Deși reducerea ratelor continuă, viitorul este incert.

Banca Centrală Europeană (BCE) a scăzut joi prețul banilor cu 25 de puncte de bază pentru a cincea oară consecutiv, a șasea oară în șapte ședințe, stabilind rata la 2,5%, cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani. Convingerea BCE că procesul de dezinflație se îndreaptă spre ținta de 2% – chiar dacă acum amână acest obiectiv până la începutul anului 2026 – și previziunile care indică un an de creștere economică scăzută pentru zona euro, continuă să faciliteze relaxarea politicii monetare.

Cu toate acestea, marja de manevră de care s-a bucurat BCE pentru a reduce ratele de dobândă confortabil timp de luni de zile, cu puține disensiuni și într-un ritm mai rapid (150 de puncte de bază din iunie) decât omologii săi de la Rezerva Federală (100 de puncte) și Banca Angliei (75 de puncte), începe să se epuizeze. Vocile interne care avertizează împotriva ideii de a duce ratele la 2% din inerție, ca niște somnambuli, cum s-a exprimat guvernatorul băncii centrale belgiene, Pierre Wunsch, au devenit mai puternice. Președinta BCE, Christine Lagarde, a clarificat că vremurile în care deciziile sale puteau fi anticipate cu luni înainte par să se apropie de sfârșit. “Dacă datele ne spun că, pentru a ajunge la destinație, politica monetară adecvată este să reducem, o vom face. Dacă, dimpotrivă, indică că nu este cazul, vom face o pauză”, a repetat ea răspicat de două ori.

Franțuzoaica a insistat că creșterea incertitudinii – probabil cuvântul pe care l-a folosit cel mai des – a făcut mai necesară ca niciodată o abordare de la o ședință la alta și bazată pe date, fără parcursuri predeterminate. “Știu că este frustrant, știu, dar de la o zi la alta lucrurile se schimbă dramatic”, a spus ea, transmițând un mesaj celor care căutau mai multe certitudini în discursul său, certitudini care sunt rare având în vedere oscilațiile comerciale ale lui Donald Trump, fluctuațiile prețurilor la energie sau tensiunile geopolitice din Ucraina și Orientul Mijlociu.

La fel ca în septembrie și decembrie, economiștii BCE și-au redus proiecțiile de creștere economică. Acum se așteaptă ca PIB-ul zonei euro să crească cu 0,9% în 2025 (față de 1,1% anterior) și cu 1,2% în 2026 (1,4% anterior). Pentru 2027, ei prevăd o creștere de 1,3%, identică cu cea anterioară. Deși Trump nu este menționat în comunicat, se subînțelege că tarifele sale au o contribuție importantă la această modificare. “Corecțiile în scădere pentru 2025 și 2026 reflectă o scădere a exporturilor și o slăbiciune persistentă a investițiilor, atribuibile parțial incertitudinii ridicate cu privire la politicile comerciale și incertitudinii cu privire la politicile economice în general”, se arată în text.

De asemenea, se schimbă scenariul prețurilor, care se înrăutățește ușor: inflația medie pentru acest an ar fi de 2,3% (de la 2,1% în proiecția anterioară), în timp ce pentru 2026 ar rămâne neschimbată la 1,9%, iar în 2027 s-ar situa la 2,0%, ușor sub 2,1% anterior. Acest lucru este atribuit scumpirii energiei, după ce prețul gazului a crescut vertiginos în februarie, atingând maximele ultimilor doi ani, din cauza scăderii rezervelor din cauza temperaturilor scăzute din iarna europeană și a performanței slabe a producției regenerabile.

O altă veste semnificativă este schimbarea limbajului. Banca își descria anterior nivelul ratelor ca fiind “restrictiv”, dar acum enunțul s-a schimbat. “Politica monetară adoptă o orientare considerabil mai puțin restrictivă, deoarece reducerile ratelor dobânzilor reduc costul creditului nou pentru companii și gospodării, iar creșterea creditelor este în creștere”, se arată în noua declarație.

Analiștii și investitorii speculau că Frankfurt ar putea întreprinde această schimbare, pe placul vulturilor. Și, în cele din urmă, așa a fost: modificarea sugerează că pauza ratelor dobânzilor este mai aproape, deoarece nu mai penalizează atât de mult activitatea. Lagarde a confirmat acest lucru în cadrul unei conferințe de presă, când s-a arătat dispusă să se oprească dacă ar fi necesar, lucru pe care nu-l mai spusese până acum atât de clar. Și a comparat coexistența dintre finanțarea trecută, pentru care se plătesc dobânzi mai mari, și cea actuală, mai ieftină pentru cei care solicită împrumuturi și credite ipotecare, cu ceea ce se întâmplă în Africa de Sud, la Capul Bunei Speranțe, unde apa rece a oceanului Atlantic se ciocnește cu cea caldă a Indianului. Euro a reacționat prelungindu-și creșterile dincolo de 1,08 dolari.

