În câteva cuvinte
Regizorul Fabien Pisani a prezentat două documentare despre istoria reggaetonului și viața lui Pablo Milanés la Havana, confruntându-se cu pene de curent și cenzură din partea festivalului oficial.
Regizorul Fabien Pisani a întâmpinat obstacole semnificative în timpul prezentării a două documentare în capitala Cubei. Deși filmele sale, unul despre originile reggaetonului cubanez și altul despre viața legendarului muzician Pablo Milanés, au fost incluse în selecția oficială a celui de-al 46-lea Festival Internațional de Noul Cinema Latinoamerican, proiecțiile au fost afectate de pene de curent masive și de anulări neașteptate.
Documentarul "En la caliente: Historias de un guerrero del reguetón", care explorează povestea artistului Candyman și rolul reggaetonului ca mijloc de exprimare și catarsis pentru cubanezi, a fost amânat de mai multe ori. Inițial, o pană de curent a împiedicat proiecția, iar apoi o a doua vizionare programată a fost anulată fără preaviz, fiind chiar eliminată din programul oficial al festivalului. Pisani, deși vizibil resemnat, a refuzat să speculeze asupra unor eventuale teorii conspiraționiste legate de dificultățile întâmpinate.
Al doilea film al său, "Para vivir: el implacable tiempo de Pablo Milanés", care prezintă o perspectivă intimă asupra ultimilor ani ai cantautorului iconic, a fost respins de festival și a trebuit să fie proiectat într-un spațiu alternativ, "Cine bajo las estrellas" de la ambasada Norvegiei în Cuba. Acest loc a devenit un refugiu pentru filmele independente cubaneze cenzurate sau restricționate de autorități. Proiecția a adunat aproape 200 de persoane, demonstrând interesul publicului pentru astfel de opere.
Neta lui Pablo Milanés, o cântăreață, a lăudat documentarul, subliniind importanța unei perspective unice asupra vieții și operei bunicului său. Pisani, crescut de Pablo Milanés, a reușit să creeze un portret profund personal, o "autentică declarație de dragoste" pentru tatăl său adoptiv.
În ciuda provocărilor, Pisani consideră că cei 15 ani dedicați ambelor filme au meritat. El vede ambele opere ca pe un dialog cultural: "Para vivir" ca o discuție cu generația părinților săi, iar "En la caliente" ca o reflectare a unei generații care a găsit în reggaeton o modalitate de a se exprima în fața unui sistem care nu o mai reprezenta. Regizorul intenționează să continue să prezinte filmele atât în Cuba, cât și la nivel internațional, inclusiv în Mexic și Spania.