Zahărul, odată un produs de lux, a parcurs un drum de la un deliciu exclusivist pentru elită la un produs de masă, schimbând cursul istoriei și având un impact sever asupra sănătății oamenilor. Această călătorie, plină de suișuri și coborâșuri, dezvăluie interconexiuni complexe între economie, putere și sănătatea umană.

În antichitate, zahărul era un simbol al bogăției și al privilegiilor. Producția sa necesita eforturi considerabile și era o plăcere costisitoare, accesibilă doar împăraților, rajahilor și altor reprezentanți ai înaltei societăți. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea capitalismului și creșterea comerțului mondial, zahărul și-a început marșul triumfător prin lume.

Coloniștii spanioli și portughezi, căutând să satisfacă cererea în creștere din Europa, au înființat plantații de zahăr în posesiunile lor de peste mări, în special în Caraibe. Această mișcare a dus la consecințe teribile. Munca sclavilor, în principal africani, a fost folosită pentru a lucra pe plantații, ale căror condiții de viață erau insuportabile. Zeci de mii de oameni au murit în timp ce lucrau pe plantațiile de zahăr.

Dezvoltarea comerțului cu zahăr este strâns legată de nașterea sistemului capitalist. Bursa din Amsterdam, una dintre cele mai vechi din lume, a finanțat nave care se angajau în comerțul cu sclavi. Acțiunile companiilor reprezentau cote din profiturile din comerțul cu sclavi și producția de zahăr. Comercianții bogați și proprietarii de plantații au făcut averi enorme, fără să se gândească la suferința altora.

De-a lungul timpului, pe măsură ce mișcarea de abolire a sclaviei a câștigat avânt, vechile forme de exploatare au fost înlocuite cu altele noi. Zahărul a rămas un produs important, iar profiturile din producția sa au rămas enorme. În Statele Unite, a apărut termenul „Sugar Daddy” – „tată de zahăr”, care descrie bărbați bogați care oferă sprijin financiar femeilor tinere.

De-a lungul timpului, zahărul a pătruns în consumul de masă. Datorită măsurilor protecționiste, zahărul a devenit ieftin și accesibil. A început să fie adăugat în cantități mari în alimentele și băuturile industriale. Dacă în 1850 o persoană consuma aproximativ doi kilograme de zahăr pe an, astăzi, în America Latină, această cifră ajunge la 50 de kilograme.

În ciuda creșterii consumului de zahăr, puțini s-au gândit la impactul acestuia asupra sănătății. Abia în secolul al XIX-lea a devenit clar că excesul de zahăr duce la obezitate și alte boli. În 1863, un antreprenor de la o casă funerară a lansat o broșură care avertiza asupra pericolului zahărului. Cu toate acestea, industria alimentară a început să sponsorizeze cercetări care au dat vina pe grăsimi pentru bolile cardiovasculare. John Yudkin, nutriționistul care a subliniat pentru prima dată legătura dintre zahăr și obezitate, diabet și hipertensiune, a fost criticat și exclus din comunitatea științifică.

Astăzi, industria alimentară, care obține profituri uriașe din producerea de produse cu conținut ridicat de zahăr, influențează politicieni, mass-media și oameni de știință. Va fi nevoie de o voință politică uriașă pentru a schimba un sistem care a influențat lumea timp de secole. Dar, așa cum arată istoria, zahărul rămâne o ispită care poate duce la consecințe grave.

Acest material este doar informativ și nu este publicitate.