În această săptămână, criticii de teatru prezintă două spectacole extrem de diferite, dar care invită la reflecție. 'Blaubeeren' ne poartă în lumea lagărelor de concentrare naziste, dar nu prin reprezentarea directă a ororilor, ci prin viața de zi cu zi a oficialilor germani. Regizorul Sergio Peris-Mencheta folosește imagini din albumul lui Karl Höcker, asistentul unui comandant de la Auschwitz, pentru a arăta cum ororile trecutului rezonează cu prezentul.

A doua piesă, 'El barbero de Picasso', prezentată la Teatrul Español din Madrid, spune povestea prieteniei neobișnuite dintre Pablo Picasso și frizerul său, Eugenio Arias. Piesa, regizată de Chiqui Carabante, se concentrează pe relația dintre artist și prietenul său, care a luptat în războiul civil spaniol înainte de a-l întâlni pe Picasso. Este interesant de menționat că diferențele de vârstă dintre personaje sunt ușor atenuate, ceea ce poate ridica unele întrebări pentru spectatorii familiarizați cu istoria.

Ambele spectacole invită publicul să reflecteze la întrebări complexe despre istorie, prietenie și relațiile umane. 'Blaubeeren' ne cufundă în atmosfera Holocaustului, arătând-o prin prisma vieții de zi cu zi a călăilor, în timp ce 'El barbero de Picasso' dezvăluie o latură neașteptată a vieții marelui artist.