Pentti Sammallahti

Pentti Sammallahti (Helsinki, Finlanda, 75 de ani) este considerat un explorator al esenței umane, pe care o atinge observând tot ce se petrece în jurul său. Nimic nu este trivial în fotografiile sale poetice și atemporale, unde omul, animalele și natura coexistă într-un echilibru perfect. Astfel, nu a avut niciodată nevoie să recurgă la formate mari; opera sa este guvernată de hegemonia micului, la cheremul măreției cotidianului pentru a atinge universalul.

Shiroka, Planina, Bulgaria, 2003. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Tallinn, Estonia, 1981. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Helsinki, Finlanda, 1983. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Pyhäjärvi, Finlanda, 2000. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Varanasi, India, 1999. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Croagh Patrick, Irlanda, 1978. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Roscigno Vecchia, Italia, 1999. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Houston, Texas, Statele Unite, 1998. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Solovki, Marea Albă, Rusia, 1992. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

“Sunt trei ingrediente prin care artistul își ridică creația: umilința, frumusețea și simplitatea. Opera sa contracarează tendința contemporană spre monumental”, spune Anne Morin, curatorul expoziției Miniaturi a lui Sammallahti, găzduită de Palacete del Embarcadero din Santander. Expoziția oferă o călătorie prin peste patru decenii din cariera acestui fotograf care se definește ca un nomad. Rătăcirile sale sunt surprinse în peisaje tăcute alb-negru, unde efemerul converge cu eternul, ca în acel moment în care două rațe se așază pe plăcile de gheață care plutesc pe apele înghețate din nordul Europei, sau în liniștea îmbrățișării unui cuplu capturat în ceața trecătoare care estompează vegetația. “În special, îmi place să fotografiez lucrurile care dispar în locuri liniștite. Când lumea s-a schimbat, rămâne fotografia”, asigură autorul. Ochiul său antrenat rămâne mereu atent la acel moment de revelație. Cu toate acestea, nu se întâmplă niciodată prea multe lucruri, ar părea că interesul autorului rămâne străin de orice circumstanță specifică. În atmosfera generală și în misterul care învăluie fiecare cadru se află forța sa. O lume enigmatică, atât de apropiată, cât și de îndepărtată.

Totul ar părea prea perfect în compoziția elegantă a imaginilor: cum ar fi stolul de păsări care pare să deseneze coroana unui copac gol; ramura unui alt copac care, în cădere, a rămas agățată formând o cruce cu trunchiul altuia; sau câinele care pozează drept deasupra unei motociclete. Cu toate acestea, orizonturile lui Sammallahti nu sunt niciodată plictisitoare — linia orizontului este mult mai mult decât o linie, o adevărată declarație de intenții, după cum avertiza cu vehemență cineastul John Ford — aduc o anumită ambiguitate, la fel ca și formatul panoramic pe care îl folosește frecvent. Uneori încorporează perspective multiple într-o singură fotografie și invită spectatorul să parcurgă scena cu privirea ca și cum ar fi un traveling lateral. Se remarcă seria Tallinn, Estonia (1981), un experiment fotografic care, de asemenea, capătă o dimensiune cinematografică, prin care artistul plasează camera într-un loc fix, pentru a înregistra coregrafia trecătorilor și gesturile lor. “Se întâmplă exact contrariul decât în fotografiile în care intervin animalele”, avertizează curatorul, “în care autorul așteaptă cu răbdare ca acestea să se situeze într-o anumită poziție”.

Shiroka, Planina, Bulgaria, 2003. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

Câinii și păsările sunt foarte prezenți în opera lui Sammallahti. Fotograful obișnuiește să aibă ceva mâncare în buzunar pe care o va folosi ca momeală pentru a atrage animalele în scenă. Imaginile sale trimit la fabule, sunt încărcate de învățături, în timp ce renunță la orice dramatism, fără a înceta să exalte natura în splendoarea ei maximă. “Finlanda este o țară în care tradiția orală are o mare greutate”, spune Morin. “De fapt, ceea ce ne spune Sammallahti este că nu este nevoie să fii martor la ceva mare, ci să găsești ceva excepțional în cotidian. Victor Hugo spunea că extraordinarul se află în profunzimile banalului”.

Pentru fotograf, lucrul în camera obscură este la fel de crucial ca și fotografierea; se consideră un artizan. “Bunica sa, Hildur Larsson, a fost una dintre primele femei fotograf din Finlanda, iar tatăl său era aurar”, spune curatorul. “Lucrările sale sunt țesute între aceste două fire. Susține că locul unde este cel mai fericit este laboratorul său: o cabană de lemn în mijlocul unei grădini situate într-o pădure finlandeză, unde nu ajunge internetul și este dificil de accesat. Acolo obține acele tonuri de gri perfecte. Fotografiile sale au delicatețea catifelei”.

Tallinn, Estonia, 1981. Fotografie inclusă în expoziția 'Miniaturi' de Pentti Sammallahti.

“Fotografiile nu se fac, se primesc”, afirmă artistul. Astfel, imaginile sale sunt momente de revelație, unde totul pare să fie echilibrat ca într-o ecuație de tonalități bogate și proporții elegante și subtile. Captează armonia ca un haiku. “Ceea ce ne oferă Sammallahti sunt, în definitiv, povești neterminate”, avertizează Morin. “Începuturi de povești fără sfârșit. Nu se știe prea bine ce se întâmplă sau ce este pe cale să apară. Este vorba despre arta sugestiei”.

Miniaturi. Pentti Sammallahti. Palacete del Embarcadero. Santander. Până pe 4 mai.