Întunericul, este o banalitate, ne sperie

Întunericul, este o banalitate, ne sperie. Poate că întreruperea de curent nu este unul dintre marile tropi sau motive ale science-fiction-ului, dar este un fundal indispensabil în majoritatea narațiunilor distopice și/sau apocaliptice (și nu mai este nevoie să spunem: sosirea iminentă a apocalipsei merge întotdeauna de mână cu teroarea și întunericul). Gândiți-vă la momentul în care a căzut tensiunea și nu aveați nici măcar un radio pe baterii, nu știați ce se întâmplă cu fiica dumneavoastră la școală sau dacă veți lua o cină caldă. Fără electricitate, capul dumneavoastră era în întuneric, și acesta este scenariul de plecare al celor mai bune romane science-fiction și de groază din toată istoria. Catastrofa are întotdeauna efectul colateral al întreruperii de curent și scufundă sufletul uman în inima întunericului. Dacă focul l-a ridicat pe omul preistoric, electricitatea a fost flacăra spiritului omului din secolul al XX-lea.

Unul dintre cele mai bune romane ale secolului XXI

Unul dintre cele mai bune romane ale secolului XXI care au profitat de această absență a electricității este *Drumul* (2006) de Cormac McCarthy. În această fabulă disperată, singura lumină care apare este cea a relației dintre un tată și un fiu care caută o umbră vagă de siguranță într-o lume devenită un holocaust canibal: sentimentul de pierdere și de tristețe al lumii așa cum o cunoșteam (unii extremiști cu siguranță au trăit așa câteva ore) este copleșitor, accentuat de stilul său narativ, nud și extrem de pătrunzător.

Desigur, dacă vorbim despre pierderea conectivității, trebuie să vorbim despre *Telefonul mobil* de Stephen King, din același an.

Desigur, dacă vorbim despre pierderea conectivității, trebuie să vorbim despre *Telefonul mobil* de Stephen King, din același an. În acest roman science-fiction, terifiant și tehnofob, un semnal electromagnetic trimis prin rețelele de telefoane mobile transformă o mare parte a umanității în mutanți degradați și asasini, conectați prin wifi între ei, în timp ce lumea pierde semnalul. Nu este cea mai bună carte a deceniului a maestrului, dar merită citită pentru a vedea cum aplică costumismul său pentru a prezice ororile telefonului mobil prin modelul simplu stil Nokia (dacă ar fi scris-o în era apariției smartphone-ului, șase ani mai târziu, poate ar fi ajuns să fie un roman fluviu ca *It*). King a dedicat-o lui George A. Romero și Richard Matheson cu toată intenția din lume. *Eu sunt legendă* (1954), de Matheson, este și astăzi una dintre cele mai stimulatoare încrucișări care pot fi citite între vampiri și science-fiction post-apocaliptic. Din cauza unui război bacteriologic, cu pandemie vampirică inclusă, lumea a rămas în întuneric, și într-un Los Angeles devastat, Neville se dedică împălării vampirilor ziua și împiedicării la lumina lumânărilor noaptea, în timp ce o mulțime de vampiri enervanți bat la ușa apartamentului său blindat. Matheson era ca alter ego-ul unui Bradbury care nu abuza de adjectivație, și această capodoperă emană tandrețea narațiunii alcoolizate a lui Bukowski unită cu sfârșitul lumii.

Și lipsa de electricitate și întunericul joacă un rol cheie în *Ziua Triffidelor* (1951) de John Wyndham

Și lipsa de electricitate și întunericul joacă un rol cheie în *Ziua Triffidelor* (1951) de John Wyndham, unde o ploaie de meteoriți care lasă oarbă jumătate din populație se combină cu o invazie de plante carnivore care nu vor să rămână în ghiveci. Cu tot Londra în întuneric, o singură lumină electrică aprinsă la universitate reunește puținii supraviețuitori și catalizează renașterea umanității. Ca și *Mecanoscrisul celui de-al doilea origini* (1974), de Manuel de Pedrolo, acestea sunt cele două cărți de science-fiction cele mai recurente din planurile de lecturi obligatorii ale școlilor catalane și ale Regatului Unit. Au în comun critica pe care le-a formulat-o autorul Brian Aldiss în 1973 în eseul său *Billion Year Spree: The History of Science Fiction* (1973). Ambele sunt exemple de catastrofă confortabilă: science-fiction post-apocaliptic în care rămân vii o mână de protagoniști care, în loc să sufere toate greutățile derivate din lipsa de electricitate (boli fizice și mintale, răni cu puroi, foame, viol...), se descurcă să trăiască cu demnitate, să stabilească legături semnificative și chiar să transcende limitele civilizației vulgare - de televiziune și becuri - pentru a fonda o lume mai bună. Data viitoare când citiți o astfel de carte, amintiți-vă cântecul ‘End of Days’ de New Model Army, trupa apocaliptică britanică care a cântat la Barcelona cu două zile înainte ca covid să înghită lumea noastră cu jumătate de an: “Aveți răbdare, pentru că sfârșitul zilelor va fi multe zile”.

• Eu sunt legendă
  Richard Matheson
  Laertes
  Traducere de Carles Urritz și Carme Geronès
  248 de pagini. 18 euro
• Ziua Triffidelor
  John Wyndham
  L'Altra Tribu
  Traducere de Ramon Folch i Camarasa
  336 de pagini. 13,95 euro
• Mecanoscrisul celui de-al doilea origini
  Manuel de Pedrolo
  Labutxaca
  224 de pagini. 10,95 euro
• Drumul
  Cormac Mc Carthy
  La Butxaca
  Traducere de Rosa Maria Borràs Montané
  240 de pagini. 10,95 euro
• Pronto será de noche
  Jesús Cañadas
  Valdemar
  256 de pagini. 19,50 euro
• Telefonul mobil
  Stephen King
  Edicions 62
  400 de pagini. 23,50 euro