Războiul tarifar al lui Trump determină companii multinaționale să parieze pe „Made in USA”

Războiul tarifar declanșat împotriva lumii de președintele SUA, Donald Trump, a avut numeroase consecințe negative pentru prima economie: scăderi generalizate pe Wall Street, o deteriorare îngrijorătoare a pieței datoriilor americane, devalorizarea dolarului, o reducere a creșterii pentru acest an prognozată de FMI și impunerea de tarife de către țări terțe ca represalii. În ciuda acestui cumul de vești proaste, Casa Albă se agață ca un naufragiat de o scândură în mijlocul mării de anunțurile sau de demonstrarea intențiilor companiilor din diverse sectoare de a-și crește capacitatea productivă în SUA și, astfel, de a evita tarifele lui Trump. Decizii prezentate ca succese de administrația trumpistă, dar pe care experții le minimalizează din cauza efectelor colaterale: o creștere a costurilor și o suprataxă pentru buzunarele consumatorilor nord-americani. Bătălii câștigate în mijlocul unui război cu un prognostic nefavorabil.

Lista companiilor care au decis să cedeze presiunilor lui Trump este variată: de la producătorul auto japonez Honda, la producătorul de lichioruri italian Campari, marca de lux franceză Louis Vuitton sau gigantul farmaceutic elvețian Roche. Prima dintre ele a informat săptămâna trecută despre transferul producției versiunii hibride a popularului său model Civic din Japonia în SUA. Campari și Louis Vuitton și-au arătat, la rândul lor, interesul de a-și crește capacitatea productivă în țară, în timp ce Roche a anunțat o investiție de 50.000 de milioane de dolari (43.970 de milioane de euro la cursul actual) în următorii cinci ani.

«Aceste anunțuri nu sunt pur și simplu o reacție conjuncturală a companiilor, ci este vorba despre evitarea efectelor tarifelor lui Trump sau ale altui președinte care va veni după Trump, de exemplu, Vance», explică Rafael Pampillón Olmedo, profesor universitar de Economie la Universitatea CEU San Pablo. O mișcare prin care companiile «nu doar caută să reducă costurile imediate, cum ar fi suportarea tarifelor, ci și să se adapteze la un mediu comercial din ce în ce mai protecționist». Chiar și așa, profesorul universitar avertizează asupra consecințelor acestor transferuri: «Ar putea declanșa o reconfigurare completă a lanțurilor de aprovizionare».

Manuel Alejandro Hidalgo, doctor în Științe Economice de la Universitatea Pompeu Fabra și profesor la Universitatea Pablo de Olavide din Sevilla, își arată surprinderea față de mișcările precipitate ale acestor firme, având în vedere imprevizibilitatea pe care a demonstrat-o în mod repetat Trump. «O persoană care într-o zi spune un lucru și în ziua următoare contrariul nu pare foarte demnă de încredere pentru a-și asuma costurile enorme pe care le presupune deschiderea anumitor tipuri de fabrici într-o țară precum Statele Unite», avertizează el. Hidalgo pune la îndoială faptul că rezultatul acestor transferuri ar putea fi benefic pentru firme, chiar dacă evită tarifele, în timp ce subliniază că vor fi americanii cei care vor suporta inevitabila creștere a costului final al produselor. «Există dovezi empirice economice zdrobitoare care indică în aceeași direcție: tarifele duc la inflație. Și ceea ce face Statele Unite este să-și dea un glonț în picior, oricât de mult ar prezenta aceste mișcări ca un succes», conchide el.

