Teatrul catalan pe scena europeană: Provocări și succese

Teatrul catalan pe scena europeană: Provocări și succese

În câteva cuvinte

Articolul explorează provocările și succesele promovării teatrului în limbi europene minoritare, exemplificate prin participarea piesei catalane «Casa Calores» la festivalul din Kranj, Slovenia, în cadrul proiectului DoSEL. Se subliniază rolul crucial al instituțiilor culturale precum Sala Beckett și al traducerilor în asigurarea vizibilității internaționale.


Falsii prieteni lingvistici pot fi foarte revelatori. Proiectul european DoSEL (Drama of Smaller European Languages) folose,te cuvântul «dramă» într-unul dintre sensurile sale: cel care înseamnă «teatru» în ansamblul său. Prin urmare, proiectul se traduce în catalană ca Teatru în Limbi Europene Minoritare. În ţările anglofone există Şcoli de Dramă (Drama Schools), unde se învaţă ,i comedie, deoarece drama poate cuprinde multe lucruri.

Engleza este, în mod precis ,i dramatic, limba comună pe care mulţi europeni o vorbim (prost) atunci când interacţionăm între noi. Este ceea ce spunea Umberto Eco: nu are niciun sens ca un italian ,i un catalan să încerce să converseze într-o engleză macaroană, când dacă fiecare ar vorbi în limba sa ne-am înţelege mult mai bine.

Explic toate acestea deoarece weekendul trecut am fost amabil invitat la un festival de teatru în Kranj (Slovenia), unde catalanii am fost prezenţi cu spectacolul «Casa Calores», o producţie a Sălii Beckett scrisă ,i regizată de Pere Riera. Montajul a fost inclus în cadrul selecţiei internaţionale a proiectului DoSEL, unde am văzut ,i spectacole provenind din Kosovo, Malta ,i Bulgaria.

Contextul general a fost cea de-a 55-a Săptămână a Teatrului Sloven din Kranj, un festival care se desfă,oară anual în această localitate situată la douăzeci ,i cinci de kilometri de Ljubljana ,i care prezintă cele mai bune producţii în limba slovenă. Ar fi echivalentul a ceea ce fac germanii cu festivalul berlinez Theatertreffen, unde sunt programate spectacole provenind din diferite ţări de limbă germană. Vă imaginaţi a,a ceva la noi acasă? Un festival care să prezinte ce e mai bun din teatrul Ţărilor Catalane, adică din Catalonia, Insulele Baleare ,i Comunitatea Valenciană? Nu este nevoie să răspundeţi.

Întâlnirea slovenă a DoSEL a reunit reprezentanţi din ţările menţionate ,i din altele precum Croaţia, Estonia sau Ţara Bascilor, care în acele zile au fost spectatori ai propunerilor slovene ,i ai celor patru ţări invitate. Toate spectacolele aveau supratitrare în engleză. Din nou, câ,tigă cel mai puternic. Proiectul DoSEL promovează conexiunea ,i schimbul între teatre din opt ţări (făcând politică-ficţiune ,i presupunând că Catalonia ,i Ţara Bascilor sunt deja independente), prin întâlniri, ateliere ,i douăzeci ,i patru de noi traduceri de texte dramatice scrise original în slovenă, malteză, catalană, bască, croată, estonă, albaneză ,i bulgară.

La Kranj, dramaturgul Xavi Buxeda i Marcet (care este în acela,i timp asistentul de regie al «Casa Calores») a participat la un atelier în care a împărtă,it experienţe, traume ,i succese cu autori din diverse ţări, cu obiectivul final de a scrie un text comun.