Președinta BCE, Christine Lagarde, alături de adjunctul său, Luis de Guindos, la Frankfurt, joi.
Jana Rodenbusch (REUTERS)

Reducerea ratelor a fost adoptată cu o singură abținere, cea a guvernatorului austriac Robert Holzmann, numit de ultra-Partidul Libertății, dar totul indică faptul că președinta BCE, Christine Lagarde, va trebui să utilizeze de acum înainte toate instrumentele de gestionare a resurselor umane pe care le cunoaște pentru ca sângele să nu ajungă la râu între vulturi și porumbei, cu un Consiliu de Guvernare din ce în ce mai divizat. Germana Isabel Schnabel a preluat conducerea aripii mai dure și pledează pentru a începe deja discuțiile despre a face o pauză în reducerile de rate. Alții, cum ar fi guvernatorul grec, Yannis Stournaras, au susținut în public că ratele BCE se află încă pe un teren restrictiv și că scăderile trebuie să continue. Experții băncii situează rata neutră, care nici nu contractă, nici nu stimulează economia, între 1,75% și 2,25%, dar nu toată lumea este de acord cu acest interval și nici nu este imun la a deveni depășit de noile șocuri care apar.

Scenariul nu încetează să câștige complexitate: pe lângă statisticile obișnuite aflate sub studiu, cum ar fi creșterea, inflația, prețurile energiei sau evoluția salariilor, experții BCE vor trebui să adauge acum variabile al căror impact este încă necunoscut sau a fost analizat foarte superficial, fie din cauza caracterului lor schimbător, fie pentru că sunt prea recente.

Unele dintre ele au efecte contrare: tarifele impuse de Donald Trump și represaliile sale sunt negative pentru creștere, așa cum a reproșat Lagarde, dar, slăbind activitatea, BCE nu este pe deplin clar dacă alimentează sau diminuează inflația europeană. În schimb, investițiile militare de miliarde de dolari în Europa și acordul dintre conservatorii și social-democrații germani de a relaxa frâna datoriei cu scopul de a multiplica cheltuielile pentru apărare și de a crea un fond special de 500.000 de milioane de euro destinat infrastructurii ar trebui să acționeze ca un stimulent și să se transforme într-o creștere mai mare pentru zona euro, așa cum a recunoscut chiar Lagarde când a fost întrebată despre acest lucru. “În mod intuitiv, credem că, dacă vor merge mai departe, vor stimula creșterea. Vom fi atenți pentru a anticipa consecințele economice”, a susținut ea.

Piața anticipează încă alte două reduceri de rate până la sfârșitul anului. Dacă se vor produce, prețul banilor ar rămâne la 2%. Există vânturi favorabile pentru ca lucrurile să stea așa, sau chiar pentru ca lucrurile să ajungă mai jos, cum ar fi forța euro față de dolar, față de care s-a reevaluat cu 4% în ultima lună, ceea ce face mai ieftine achizițiile de energie din străinătate; scăderea prețului petrolului Brent – cu peste 8% de la începutul anului –; scăderea inflației în februarie cu o zecime până la 2,4%, rupând o serie negativă de patru luni în creștere, care a inclus vești bune despre inflația lipicioasă a serviciilor – de la 3,9% la 3,7% – sau moderarea salariilor în zona euro, care au crescut în al patrulea trimestru cu 4,1% față de anul anterior, sub 5,4% în al treilea trimestru.

Această avalanșă de date pozitive este umbrită de creșterea prețurilor la gaze, de incertitudinea geopolitică ridicată și de teama de impactul tarifelor. Consecințele războiului comercial, a avertizat Lagarde, se resimt chiar înainte de a fi aplicate, din cauza efectului pe care simpla amenințare îl are asupra deciziilor de angajare ale companiilor sau asupra celor de consum în cazul clienților, mai puțin dispuși să cheltuie dacă zăresc nori negri la orizont. Prin urmare, vizibilitatea a ceea ce se va întâmpla în următoarele ședințe din aprilie și iunie a devenit mult mai redusă. Războiul declarațiilor din următoarele șase săptămâni între vulturi și porumbei va da câteva indicii, dar, dacă Lagarde își respectă cuvântul, datele care vor fi cunoscute vor înclina balanța spre continuitatea reducerilor sau spre prima pauză din iulie.