Există un bagaj pe care îl purtăm și care modelează – și distorsionează – din ce în ce mai mult relațiile sexuale: miturile din jurul sexului.

Există un bagaj pe care îl purtăm și care modelează – și distorsionează – din ce în ce mai mult relațiile sexuale: miturile din jurul sexului. Stereotipuri și idei preconcepute care pot ajunge să altereze dorința și să condiționeze plăcerea în interacțiunile reale. Câteva exemple: a purta Viagra în buzunar de teamă de o disfuncție erectilă, a fi obsedat de dimensiunea penisului, a crede că trebuie să fii mereu receptiv sau a pretinde că atingi orgasme simultane cu partenerul pentru ca sexul să fie cu adevărat satisfăcător. Experții avertizează că abordarea interacțiunilor sex-afective cu această povară și aceste așteptări poate genera niveluri ridicate de frustrare și poate duce, în cele din urmă, la disfuncții sexuale reale și de lungă durată.

Ginecologi, urologi și sexologi observă acest lucru în cabinetele lor. Vocile consultate sunt de acord că se întâmplă din ce în ce mai des, deși nu sunt siguri dacă se datorează unei incidențe mai mari a cazurilor sau faptului că tabu-ul de a vorbi despre aceste subiecte este înlăturat. În orice caz, pentru a căuta originea tuturor acestor bagaje, experții indică direct influența pe care o are pornografia asupra construcției imaginarului sexual și lipsa de comunicare care există în timpul (și despre) relațiilor intime. «Miturile sexuale intră acolo unde lipsește o educație sexuală bună», susține ginecologul Luara Ribera, purtător de cuvânt al Societății Catalane de Sexologie a Academiei de Științe Medicale din Catalonia. «Este mai ușor să accesezi educația sexuală prin filme sau prin influenceri decât prin surse veridice. Primim o viziune utopică și rigidă asupra a ceea ce ar trebui să fie viața noastră sexuală și, când ceva nu merge bine, apar frustrarea și îngrijorarea», adaugă ea.

Sexologul Francisca Molero spune că fiecare generație are un model de educație sexuală, iar în prezent pornografia este cea care domină. «În ultimele decenii, modelul pornografic s-a impus, care predă o sexualitate specifică: un model finalist bazat pe coit, pe plăcerea masculină și pe obiectificarea femeii», spune expertul, care este și directorul Institutului Iberoamerican de Sexologie și sexolog clinic la Clinica Máxima din Barcelona. Nu există modele bune în sexualitate, iar acest lucru încurajează construirea de fabule.

Ribera citează câteva dintre aceste mituri frecvente care împovărează relațiile sexuale reale: «Se pare că începutul relațiilor sexuale trebuie să fie întotdeauna un instinct brusc și irefrânabil sau că orgasmul trebuie să fie simultan, când, în realitate, fiecare membru al cuplului are ritmul său». De asemenea, se presupune, spune ea, că orgasmul bărbaților va apărea mai devreme sau că trebuie să aibă întotdeauna unul.

Exigența este foarte mare. Până la punctul, adaugă ea, de a nu se ține cont de faptul că în relațiile sexuale intervin și factori fizici, psihologici sau de mediu, care pot afecta calitatea interacțiunii. O persoană poate avea o zi proastă, gândurile în altă parte, apetit scăzut... «Nu are sens să cerem mereu o relație sexuală de 10», subliniază ea.

«Primim o viziune utopică și rigidă asupra a ceea ce ar trebui să fie viața noastră sexuală și, când ceva nu merge bine, apar frustrarea și îngrijorarea» Laura Ribera, purtător de cuvânt al Societății Catalane de Sexologie

Molero este de acord: «Se pare că relațiile sexuale împărtășite trebuie să fie extraordinare. Realitatea este că există din ce în ce mai puține relații sexuale. Există atâtea așteptări ca totul să meargă atât de bine, încât, în cele din urmă, este dificil să le integrezi în viața de zi cu zi». O cercetare americană care a analizat activitatea sexuală în primii 18 ani ai acestui secol a dezvăluit că inactivitatea sexuală a crescut în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani și 25 și 34 de ani, și în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani în timpul perioadei de studiu.

