Cox. Pentru a ușura sarcina, cei patru regizori sudanezi au participat și ei și au recreat în fața celor cinci protagoniști un moment traumatizant și un altul frumos din viața lor în Khartoum.
În documentar, protagoniștii își reconstruiesc cu ajutorul restului grupului amintirile de la începutul războiului, care alternează cu imagini din viețile lor de dinainte de conflict. «Principalul obiectiv era creșterea conexiunilor dintre aceste personaje», explică Alhag. Pentru ea, unul dintre cele mai emoționante momente ale filmărilor a fost când Majdi, funcționarul, a recreat rămas bun de la fiul său, care a plecat cu un autobuz spre Egipt fugind de război: «Am plâns cu toții în culise, amintindu-ne de proprii noștri părinți când au trebuit să-și ia rămas bun de la noi».
Într-un alt moment al filmului, Khadmallah, vânzătoarea de ceai, retrăiește momentul în care un combatant al Forțelor de Sprijin Rapid a împușcat și a ucis, în fața ei, un bărbat surd care nu s-a întors când l-a strigat. «Dându-mi seama că era mort, am știut că trebuie să plec de acolo, că în curând eu puteam fi un cadavru. Moartea era peste tot», povestește ea în documentar. De asemenea, reconstruiește momentul în care a fost reținută de un grup de paramilitari ai RSF și cum, în acel moment, a avut certitudinea că o vor ucide.
Când scenele se termină, camera nu se oprește și înregistrează momentele ulterioare. «Filmările au devenit un dispozitiv catartic pentru toți. De aceea, în film vedem și grupul îmbrățișându-se după reconstrucții. Pentru mine era important ca publicul să vadă și asta», detaliază Cox.
Regizoarea Rawia Alhag cu participanții la documentar Lokain și Wilson recreează cu croma amintirile lor despre război. Imagine oferită de Native Voice Films. Native Voice Films
Muzica, ca și animațiile și recreațiile, este esențială în Khartoum. Este în dansuri, cântece și în amintirile unei vieți trecute. Jawad retrăiește un moment din adolescență: o călătorie nocturnă cu autobuzul, împărțind căștile cu fata de care era îndrăgostit. «Fiecare zonă din Sudan are muzica ei și avem cântece pentru tot: recoltă, rugăciune, dans… Nu se poate separa cultura sudaneză de muzică», spune Alhag.
«Khartoum» a fost lansat la nivel mondial în ianuarie 2025 la Sundance și în secțiunea Panorama de la Berlinale, unde a obținut premiul al treilea al publicului și premiul Cinema pentru Pace. Recent, a câștigat premiul Gilda Vieira de Mello la Festivalul Internațional de Film și Drepturi Umane de la Geneva. Ahmed își amintește ca fiind «incredibilă» reacția publicului. «Scaunele erau pline, oamenii plângeau, puneau întrebări. În sesiunea de întrebări și răspunsuri și în discurs le-am cerut să vorbească vecinilor despre Sudan. Să scrie pe Twitter despre Sudan, să facă orice. Cu toții putem contribui în orice fel sau prin orice mijloc», relatează ea. În mai, «Khartoum» va fi proiectat la festivalul de film documentar DocsBarcelona, în Barcelona.
«Filmul ne-a transformat într-o familie», rezumă Alhag. Regizoarea este acum tutore legal pentru Lokain și Wilson, care locuiesc cu ea. Khadmallah, vânzătoarea de ceai, este vecina ei, iar fiica ei merge la aceeași școală cu copiii. Ea și Jawad au afacerile în același loc și țin legătura cu Majdi. «Din cauza războiului, suntem cu toții uniți în acest film. Conflictul se hrănește din diviziune, separând oamenii unii de alții», adaugă Ahmed. «Și cred că, personal, Khartoum, orașul, demonstrează că nu este adevărat. Oamenii de acolo trăiesc împreună în mod natural. Și în film încercăm să portretizăm această diversitate». Cox rezumă astfel: documentarul «este o declarație radicală de unitate și solidaritate».