Nu toate vocile experte sunt atât de critice. «Situația actuală prezintă o incertitudine ridicată, deoarece încă nu se cunosc tarifele finale care vor fi aplicate altor regiuni, nici stimulentele fiscale pe care Guvernul dorește să le implementeze. Mai multe companii și-au anunțat deja intenția de a deschide noi instalații în SUA, cum ar fi Nvidia, care își va fabrica cipurile de IA Blackwell pentru prima dată în țară, în colaborare cu TSMC, și deja construiește centre în Texas alături de Foxconn», explică Adam Miquel, director de investiții alternative la Aurica Capital, care susține că relocarea companiilor va favoriza sectoare precum cel al serviciilor electronice, cu posibila deschidere a sute de centre de date, care necesită acces la rețeaua electrică până la instalarea de module specifice. Tocmai TSMC a anunțat în martie o investiție de 100.000 de milioane pentru a produce cipuri în SUA, care se adaugă celor 65.000 deja anunțate în timpul administrației lui Joe Biden. Aceste investiții în cipuri beneficiază, de fapt, de ploaia de subvenții, deduceri, împrumuturi și garanții care le-au fost oferite prin Legea Chips din 2022, aprobată de Biden, a cărei dotare se ridică la aproximativ 280.000 de milioane și care urmărea să asigure producția națională de semiconductori. Pe lângă TSCM, Micron, Samsung sau Intel au beneficiat de aceste stimulente pentru noi investiții în fabrici și cercetare și dezvoltare.

Tocmai predecesorul lui Trump la Casa Albă a promovat, de asemenea, creșterea producției industriale în țară prin legea de Reducere a Inflației (IRA, după acronimul în engleză), aprobată în 2022. Aceasta are un buget total de aproximativ 750.000 de milioane de dolari și era destinată să reducă costurile în sănătate și energie, să promoveze investițiile în energii curate și să consolideze personalul agenției fiscale. În plus, se estima crearea a până la 1,5 milioane de locuri de muncă noi și o creștere a PIB-ului cu 0,88% până în 2030. Companii naționale precum Ford s-au folosit de ajutoarele acestei legi pentru a construi trei noi fabrici de baterii pentru mașini electrice în Stanton (Tennessee) și Glendale (Kentucky). În timp ce strategia lui Biden se baza pe ajutoare și pe atractivitatea pieței, cea a lui Trump se concentrează mai mult pe impunerea tarifelor. Noi locuri de muncă

Potrivit companiei farmaceutice Roche, odată ce întreaga capacitate de producție nouă va fi operațională, va exporta mai multe medicamente din SUA decât importă, deși a reamintit că, în prezent, divizia sa de diagnostic are deja un excedent de export din SUA către alte țări. Compania a afirmat că aceste investiții vor consolida prezența sa deja semnificativă în SUA, unde are 13 fabrici și 15 centre de cercetare și dezvoltare. «Se așteaptă ca aceste investiții să permită crearea a peste 12.000 de noi locuri de muncă, inclusiv aproape 6.500 de locuri de muncă în construcții, precum și 1.000 de noi locuri de muncă în instalațiile noi și extinse», a declarat Roche săptămâna aceasta. Compania are un personal de peste 25.000 de persoane repartizate în 24 de centre în opt state: Kentucky, Indiana, New Jersey, Oregon, Arizona, Pennsylvania, Massachusetts și California.

La două zile după anunț, directorul executiv al Roche, Thomas Schinecker, a apărat din nou noul pariu pe SUA în prezentarea către investitori și analiști, amintind că, în ultimii zece ani, compania a investit 67.000 de milioane de dolari în țară. De fapt, piața americană reprezintă 52% din veniturile diviziei farmaceutice, cea mai mare din grup. În primul trimestru, vânzările în SUA au crescut cu 6%. Surse din companie subliniază pentru acest ziar că aceste investiții se aliniază cu strategia companiei pe termen lung «de a fi acolo unde sunt» clienții săi și acolo unde pacienții au nevoie de ei.

