Oamenii, cimpanzeii și bonobo – mai aproape decât am crede

Oamenii, cimpanzeii și bonobo împart aproximativ 98% din ADN-ul lor, ceea ce îi face cei mai apropiați rude vii, din punct de vedere genetic. Există multe comportamente care se repetă la aceste specii, iar unul dintre ele este comportamentul lor sexual. Mai exact, modul în care folosesc sexul pentru a reduce tensiunea, a preveni conflictele, a ameliora stresul sau ca metodă de reconciliere, de restabilire a legăturilor sociale și ca consolare. Marile primate, mai inteligente și mai abile decât mulți oameni, practică maxima «fă dragoste, nu război», nu doar în cuplu, ci și în grup. Și, până în prezent, nu le merge rău.

Un studiu publicat în martie în Royal Society Open Science aruncă mai multă lumină asupra acestui comportament particular la cimpanzei și bonobo. Conform cercetării Bonobos and chimpanzees overlap in sexual behavior patterns during social tension, comportamentul sociosexual pare a fi deosebit de pronunțat și obișnuit la bonobo (cele mai luxuriante primate, singurele care copulează față în față, ca oamenii), care folosesc contactele genitale ca formă dominantă de liniștire, în comparație cu alte primate. Cu toate acestea, cimpanzeii par să aibă un repertoriu mai larg de comportamente de consolare, nu întotdeauna axate pe genitalitate, și care pot include contactul gură-corp, săruturi corporale sau atingerea degetelor sau a mâinilor pe gură.

Mai multe informații Am înțeles bine conceptul de libertate sexuală?

Descoperirile acestui studiu indică faptul că, în funcție de context, cimpanzeii aplică diferite rețete erotice. De exemplu, pot alege contacte afiliative, cum ar fi atingerea, îmbrățișarea sau comportamente gură-corp, pentru a comunica intenții benigne mai clar. În timpul unui context competitiv premergător hrănirii, tensiunea poate fi ridicată, dar indivizii pot avea mai multă încredere să inițieze contacte genitale, dacă nu s-a produs încă conflictul. Bonobo, totuși, nu sunt atât de subtili. Comportamentul sociosexual pare a fi deosebit de pronunțat și obișnuit la bonobo (cele mai luxuriante primate, singurele care copulează față în față, ca oamenii), care folosesc contactele genitale ca formă dominantă de liniștire, în comparație cu alte primate. Fiona Rogers (Getty Images)

În general, aceste concluzii susțin ideea că rudele noastre vii cele mai apropiate folosesc sexul pentru multe alte lucruri decât pentru a se reproduce și a-și oferi plăcere, așa cum se întâmplă cu oamenii. Diferența de bază este că primate o fac în cadrul grupului, în timp ce Homo sapiens, în majoritate, își rezervă aceste tactici pentru mediul restrâns al cuplului. Mai aproape de bonobo sau de cimpanzei?

Specia umană recurge, de asemenea, la dimensiunea sa sexuală pentru a evita conflictele și urmează maxima pacifistă, dar, adesea, este mai aproape de bonobo decât de cimpanzei. «Sexul generează dopamină, endorfine, calmează sistemul nervos, acționează împotriva stresului și întărește legăturile cuplului. Aceasta este partea bună», spune psihologul și sexologul Alba Povedano, responsabilă a magazinului erotic Amantis Gràcia, din Barcelona. «Partea mai puțin bună este că poate întârzia sau evita rezolvarea conflictelor. În loc să abordăm problemele prin dialog și comunicare, le încheiem cu o partidă de sex. Accept acest lucru dacă este vorba despre o supărare momentană și fără mai multă semnificație, dar dacă problema este mai serioasă, amânăm soluția, agravăm problema și creăm strategii greșite care, pe termen lung, pot genera frustrare sau lipsă de dorință».

«Sexul poate întârzia sau evita rezolvarea conflictelor. În loc să abordăm problemele prin dialog și comunicare, le încheiem cu o partidă de sex», spune psihologul și sexologul Alba Povedano. Marin (Getty Images/PhotoAlto)

Câte încercări de abordare a conversațiilor serioase sunt sigilate cu un sărut! Mai ales în cuplurile în care pasiunea este încă un resort greu de gestionat. Glumele sau meme-urile tradiționale îl prezintă pe bărbat ca pe acea ființă alergică la abordarea problemelor spinoase cu partenera sa și care preferă tactica mai plăcută a bonobo. «În parte, există ceva adevăr în acest mit», spune Raúl González, sexolog, psihopedagog și terapeut de cuplu al cabinetului de sprijin terapeutic A la Par (Madrid), «deoarece cultura patriarhală obliga bărbatul să-și înghită sentimentele și să evite dialogul, deoarece, mai degrabă, era un om de acțiune». Acest expert asigură că reflecțiile sau divagațiile rămâneau mai mult în sfera feminină. «Acest lucru a făcut ca, în mod tradițional, să nu se acorde importanță nici faptului de a cere iertare sau scuze atunci când s-a comis o greșeală (din partea ambelor sexe). Un gest poate însemna același lucru, deși nu întotdeauna este înțeles așa, deoarece poate presupune, pur și simplu, o deviere a atenției, dar nu o părere de rău sinceră, astfel încât problema rămâne în aer», confirmă el.

