
În câteva cuvinte
Julián Génisson explorează natura râsului în noua sa carte. El reflectă asupra rolului său în societate, limitele umorului și legătura cu existența umană.
Julián Génisson, un cunoscut cineast și scriitor spaniol, a publicat o carte în care explorează natura râsului, rolul său social și limitele. Într-un interviu, el reflectă asupra motivului pentru care râsul nu este întotdeauna un semn de umanitate, asupra influenței umorului politic și asupra modului în care imaginea lui Hristos, care nu râde în Evanghelii, poate fi percepută.
Génisson, ale cărui filme sunt cunoscute pentru bugetele reduse, și care în prezent lucrează la un nou proiect cu sprijinul Academiei de Cinematografie, în cartea sa „Deshacer el ridículo” („A anula ridicolul”) explorează modul în care râsul modelează realitatea socială și modul în care se poate scăpa de sentimentul de jenă.
Despre noțiunea de ridicol: „M-a interesat că ridicolul poate fi creat. Râsul nu este doar o constatare, este ceva care se naște între cei care râd, ia formă în timp și spațiu și, în cele din urmă, conferă o proprietate.” Génisson notează, de asemenea, că dacă ridicolul poate fi creat, acesta poate fi și distrus.
Despre râs și umor: Autorul notează că multe tipuri de râs în viața de zi cu zi nu sunt legate de comedie. „Adesea este un fenomen nervos, cauzat de lucruri nesemnificative”. El se întreabă ce se întâmplă dacă ordinea este schimbată, iar râsul va genera ceea ce este considerat amuzant.
Despre umorul politic: Génisson crede că personalități precum Trump, Milei sau Musk nu pot fi ridiculizate pentru că nu au simțul ridicolului. În opinia sa, râsul la adresa puterii poate servi ca o descărcare, dar este necesară o organizație pentru o schimbare reală.
Despre limitele umorului: El se întreabă de ce merită să revenim la glumele vechi, în loc să căutăm subiecte noi pentru umor.
Despre râs ca semn de umanitate: Génisson notează că incapacitatea de a râde este asociată cu inumanitatea, dar și cu supranaturalul. El subliniază că Isus nu a râs în Evangheliile canonice, ceea ce poate fi interpretat ca o declarație despre posibilitatea de a rămâne oameni fără a râde.
Astfel, Génisson oferă cititorilor o analiză aprofundată a naturii râsului, a impactului acestuia asupra societății și a legăturii sale cu existența umană. Lucrarea sa este o invitație la reflecție despre modul în care râsul ne modelează lumea și despre modul în care ne putem raporta la el în mod conștient.