Trupa Counting Crows, ale cărei hituri au răsunat în anii '90, revine cu un nou album, „Under The Aurora”. Liderul trupei, Adam Duritz, a vorbit despre dificultățile drumului creativ, sentimentul de „a nu aparține” și despre modul în care muzica a devenit refugiul său.

Duritz mărturisește că a suferit de o tulburare disociativă din copilărie, ceea ce l-a împiedicat să se simtă „ca acasă”. Muzica a devenit refugiul său, mai ales în tinerețe, când a crescut fără prieteni, dar cu dragoste pentru The Beatles, The Supremes și REM. Iubea concertele și revistele despre muzică, dar nu s-a gândit niciodată că va scrie piese, până când a scris prima sa melodie la Universitatea Berkeley.

În 1993, Counting Crows a lansat primul lor album, care a fost foarte popular. Trupa a creat un sunet unic, combinând elemente de soul american, indie rock și muzică folk. Duritz recunoaște că succesul trupei a fost neașteptat, dar muzica lor a rămas fidelă sieși, în ciuda tendințelor în schimbare.

După o lungă pauză, Counting Crows a lansat un al optulea album, care sună ca și cum timpul ar fi stat pe loc. Duritz explică acest lucru prin faptul că au făcut întotdeauna ceea ce au vrut și nu s-au adaptat pieței. Trupa, spune el, s-a simțit întotdeauna puțin „în afara locului”, ceea ce, probabil, a fost motivul pentru sunetul lor special.

Revenirea Counting Crows este o revenire la același sunet unic care le-a adus succes. Albumul „Under The Aurora” este o călătorie în lumea muzicii, unde timpul nu are putere asupra talentului real.