Presiunea de a fi la înălțime

Presiunea de a ne ridica la înălțimea așteptărilor, de a fi la înălțimea a ceea ce se presupune că se așteaptă, duce la recurgerea la tot felul de strategii, cum ar fi a avea Viagra la îndemână întotdeauna, pentru orice eventualitate. «Se acordă multă importanță performanței, dar tocmai gândul că am nevoie de o erecție puternică poate fi motiv de disfuncție temporară. Și ajungi să fii victima propriei tale persoane», adaugă Ribera. Literatura științifică estimează că aproximativ 50% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 40 și 70 de ani prezintă un anumit tip de dificultate erectilă.

Unul dintre miturile care «produc cea mai mare insecuritate și probleme», adaugă Molero, este, la bărbați, obsesia pentru dimensiunea penisului. Într-un interviu acordat Джерело новини, urologul Blanca Madurga, autoarea cărții Tot ce trebuie să știi despre penis și nu ai îndrăznit niciodată să întrebi (Planeta), a explicat că dimensiunea medie a unui penis în erecție (care este modul în care trebuie măsurat) este de aproximativ 10 centimetri. Dar a subliniat: «Trebuie să ținem cont de faptul că această medie este făcută în întreaga lume, iar în țările din Africa subsahariană au cu unul sau doi centimetri mai mult în medie. Așa că acel mit conform căruia bărbații de rasă neagră au penisuri gigantice nu este adevărat. Există diferențe, dar sunt mici. Mulți oameni vorbesc despre micropenis, când acestea, care sunt cele mai mici de șase centimetri în erecție, sunt extrem de rare. Și, din păcate, sunt adesea asociate cu sindroame».

Alte obsesii masculine sunt durata și menținerea erecției și ejacularea în sine. Urologul Juan Manuel Corral a declarat, de asemenea, pentru Джерело новини că «așteptările pe care și le creează o persoană sunt mult mai mari decât realitatea». Și a dat exemple reale din ceea ce a văzut în cabinetul său: «Este obișnuit să-ți spună: ‘Ascultă, nu pot avea patru relații la rând’ sau ‘Nu sunt capabil să am cinci ejaculări’. Bine, ce te aștepți? Sau îți spun: ‘Sunt frustrat pentru că termin în 12 sau 15 minute’. Ei bine, știi cât este timpul mediu al unei relații sexuale în Europa? Cinci minute și jumătate, șapte minute cel mai mult. Iar tu îmi spui că ai 12, ei bine, fantastic! Dar, bineînțeles, ei argumentează că în videoclipul [pornografic] erau 25 de minute. Da, dar în câte zile au filmat asta?».

Urologul a insistat asupra «informațiilor proaste» care există despre sfera sexuală: «Îți spun: ‘Ei bine, ejacul puțini’. Dar știi cât este volumul normal de ejaculare? 1,5 mililitri. Poate că un motiv pentru care bărbații încep să consulte mai mult este pentru că au mai mult acces la informații proaste, la conținut rău, nereal, și, atunci, comparând, se simt nedreptățiți».

Modelul pornografic domină

Modelul pornografic, așa cum a subliniat Molero, construiește imaginarul sexual. Și este dificil să demontezi toate ficțiunile pe care pacienții le învață, recunosc experții.

În cabinet, andrologul Josep Torremadé încearcă adesea să explice pacienților săi că oglinda pornografiei în care se uită nu este reală. «Pornografia este totuși o fantezie, ca și în cinema. La fel cum știi când îl vezi pe Superman zburând că nu este real. Cu pornografia este același lucru».

Medicul, care lucrează și la Clínic de Barcelona, avertizează că cetățenii sunt «expuși la un exces de informații, cu pornografie și repere care nu sunt realitatea de zi cu zi». Și asta poate avea consecințe, cum ar fi «supraexcitarea», spune el. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoană foarte expusă la stimulii pornografiei, de exemplu, atinge un grad atât de mare de excitare cu ea, încât ceea ce se întâmplă în viața reală nu este niciodată suficient pentru ea. «Relațiile sexuale reale nu îi mai satisfac», subliniază andrologul.

Așediul rolurilor de gen

În construirea miturilor cântăresc și stereotipurile de gen, care restrâng scenariul sexual la comportamente foarte măsurate. Mai ales în relațiile heterosexuale. Un studiu publicat în 2021 a arătat că «stereotipurile tradiționale despre sex și gen îi prezintă pe bărbați ca fiind asertivi, agresivi, aventuroși sexual și reținuți emoțional, iar pe femei ca fiind docile, pasive, modeste sexual și sensibile emoțional». Cu toate acestea, toate aceste roluri au sfârșit prin a impune «restricții în relațiile heterosexuale și reducerea satisfacției sexuale atât pentru bărbați, cât și pentru femei».

