"În această după-amiază am mers cu copiii să vizităm mormântul lui Platero, care se află în grădina de la Piña, la poalele pinului rotund și părintesc".

Așa se referea Juan Ramón Jiménez la arborele de aproape 20 de metri înălțime și 3,80 metri perimetru, unde a fost îngropat măgarul blănos, mic și moale, cu burtă de bumbac, protagonistul celei mai universale opere ale sale. Acest pin, cu o vechime de peste două secole, tocmai a fost smuls din rădăcini de tornadele care au devastat o parte din coasta Huelva săptămâna trecută. Autoritățile, ghidate de experți, vor încerca să-l recupereze nu doar pentru a reda seva ramurilor sale seculare, ci și pentru a evita moartea unui simbol al narațiunii lui Juan Ramón, care a devenit și patrimoniu imaterial al municipiului Moguer, unde își avea rădăcinile.

"Vorbim de o pagubă ireparabilă, dar este un bun care poate renaște", explică primarul din Moguer, Gustavo Cuéllar. Pinul se afla pe un teren nisipos, iar rădăcinile sale erau la o înălțime foarte superficială. Cantitatea mare de apă acumulată de șirul de furtuni care a lovit Andaluzia săptămâna trecută a slăbit solul pe care se sprijinea arborele, iar rădăcinile nu au putut rezista tornadelor care au însoțit furtuna.

"Avea o greutate mare, iar forța vântului l-a doborât", confirmă Antonio Ramírez Almansa, directorul Fundației Zenobia Camprubí-Juan Ramón Jiménez. Tehnicienii și experții de la Departamentul de Mediu al Guvernului Andaluziei, care au analizat situația arborelui chiar luni, au propus "acoperirea rădăcinilor cu un amestec de humus și substrat natural din zonă, asanarea coroanei prin curățarea și tăierea multora dintre ramurile deschise și uscate", explică primarul.

"Nu vom ști dacă se va recupera până nu trece o perioadă rezonabilă de timp, dar acum este esențial să închidem rana deschisă și să prevenim, acum că a încetat să plouă, uscarea rădăcinilor", adaugă el.

Pinul din Fuentepiña, unde a fost îngropat 'Platero', într-o imagine din 2001. / FOTO OFERITĂ DE CARMEN HERNÁNDEZ-PINZÓN

"Acest pin era o frumusețe", se plânge Carmen Hernández-Pinzón, strănepoata și responsabila moștenirii laureatului Nobel pentru Literatură, care cere din 2000 o mai mare atenție asupra conservării acestui arbore, catalogat drept specie singulară. "Ultimele ploi l-au terminat, dar se vedea că urma să cadă", indică ea. Hernández-Pinzón face referire la modul în care, la începutul secolului, fundația a denunțat abandonul zonei și faptul că la baza pinului se acumulau gunoaie lăsate de un grup de ocupanți ilegali. "Acum două luni au fost niște tehnicieni și au elaborat un raport în care se cerea să se acționeze imediat, deoarece coroana cântărea mult, avea ramuri uscate...", detaliază ea și subliniază că a suferit și de boala procesionară. "A existat o lipsă de preocupare", susține ea.

Ramírez Almansa, cu toate acestea, subliniază vârsta arborelui și modul în care forța vânturilor uraganice de săptămâna trecută a smuls, de asemenea, aproximativ cincizeci de pini seculari din zonă.

Pinul lui Juan Ramón se află în lateralul casei din Fuentepiña, pe proprietatea privată Santa Cruz de Vista Alegre. "Poetul a purtat mereu în buzunar o piatră din Fuentepiña. Acolo a scris nenumărate cărți, printre care Platero și multe altele", precizează Hernández-Pinzón. Aceasta a fost casa de vară a lui Juan Ramón Jiménez între 1906 și 1910, iar Guvernul Andaluziei nu a putut niciodată să o declare Bun de Interes Cultural, deși a încercat de două ori. "Au existat erori în procesarea dosarului, care a fost contestat de familia proprietară", explică primarul din Moguer, care indică faptul că nu există niciun obstacol în operațiunea de a încerca să revigoreze arborele.

"Juan Ramón vorbea despre pinul etern, este foarte legat de opera sa. Este un simbol", subliniază descendenta sa. "În lumina cerească și caldă / a dimineții lente, / printre acești pini voi merge / la un pin etern care așteaptă", sunt primele versuri ale poemului Pinar de la eternidad (Pădurea eternității), după cum își amintește.

"Acest pin a fost universalizat prin opera poetului. Îngroparea lui Platero sub rădăcinile sale este un exemplu al conexiunii sale cu natura, cu conceptul de eternitate și transcendență. Poetul îl îngroapă acolo cu ideea că esența, bunătatea lui Platero, va dăinui dincolo de moarte", adaugă Ramírez Almansa. Acest pin simbolizează, de asemenea, identitatea și apartenența laureatului Nobel la peisajul țării sale natale, pe care îl purta fizic în buzunar sub forma unei pietre. Este arborele pe care Juan Ramón l-a cunoscut în tinerețe și pe care și l-au însușit și conaționalii săi. Mulți dintre locuitori se plimbau până la Fuentepiña pentru a se fotografia, iar școlile își aduceau elevii să citească poeziile sale sau pasaje din Platero.

"Simțim multă tristețe pentru situația arborelui, deoarece mulți dintre noi simțim spațiile juanramoniene ca fiind de proprietate publică", spune primarul din Moguer. Arborele, într-adevăr, pare etern. În ultimii ani, a supraviețuit intact la două incendii. "A fost înconjurat de foc, seceta nu l-a putut doborî, a făcut parte din istoria evenimentelor naturale și nenaturale provocate de om și, totuși, se pare că apa a fost cea care l-a învins", se plânge directorul fundației. Dar atât el, cât și primarul refuză să vorbească despre pin la trecut. "Este viu", subliniază Ramírez Almasa. "Și asta ne dă speranță", adaugă primarul.

"În lumina temperată și unică / voi ajunge cu sufletul plin, / pădurea de pini va murmura / fermă în nisipul primordial". Așa se încheie Pinar de la eternidad și ferm în acel nisip care nu a fost capabil să-l susțină în fața asalturilor vânturilor din ultimele zile este modul în care autoritățile speră să poată reda pinul etern pe care l-a visat Juan Ramón și care veghează și visul fluturilor și crinilor lui Platero.