Și elvețianca Novartis a anunțat în urmă cu câteva săptămâni o investiție de 23.000 de milioane de dolari (aproximativ 20.229 de milioane de euro la cursul de schimb) în SUA. Compania farmaceutică intenționează să construiască șase noi fabrici, dintre care unele vor produce ingrediente farmaceutice, pe lângă un nou centru de cercetare și dezvoltare în San Diego, California. Aceste instalații vor fi construite în următorii cinci ani și vor presupune crearea a 1.000 de noi locuri de muncă specializate, cum ar fi ingineri și oameni de știință, pe lângă alte 4.000 de locuri de muncă pentru personal și persoane dedicate construcției lor. Compania este pe cale să decidă unde vor fi construite patru dintre aceste noi fabrici, deși două dintre ele, dedicate dezvoltării de terapii pentru cancer, vor fi amplasate în California și Texas. În cadrul acestei tendințe, Eli Lilly a anunțat la sfârșitul lunii februarie, deja în plină ofensivă a lui Trump, o investiție de 27.000 de milioane de dolari în noi fabrici din SUA în următorii cinci ani.

În sectorul auto, pe lângă Honda, și alte companii au fost obligate să-și regândească lanțul de aprovizionare și producția în regiune. Grupul Volkswagen, de exemplu, a paralizat transportul de mașini pe mare și pe uscat către SUA de mărci precum Audi. Firma celor patru inele vinde mult în SUA, mai ales Q5, un model asamblat în Mexic. Potrivit Reuters, firma premium intenționează să-și producă mașinile cele mai vândute în SUA într-o fabrică locală, despre care va anunța locația în acest an. BMW, la rândul său, a fost principalul exportator auto din SUA anul trecut datorită fabricii sale din Spartanburg, Carolina de Sud — cu 225.000 de vehicule sportive și coupé-uri vândute în străinătate, în valoare de peste 10.000 de milioane de dolari—. Chiar și așa, compania germană a anunțat în această lună că își va crește producția în respectiva fabrică cu 80.000 de unități anual. Mercedes-Benz, cealaltă mare companie auto germană, nu produce nicio mașină în SUA, deși produce în Mexic. După cum a recunoscut în această lună Reiner Hoeps, președintele Mercedes-Benz Spania, compania monitorizează situația și studiază diverse scenarii, printre care se numără și posibilitatea de a produce în Statele Unite. «În aceste luni am vândut ca nebunii în SUA, pentru că a existat un efect de anticipare. Acum au fost comercializate mașini care nu erau afectate de tariful de 25%. Apoi, când se va termina stocul, ne așteptăm să existe o frână. Cu combinația ambelor efecte, calculăm că livrările în SUA se vor reduce puțin, în jurul a 3% sau 5%. Efectul va fi mult mai mare în 2026 dacă tarifele sunt menținute», a subliniat directorul.

Teknia, un producător spaniol de componente auto, recunoaște pentru acest ziar că caută «oportunități» de a crește în SUA, prin cumpărarea altor companii sau capacități productive. Firma bască are o fabrică în Nashville (Tennessee) și a vizitat alte companii pentru posibile noi achiziții. «Deși încă nu există nimic concret, cu nicio operațiune în desfășurare», indică Teknia, care subliniază că în planul său strategic era deja inclusă ideea de a crește în America de Nord «și acum, din cauza tarifelor, mai ales în Statele Unite».

În orice caz, creșterea producției locale pentru a înlocui importurile, avertizează Pampillón, va duce, eventual, la o creștere a prețurilor atât pentru companii, cât și pentru persoane fizice. «Produsele și componentele importate din exterior vor fi mai scumpe; producția care începe în SUA, la adăpostul tarifelor, va fi de la companii mai puțin eficiente și, prin urmare, cu costuri mai mari; iar companiile americane, observând că produsele care vin din exterior sunt mai scumpe din cauza tarifului, vor profita de această concurență mai mică din exterior pentru a-și crește prețurile și a-și spori profiturile. În definitiv, mai multă inflație», rezumă profesorul universitar care, cu toate acestea, adaugă: «Pe termen lung, sosirea companiilor străine în SUA ar putea genera beneficii importante pentru țară în termeni de creare de locuri de muncă și o consolidare a infrastructurii sale productive».