Sexul funcționează uneori ca o armă de distensiune, dar și ca o tactică de descurajare, ca monedă de schimb, ca act de șantaj pentru a obține anumite scopuri. «Intimitatea este politică și acest lucru are mult de-a face cu lupta socială sau poziția economică a fiecăruia», spune Adnane Kabaj, educator sexual și lector la cursul de Sexologie al Universității UCLouvain, din Bruxelles, precum și cofondator al mărcilor IntyEssentials și Lovely Sins, magazin erotic sex positive în Belgia. «De aceea, sexul este arma celui care nu are putere, a celui mai sărac, a celui mai asuprit. De aici și faptul că femeile îl foloseau ca o modalitate de a obține lucruri, bani, favoruri. Dar nu depinde atât de sex, cât de poziția de putere a fiecăruia».

Atunci când relațiile sexuale au un scop utilitar, și nu exclusiv plăcut, factura de plătit ajunge întotdeauna, mai devreme sau mai târziu. «Sexul ca monedă de schimb poate ajunge în cultura abuzului, unde nu mai există doi egali, ci ierarhii de putere. La nivel personal, corpul, strâns legat de minte, poate ajunge să somatizeze aceste dinamici. De exemplu, acceptarea relațiilor pentru a ameliora tensiunea cu un partener toxic, ceea ce poate duce la disfuncții precum dispareunia (relații sexuale dureroase) sau vaginism, la femei; și probleme de erecție la bărbați».

Mitul sexului de reconciliere

Această legătură între sexualitate și ceartă face să apară un alt fenomen extrem de idealizat: sexul de reconciliere. Psihanalistul brazilian Fabiana Guntovitch a abordat subiectul în cartea sa Basta de peleas: pequeño manual para vivir en paz, unde pune la îndoială dacă discuțiile și partida de sex ulterioară sunt o soluție sănătoasă sau o modalitate de a evita problemele de fond. Potrivit autoarei, «sexul după o ceartă se poate simți mai intens, aproape visceral, deoarece este încărcat de emoții extreme: urgența, teama de a-l pierde pe celălalt și nevoia de a se reconecta». Și adaugă: «Dar poate fi urmat și de nesiguranță și durere (…). Mai rău, poate genera o dependență emoțională nesănătoasă, deoarece cuplurile încep să caute conflictul (chiar dacă în mod inconștient) ca o modalitate de a reactiva pasiunea».

Este ceea ce ea numește în carte o «dependență de adrenalină», în timp ce se întreabă: «Chiar trebuie să te cerți pentru a condimenta relația? Există atât de multe modalități mai constructive de a menține pasiunea vie!». Conexiunea dintre sexualitate și ceartă face să apară un alt fenomen extrem de idealizat: sexul de reconciliere. Willie B. Thomas (Getty Images)

Ideal ar fi să ne reîntâlnim din dragoste, dorință, și nu din amenințarea cu războiul. În plus, potrivit lui González, «acest lucru ar fi putut servi drept tactică pentru părinții sau bunicii noștri, dar astăzi este foarte ușor să găsim un înlocuitor în fața oricărei manevre de descurajare, grevă sexuală sau tentativă de șantaj».

«Scopul relațiilor sexuale este să te distrezi, să ai intimitate și să te simți mai conectat cu celălalt», subliniază Povedano. «De aceea ar trebui să fie libere de orice scop în afara acestora. Ceea ce nu înseamnă că nu suntem deschiși să cedăm, să recurgem la afecțiune în anumite situații, să inițiem ceva, chiar dacă nu ne dorim prea mult, întotdeauna cu posibilitatea de a-l da la o parte sau de a spune nu în orice moment. Să fim dispuși să ne oprim la jumătate și să lăsăm pe altă zi», sugerează ea. Dorința se exercită, se așteaptă, se caută; dar dorința este incompatibilă cu tranzacțiile comerciale, cu intențiile ascunse, cu amenințările sau șantajele. În aceste contexte va dispărea sau va rămâne în stare semilatentă până când ecosistemul îi va fi mai favorabil.