În aceste zile, Kremlinul nu-și poate ascunde satisfacția.

Purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, o proclamă în gura mare: “SUA se aliniază din ce în ce mai mult cu noi”. Între timp, Washingtonul pedepsește Ucraina, aliatul său teoretic, anulându-i ajutorul militar și îl critică pe președintele Volodimir Zelenski. Alte guverne prietene au gustat și ele din animozitatea Administrației Trump: săptămâna aceasta, impunea tarife de 25% produselor din Canada și Mexic, vecinii și partenerii săi comerciali. Și asigură că va face același lucru împotriva Europei: “Uniunea Europeană s-a născut pentru a dauna SUA. Acesta este obiectivul său și l-a îndeplinit foarte bine”, declara recent republicanul din biroul său oval.

În timp ce atacă aliații săi, acordă un tratament favorabil Moscovei: se gândește să retragă sancțiunile pe care democrații le-au impus în timpul războiului și, pentru prima dată, a votat în ONU alături de presupusul său adversar o rezoluție privind Ucraina care nu învinovățește Kremlinul pentru conflict. Ceva de neimaginat anterior. În șase săptămâni, Trump a obligat portavionul care este politica externă a țării sale să schimbe direcția cu rapiditatea unei motociclete de curse.

“Când a preluat funcția în 2017, el credea că SUA fac prea mult: luptă războaie peste tot, cheltuind bani, pierzând vieți”, explică fostul trimis al lui Trump pentru Ucraina, Kurt Volker. “Lema sa ‘SUA pe Primul Loc’ însemna retragerea din toate acestea. Acum se întoarce după patru ani de președinție Biden pe care o considera culmea slăbiciunii. Astăzi, percepția sa este foarte diferită. Este mai mult pace prin forță și asta face. O forță care nu este neapărat militară. Poate fi exercitată cu tarife, sancțiuni sau energie”.

Dacă în primul său mandat Trump, parvenitul, s-a înconjurat de figuri ale establishment-ului care i-au blocat în mai multe rânduri inițiativele și a trebuit să se supună controlului unui Congres sceptic, acum are mână liberă să acționeze cum vrea. Domina Partidul Republican, cu majoritate în ambele camere; Curtea Supremă i-a acordat imunitate; pentru echipa sa de consilieri a privilegiat mai mult loialitatea decât competența și are toți banii de care are nevoie, datorită sprijinului necondiționat — deocamdată — al celui mai bogat om din lume, oligarhul tehnologic Elon Musk. Astfel, amenință că va lua Groenlanda și Panama, promite să creeze un Benidorm în Gaza și își bate joc de țările africane al căror nume îl ignoră.

Pentru Trump, interesul său primordial este politica internă. Ceea ce se întâmplă dincolo de mări îl interesează în măsura în care poate afecta — sau primi vreun beneficiu — SUA sau administrația sa. De aici, retragerea din instituții precum OMS, unde consideră excesivă contribuția americană, sau presiunea asupra aliaților pentru relații mult mai profitabile pentru Washington.

Potrivit lui Dale Copeland, profesor de științe politice la Universitatea din Virginia, “mult din ceea ce face la nivel internațional poate fi văzut prin prisma politicii interne. Are anumite priorități interne și, pentru el, atingerea lor necesită reducerea amprentei americane în restul lumii”. Reducerea amprentei și a pantofului care o creează. Departamentul de Stat a primit ordine să-și reducă personalul, în timp ce își vede diminuată capacitatea de influență. Deciziile privind politica internațională se iau la Casa Albă, unde se ocupă un pumn de trimiși speciali — Richard Grenell pentru afaceri variate, inclusiv Venezuela, și Steve Witkoff pentru Rusia și Orientul Mijlociu, printre alții — și funcțiile din Consiliul de Securitate Națională, condus de Michael Waltz. Secretarul de Stat, Marco Rubio, pare să fie redus uneori la șef de resurse umane al departamentului său și purtător de cuvânt al diplomației trumpiste. Deja este subiectul a numeroase meme-uri, printre altele, pentru tăcerea sa în disputa dintre Trump și vicepreședintele său, J.D. Vance, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval.