La prezentarea proiectului DoSEL a devenit evident că dacă teatrul catalan se bucură de o prezenţă internaţională atât de bună, aceasta se datorează unei combinaţii reu,ite între sprijinul instituţional, relaţiile umane ,i conexiunile sociale. Traducerile în alte limbi ale operelor lui Sergi Belbel, Lluïsa Cunillé, Jordi Galceran sau Josep Maria Miró nu au apărut ca ciupercile după ploaie: instituţii precum Institutul Ramon Llull, ICEC ,i, în special, Sala Beckett (,i Atelierul său Internaţional de Dramaturgie) sunt invidiate de colegi ,i teatre din alte ţări, deoarece demonstreaz&abrave; că munca bine făcută dă roade în cele din urmă. Aici trebuie subliniată munca lui Víctor Muñoz Calafell, responsabil cu formarea ,i relaţia cu autorii la Sala Beckett: vara viitoare va avea loc a douăzecea ediţie a Atelierului de Vară (Obrador d’Estiu), ,i vă pot avansa că promite mult. Este suficient să auziţi cum vorbe,te despre el dramaturgul britanic Simon Stephens, unul dintre cei mai entuzia,ti ambasadori ai Beckett în lume. Dacă două dramaturge catalane precum Marta Barceló ,i Clàudia Cedó ,i-au văzut textele traduse recent în greacă sau poloneză, este datorită proiectelor precum Fabulamundi ,i acţiunilor concrete organizate de Beckett, cum ar fi întâlnirile între autori ,i traducători. Munca depusă pentru difuzarea teatrului nostru de către traducători precum Laurent Gallardo în franceză, Marion Peter Holt sau Sharon G. Feldman în engleză sau Maria Hadjiemmanouil în greacă trebuie valorificată a,a cum este: o modalitate de a exporta talentul catalan în lume.

Dacă teatrul catalan se bucură de prezenţă internaţională, este datorită sprijinului instituţional, relaţiilor umane ,i conexiunilor sociale.

La Kranj, un oră,el mic ,i cochet înconjurat de munţi înzăpeziţi, am văzut spectacole foarte inspiratoare: Teatrul Naţional din Kosovo a prezentat un text despre luptele rebelilor albanezi împotriva Imperiului Otoman, cu multe capete tăiate; de la Teatrul Naţional din Bulgaria am văzut «Oh my God», un monolog poetic în care Dumnezeu îl a,teaptă pe Iuda stând lini,tit într-un bar; ne-am bucurat de «Drago», provenind din Malta, un monolog despre viaţa ,i minunile legendei biliardului maltez; iar publicul care a umplut teatrul din Kranj a aplaudat cu entuziasm «Casa Calores» de Pere Riera. Montajul, care va reveni în decembrie la Sala Beckett, este o frescă despre istoria unei case dintr-un sat de pe coastă ,i a captivat spectatorii prin simplitatea ,i caracterul său amabil, apreciat în aceste vremuri tulburi pe care le trăim. În ceea ce prive,te teatrul sloven, am văzut trei propuneri foarte puternice ,i diferite între ele, demonstraţie practică că o limbă mică nu este un impediment pentru a face teatru de înaltă calitate. Slovena are în prezent aproximativ două milioane de vorbitori.

A,a cum se întâmplă adesea la astfel de întâlniri, cele mai interesante lucruri au loc în afara cadrului oficial: conversaţiile la magnificul bar al teatrului, unde după spectacole eram trataţi cu delicatese delicioase, au facilitat contactele care probabil vor aduce rezultate mai profitabile decât cele mai bune proiecte finanţate de Uniunea Europeană. Revenind la «drama» din titlu, simpaticii săi barmani au inventat cocktailul Drama Queen, fin ,i fructat, care a circulat rapid în zilele întâlnirii internaţionale. Uneori, «drama» poate avea ,i aspecte pozitive, iar un bar cu estetică vintage, mochetă ,i tapet pe pereţi este cadrul scenografic ideal pentru cele mai bune scene.

Read in other languages

Про автора

Ana-Maria este o jurnalistă de investigație experimentată, specializată în corupție și scandaluri politice. Articolele ei se remarcă prin analize aprofundate și atenție la detalii.