Mintea goală: ce se întâmplă cu creierul când "uităm" ce am vrut să spunem

Se presupune că mintea nu încetează să lucreze nici măcar inconștient. Cu un efort considerabil, nu este ușor să o lași goală. Cu toate acestea, sunt momente când, brusc, mintea se goleşte. Nu există nicio modalitate de a recupera firul, de a spune ce vrei să spui. Nici măcar nu se recuperează ca un gând sau o idee vagă. Acum, mai mulți cercetători au adunat tot ce se știe despre acest fenomen. Ei susțin că generează un model de activitate cerebrală specific și diferențiat, care poate aminti de starea de visare. Potrivit acestora, aceste lapsusuri mentale au legătură cu modificări ale excitabilității mai multor zone ale creierului și nu se poate scăpa de ele.

Într-un articol științific publicat în revista Trends in Cognitive Sciences, autorii săi încep prin a sublinia cât de multe lucruri se cunosc insuficient despre golirea minții. Nu este doar că lipsește o definiție unică, ci și că nu se știe ce o provoacă, dacă reflectă o absență temporară a conștiinței, se datorează unor lapsusuri de atenție sau este rezultatul unor probleme de memorie, limbaj sau de accesare a conținutului. În plus, este un fenomen cu multe fețe, poate apărea în timp ce vorbești, dar și când te gândești în tăcere și nu găsești ce urma, când asculți muzică și chiar și când visezi, producând ceea ce se numește vise fără conținut.

«De aceea este un subiect atât de fascinant», spune într-un e-mail Athena Demertzi, director al Laboratorului de Fiziologie a Cunoașterii de la Universitatea din Liège (Belgia) și coautor al acestei lucrări. «În analiza noastră, am încercat să conectăm cazurile tipice de minte goală (mici lacune care pot apărea în viața noastră de zi cu zi) cu alte tipuri de experiențe fără conținut care apar în timpul somnului (de exemplu, visele albe) sau practicile meditative», adaugă ea. Cu această abordare, au căutat să identifice fenomene potențial conexe. «Susținem că această familie de «minți goale» ar putea împărtăși unele mecanisme și că un tip poate arunca lumină asupra celorlalte», completează ea.

Căutând baza, cercetătorii au folosit două tehnici de imagistică distincte care înregistrează activitatea cerebrală, rezonanța magnetică funcțională și/sau electroencefalograme, cu persoane cărora li s-a cerut să-și lase mintea goală. Deși recunosc că nu este același lucru cu un gol mental spontan și unul indus, au văzut că se înregistrau modele specifice, distincte de alte stări mentale. Se produce un fel de dezactivare a unui circuit complex care conectează diferite zone ale creierului.

«Credem că mintea goală spontană, chiar și cea indusă, se poate produce din cauza unui fenomen de intruziune locală a somnului», susține Demertzi. «Când mintea se goleşte brusc, se poate datora oboselii și faptului că o parte a creierului s-a apropiat de starea de somnolență. Deși ești încă treaz, este posibil ca o parte din rețeaua ta cerebrală să funcționeze mai puțin eficient», clarifică ea. În sprijinul acestei idei, în electroencefalograme, au văzut că apar ritmuri similare cu cele din timpul somnului (așa-numitele unde lente) care ar putea întrerupe procesarea normală a informațiilor. «Dintr-o perspectivă de rețea, acest lucru este asociat cu un exces de conectivitate, care ar putea altera și procesele cognitive. Mintea ar putea experimenta un fel de ezitare, provocând un scurt gol», încheie cercetătoarea.

Ceea ce au observat autorii acestei lucrări în anii în care au investigat este că aceste goluri mentale tind să apară în timpul dezvoltării unor sarcini mentale exigente, în care trebuie să intervină mai multe zone ale creierului cu toate interconexiunile lor. Dar pot apărea și în timpul unor niveluri ridicate de activare, de exemplu, imediat după un exercițiu fizic intens. În ceea ce privește incidența lor, nu există date în viața reală, dar în timpul testelor de laborator, aceste lapsusuri pot apărea mai mult de 10% din timpul în care se desfășoară o funcție cognitivă. În ceea ce privește profilurile, deși toată lumea poate avea goluri mentale, minorii și persoanele în vârstă cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sunt mai predispuși.

Thomas Andrillon, de la Institutul Creierului din Paris și coautor al lucrării, reamintește că momentele de minte goală cresc odată cu presiunea și privarea de somn. «Având în vedere că 50% dintre adulți și copiii cu ADHD prezintă tulburări de somn, care provoacă adesea somnolență diurnă excesivă, credem că creșterea minții goale în ADHD ar putea fi o consecință directă a unei scăderi a vigilenței diurne din cauza problemelor de somn», explică el.

De la Institutul de Studii Avansate în Științe Umane de la Universitatea din Edinburgh (Regatul Unit), Adriana Alcaraz reamintește că există mai multe teorii despre acest gol mental. «Una este că creierul este într-o stare de «repaus» sau, așa cum se referă în neuroștiință, într-o stare implicită (default)», spune această cercetătoare care nu a intervenit în studiu. Această stare implicită corespunde stării în care se află creierul atunci când nu facem nimic și este adesea asociată cu momentele de divagație. «Alte teorii sugerează că tipul de stare cerebrală care apare în timpul mind blanking-ului este similar cu cel care se întâmplă în timpul stărilor de meditație sau chiar și atunci când adormim», subliniază și Alcaraz, al cărei domeniu de studiu este tocmai somnul și visele diurne. Ceea ce s-ar întâmpla este că creierul intră într-o stare de conectivitate scăzută. Și există un al treilea grup de teorii, mai recente, care propun că «atunci când mintea este goală, creierul nostru este într-o stare de bază de alertă. Creierul este activat, dar nu procesează nimic», completează ea.

Alcaraz subliniază că înțelegerea mai bună a ceea ce este starea de golire a minții ne permite să înțelegem ce se întâmplă în creier atunci când nu gândim sau nu percepem nimic: «Ne permite să cunoaștem mai bine creierul în starea sa cea mai de bază». În plus, datorită similitudinii sale cu alte stări ale creierului, cum ar fi meditația sau somnul, ne permite să «cunoaștem mai bine alte tipuri de experiențe care sunt mai greu de studiat experimental». Cercetătoarea lasă un ultim motiv pentru a studia aceste goluri mentale: «Într-o lume în care suntem constant cu mintea ocupată (lucrând, uitându-ne la mobil, gândindu-ne la toate lucrurile pe care trebuie să le facem), investigarea a ceea ce se întâmplă atunci când nu facem nimic din toate acestea nu numai că ne permite să cunoaștem mai mult o fațetă a minții noastre, dar atrage și atenția asupra necesității de a acorda mai multă atenție acestui tip de stări și posibilelor beneficii pe care le pot avea».