Pentru președinte, Departamentul de Stat este parte integrantă a ceea ce el numește “Statul Profund”, birocrația și puterea stabilită de simpatii democrate care se răzvrătesc și îi blochează planurile. În primul mandat al lui Trump, secretarul său de stat inaugural, Rex Tillerson, a lăsat, de asemenea, numeroase posturi vacante neocupate și a fost o figură izolată, fără o mare putere de decizie. Dar acum se gândește și la ceva de neimaginat înainte: să concedieze personal în străinătate și să închidă consulate, chiar și ambasade, în țări neprioritare. Ceea ce experții avertizează că va lăsa ușa deschisă unei creșteri a influenței Chinei.

Printre cei afectați se pot număra și țări europene. Alianța transatlantică a fost timp de 80 de ani baza politicii externe americane și un pilon al ordinii internaționale. Dar Trump, așa cum a arătat clar în comentariile sale despre UE, nu are mare încredere în aceasta, lucru pe care îl împărtășește cu susținătorii săi. Pentru aceștia, blocul — cu excepția Ungariei lui Orbán sau poate a Italiei lui Meloni — este un ansamblu de guverne de stânga foarte woke, dispuse să destrame cu reglementări orice încercare de inovare sau de afaceri. “Trump nu crede că UE este ceva real”, spune Volker.

Disprețul este evident mai ales în numirile ambasadorilor: în fruntea legațiilor europene a pus personalități fără altă potrivire decât să fie prieteni personali, parteneri de afaceri sau de golf sau parte a cercului său familial: pentru Grecia a numit-o ambasador pe fosta iubită a fiului său Eric. Pentru Asia — prioritatea sa — a ales reprezentanți specialiști de prestigiu și cu o vastă experiență.

Renunțarea la această influență în străinătate a fost semnalată în primele zile ale celui de-al doilea mandat, când Musk și Departamentul său de Eficiență Guvernamentală (DOGE) au ordonat închiderea aproape totală a agenției americane de ajutor pentru dezvoltare (Usaid), cea mai mare din lume, și concedierea marii majorități a funcționarilor săi. În 2023, Usaid a cheltuit aproape 72 de miliarde de dolari pentru asistență în întreaga lume, pentru lupta împotriva SIDA, accesul la apă potabilă, lupta împotriva traficului de persoane sau împotriva corupției. Acum, Administrația a decis o reducere de 92% a proiectelor sale și o reducere de 54 de miliarde de dolari. Schimbarea a stârnit protestele energice ale diplomaților de carieră, care avertizează că retragerea SUA în interiorul granițelor sale va lăsa un spațiu deschis influenței rivalilor săi.

Peste 700 de membri ai Serviciului Exterior au semnat o scrisoare în care avertizează că decizia de a îngheța și anula contractele de ajutor extern “fără nicio revizuire atentă pune în pericol alianțele noastre cu parteneri cheie, subminează încrederea și creează spațiu pentru ca adversarii să-și extindă influența”. Scrisoarea, la care a avut acces agenția Reuters, va fi transmisă lui Rubio prin poșta internă cunoscută sub numele de “canalul disensiunii”, unde funcționarii pot argumenta în mod anonim dezacordul lor cu politicile oficiale. “Ajutorul extern nu este o pomană. Este un instrument strategic care stabilizează regiuni, previne conflicte și promovează interesele SUA”, susțin ei.

Deocamdată, au obținut un punct. Curtea Supremă a decis miercuri să nu permită Guvernului să mai plătească organizațiilor de ajutor extern pentru contracte oficiale deja îndeplinite. Dar Trump nu va renunța la intențiile sale. În discursul său din această săptămână în fața ambelor camere ale Congresului, a lăsat clar: “Acesta este doar începutul”.