Mintea goală: ce se întâmplă cu creierul când "uităm" ce am vrut să spunem

Neuroștiința ajută la creșterea natalității

Francis Galton și Eugenia

Francis Galton, vărul inteligent al lui Darwin, a intuit consecințele teoriei evoluției asupra umanității. A observat cum evoluția contrazicea teologia și cum mintea umană putea fi îmbunătățită prin reproducere selectivă, introducând termenul de eugenie.

Activitatea neurocercetătoarei Lisa Mosconi

Descoperirea revoluționară a unui cercetător spaniol

Un cercetător spaniol, Santiago Ramón y Cajal, a revoluționat știința demonstrând că creierul este compus din neuroni individuali.

Cartografierea unei mici părți din creierul unui șoarece

Cartografierea unei mici părți din creierul unui șoarece, de doar un milimetru cub din cortexul cerebral, a fost suficientă pentru a porni pe un drum nou, neexplorat până acum, spre înțelegerea minții umane. Un consorțiu internațional a reușit să cartografieze, cu un nivel de detaliu fără precedent, întreaga rețea neuronală și modul în care celulele creierului sunt activate în acea mică bucată de organ la un mamifer.

Detectarea bolii Alzheimer printr-o simplă analiză de sânge devine o realitate tot mai accesibilă.

După ani de zile studiind sunetele lumii animale, neuroștiințificul francez Nicolas Mathevon (Saint-Étienne, Loire, 57 de ani), specialist în bioacustică și profesor la Universitatea Jean-Monnet din Saint-Étienne, a încercat să descifreze mesajele pe care bebelușii le ascund în plânsul lor. O cercetare la care a lucrat timp de 15 ani și ale cărei rezultate tocmai le-a rezumat în cartea «Comprendre son bébé: le langage secret des pleurs» (să înțelegi copilul tău: limbajul secret al plânsului) (Tana, 2025).

Există prea multe neînțelegeri care planează asupra memoriei. Nu încetează să fie surprinzător faptul că un proces neurocognitiv atât de omniprezent și transcendental în viețile noastre precum memoria este prea des subestimat și discreditat. «Memoria ne înșală», «falsifică realitatea», «amintirile sunt invenții», memoria este «haotică», «dezordonată», «capricioasă», și alte asemenea epitete sunt scrise, spuse și auzite fără ca nimeni să se încrunte. Îndrăzneala noastră de a critica, discredita, chiar defăima, ceea ce ne este propriu este uimitoare.

Dacă vedem un grup de înotători gata să sară în piscină, cu spatele lor lat și corpurile fibrate, pare logic să credem că dacă începem să înotăm, corpul nostru va arăta ca al lor. Dar, deși sportul modifică aspectul fizic, calea care îi duce pe înotători la trambulină este de obicei inversă. Tipurile care, genetic, au acele corpuri ajung să concureze la înot, la fel cum doar cei care sunt foarte slabi ajung în vârf la maraton.