Nu degeaba, în ceea ce privește orgasmele, Molero reamintește că există tot mai multe studii care susțin ideea că satisfacția sexuală este mai mare la lesbiene decât la femeile heterosexuale. Un exemplu în acest sens este o cercetare cu peste 52.000 de persoane care a raportat că 95% dintre bărbații heterosexuali au afirmat că au orgasme de obicei sau întotdeauna când au intimitate sexuală; în cazul bărbaților homosexuali sau bisexuali, această cifră a fost de 89% și respectiv 88%; la femeile lesbiene, a fost de 86%; dar la femeile bisexuale și heterosexuale, doar două treimi au avut orgasme întotdeauna sau aproape întotdeauna când au avut relații sexuale.

Sexologul consideră că această breșă orgasmică este legată de procesul de învățare sexuală, mult mai simplu și social acceptat pentru ei decât pentru ele. Și cântărește și necunoașterea care predomină despre orgasmul feminin și rolurile de gen înrădăcinate.

În aceeași linie, Ribera consideră, de fapt, că, cu aceste cadre mentale, nu se favorizează deloc abilitarea femeilor: «Se pare că bărbatul caută întotdeauna coitul, are mai multă dorință, este primul care atinge orgasmul. Iar femeile sunt mai pasive și le place doar un sex mai naiv. Și, în orice caz, în situații în care ar putea fi mai mulțumită de ea însăși, acest lucru poate fi citit și negativ. Așa nu favorizăm autonomia lor», se plânge ea.

Ce ascund gemetele

Performanța, punerea în scenă învățată, joacă, de asemenea, un rol capital în experiența sexuală. De exemplu, cu gemetele femeii în relațiile intime. Acest tip de sunete în timpul actului sexual nu sunt neapărat fictive. De fapt, un studiu sloven a reamintit că vocalizarea sexuală este o formă de semnalizare sexuală feminină și, într-un eșantion cu 400 de femei, a dezvăluit că aceste voci – țipete, ordine, urlete și cuvinte, în principal – au fost mai frecvente în timpul penetrării și au fost asociate pozitiv cu excitația sexuală.

Acum, ceea ce precizează experții consultați este că distorsiunile din relațiile sexuale pot apărea dacă acele vocalizări, departe de a fi spontane sau cu un scop excitator, ascund o lipsă. În ceea ce privește această punere în scenă învățată din modelele pornografice, explică Ribera, este posibil ca «femeia, dacă vede că nu ajunge la orgasm [el sau ea], în loc să favorizeze comunicarea, să simuleze gemetele». Studiul sloven a consemnat că aproximativ 38% dintre participante au raportat că au simulat acele vocalizări și, la rândul său, acest lucru a fost asociat exclusiv cu simularea orgasmului.

«Gemetele sunt un stimul excitator, dar dacă este o impostură, nu mai are sens, deoarece în timp ce o faci, încetezi să o mai simți», reflectă Molero. Sexologul subliniază că există persoane mai gesticulatoare, iar la ele gemetele vor face mai mult parte din interacțiunea sexuală decât la alte persoane. Și, spre deosebire de vocalizările din timpul masturbării, în relațiile împărtășite cineva poate fi «mai expresiv», spune ea. Ca o concluzie a lucrării lor, cercetătorii sloveni au subliniat că «se pare că femeile mai puțin restrânse sexual pot folosi vocalizarea sexuală pentru a-și spori atractivitatea sexuală față de partenerul actual prin consolidarea stimei de sine a partenerului lor».

Disfuncții sexuale

Toate miturile descrise pot ajunge să genereze disfuncții patologice, de la disfuncție erectilă până la lipsă de dorință sau dificultăți din cauza durerii în relațiile sexuale. Demontarea acestor fabule și învățarea de a se bucura de interacțiunile sex-afective fără aceste presiuni externe sunt elemente cheie pentru rezolvarea unor situații complexe. Experții reamintesc că sexul nu este indispensabil pentru viață, dar relațiile satisfăcătoare sunt o sursă de plăcere fizică și mentală, cu consecințe benefice, atât la nivel organic, cât și psihologic.