Miroase a porc

Джерело новини a folosit acest citat ca titlu într-un reportaj interesant care arată sentimentele locuitorilor din As Conchas, o mică localitate din cadrul Primăriei Lobeira (Ourense). Aceștia suferă de peste 15 ani din cauza impactului fermelor industriale care deversează dejecții în amonte. Se confruntă cu vărsături, dureri de cap și mirosurile urâte care vin din apa lacului de acumulare As Conchas, unul dintre cele mai poluate din Spania.

«Locuitorii din As Conchas, susținuți de grupuri ecologiste și rapoarte universitare, au devenit piatra din pantoful tuturor Administrațiilor competente», relatează Silvia R. Pontevedra în textul său.

Mediul rural și ecologiștii s-au unit de câțiva ani pentru a denunța efectele pe care le are creșterea industrială a animalelor asupra vieților lor și asupra ecosistemelor.

Una dintre cele mai afectate comunități este Catalonia, unde populația de porci (aproape opt milioane) este mai mare decât cea a oamenilor. Ploile recente au atenuat alerta de secetă, dar este doar o iluzie de care se va agăța puterea politică și economică pentru a menține status quo-ul.

Probleme legate de industria porcină

Potrivit The Economist, jumătate dintre porcii crescuți și consumați în lume trăiesc în China.

Industrializarea este atât de agresivă încât există ferme industriale la înălțime pentru a profita la maximum de spațiu.

• Contaminarea apei, a solurilor,
• defrișări,
• dependența de monoculturi,
• impact grav asupra emisiilor de gaze cu efect de seră,
• transmiterea de boli (gripa aviară, de exemplu) sau legătura lobby-ului cărnii cu represiunea politică, după cum demonstrează Will Potter.

Nu voi repeta consecințele pe care le are creșterea industrială a animalelor asupra biosferei și asupra sănătății ecosistemelor și a oamenilor. Prin urmare, bine ați venit activismul ecologist împotriva fermelor industriale.

Fără îndoială, este o veste bună, de care ne bucurăm și noi, eco-animaliștii, ca să folosesc expresia filosoafei Marta Tafalla.

Cu toate acestea, mi se pare interesant că, atunci când se abordează acest subiect, atât în mass-media, cât și în comunicatele de presă și declarațiile organizațiilor ecologiste, cu unele excepții, rareori se face aluzie sau se arată o minimă empatie pentru sănătatea animalelor care «trăiesc» în aceste lagăre de concentrare.

Pentru că fermelor industriale nu li se poate spune altfel: lagăre de concentrare pentru animale. Ca urmare a pervertirii limbajului, «a trăi» și «ferme» nu sunt decât eufemisme pentru a exprima exact contrariul a ceea ce sunt, ca atunci când elita ultradreaptă a lumii incită și manipulează în numele libertății.

Porcii, ființe simțitoare

Porcii, ca și alte animale domestice (găinile, ca să nu mai vorbim, acum că se vorbește atât de mult despre prețul ouălor), nu sunt doar ființe simțitoare, care suferă și îndură, ci posedă și calități cognitive foarte dezvoltate.

Antropologul Barbara J. King dedică porcilor un capitol din «Este cineva în farfuria mea», o carte delicioasă care ne așază în fața oglinzii în ceea ce privește animalele pe care le mâncăm.

Printre numeroasele studii și cercetări pe care le adună, există unul al lui Donald Broom, membru al Departamentului de Medicină Veterinară al Universității Cambridge.

Acest om de știință asigură: «Porcii au abilități cognitive destul de sofisticate. De fapt, mai bune decât cele ale câinilor și, evident, decât cele ale copiilor de trei ani». Dacă nu mâncăm câini și, evident, copii de trei ani, de ce mâncăm porci? Și nu numai asta, de ce îi condamnăm la o existență mizerabilă și nedemnă?

Declarația de la Cambridge

În celebra Declarație de la Cambridge privind Conștiința Animalelor, semnată în 2012, în prezența lui Stephen Hawking, de către oameni de știință prestigioși din întreaga lume, se afirmă:

«Absența unui neocortex nu pare să împiedice un organism să poată experimenta stări afective. Există dovezi convergente care indică faptul că animalele non-umane posedă substraturile neuroanatomice, neurochimice și neurofiziologice ale stărilor de conștiință, împreună cu capacitatea de a arăta comportamente intenționate. În consecință, greutatea dovezilor indică faptul că oamenii nu sunt singurii care posedă baza neurologică care dă naștere conștiinței. Animalele non-umane, inclusiv toate mamiferele și păsările, și multe alte creaturi, printre care se numără caracatițele, posedă, de asemenea, aceste substraturi neurologice».

Dacă ne ducem mâinile la cap în fața negatorilor schimbărilor climatice, a anti-vacciniștilor sau a celor care cred că Pământul este plat, de ce ne uităm în altă parte când oamenii de știință vorbesc despre animalele pe care le mâncăm? De ce nu-i ascultăm? De ce ne încăpățânăm să menținem disonanța cognitivă știind că daunele pe care le provocăm acestor animale sunt servite în farfuriile noastre?

Poate ar trebui să considerăm ca pe o metaforă duhoarea de care se plâng vecinii din As Conchas, pe bună dreptate. Nu mirosul de porc este cel care ne agresează, ci cel al trecerii noastre prin lume, o lume din ce în ce mai depersonalizată unde am devenit simple resurse ale unei mari fabrici în care viața nu are nicio valoare, cu atât mai puțin cea a animalelor non-umane, care nici măcar nu pot ridica vocea.

Javier Morales este scriitor și jurnalist. Ultima sa carte este «Hamburghesul care a devorat lumea. Un pamflet eco-animalist» (Editorial Plaza y Valdés).