În câteva cuvinte
Articolul de opinie analizează modul în care pana de curent din Spania a scos la iveală lipsa de înțelegere a riscurilor sistemelor complexe, similar cu lecțiile neînvățate din pandemie. Autorul critică lipsa de transparență în gestionarea datelor rețelei electrice și tendința de a profita de astfel de evenimente pentru a promova interese particulare, cum ar fi relansarea dezbaterii despre energia nucleară. Victor Popescu subliniază necesitatea unei dezbateri publice serioase și bine informate despre energie și riscuri.
Nu știm, nu vrem să știm
Nu sunt capabil să știu dacă am ieșit mai buni sau mai răi din pandemia de Covid. De fapt, nu știu cum se măsoară asta. Din ceea ce pare să nu existe nicio îndoială, judecând după reacțiile pe care le-a provocat pana de curent, este că nu am învățat lecțiile fundamentale. Prima, uitată mai ales în aceste vremuri, este că riscul zero nu există. În ciuda faptului că Ulrich Beck a avertizat deja în anii '90 că modernizarea aduce cu sine o serie de riscuri intrinseci, uităm continuu. O consultare a ultimului raport publicat privind Securitatea Națională, din 2023, arată o listă de 16 grupuri mari de riscuri, de la terorism la vulnerabilitate spațială, trecând, desigur, prin efectele crizei climatice. În listă sunt incluse atât apariția pandemiilor, cât și vulnerabilitatea energetică. Cu toate acestea, în materializarea lor cea mai extremă – o pandemie precum Covid sau o pană de curent precum cea din 28 aprilie – au o probabilitate de a se întâmpla extrem de scăzută, motiv pentru care sunt în afara agendei politice și a conversației publice. Se generează astfel iluzia că aceste posibile crize nu există și se uită că, oricât de scăzută ar fi probabilitatea, riscul zero este o himeră. Pare necesar să încorporăm aceste dezbateri în conversația publică fără demagogie și cu rigoare, întrebându-ne, pentru început, câte riscuri suntem dispuși să ne asumăm, în ce grad și cu ce cost. Stabilite aceste criterii, trebuie să examinăm, așa cum am făcut în pandemie, ce atitudine adoptăm.
Ameteți de viteza vremurilor, de complexitatea crescândă a tot ceea ce ne înconjoară și de o revoluție tehnologică care ne scapă, de obicei ne punem în „modul utilizator” în viața de zi cu zi. Ne limităm la utilizarea instrumentelor al căror funcționare o ignorăm complet. «Cu greu se reușește să înțelegi factura la electricitate!», își aminteau niște colegi zilele trecute. Complexitatea și opacitatea multora dintre elementele strategice care ne configurează modul de viață îngreunează extrem de mult înțelegerea cheilor lor și, prin urmare, reacția într-un mod adecvat la un eveniment care, în ciuda probabilității sale scăzute, ajunge să se întâmple. Nici cei care trebuie să explice, nici cei care trebuie să înțeleagă nu se activează pentru asta. Ca urmare, cetățenii adoptă un „mod utilizator”. În acest context, se experimentează o dificultate notabilă în încercarea atât de a înțelege, cât și de a explica modul în care funcționează sistemul electric, de ce regenerabilele nu numai că nu sunt o problemă, ci fac parte din soluție și de ce energia nucleară nu a ajutat la evitarea colapsului și nici la recuperarea acestuia. Mixul energetic din momentul penei de curent a fost foarte similar cu cel din alte ocazii, deci cu greu va fi acesta singurul motiv, dacă a avut ceva de-a face. În ciuda tuturor, dorim să cunoaștem toate explicațiile imediat. Uităm că, la fel ca în cazul Covid, cunoașterea cu precizie a ceea ce a eșuat în rețeaua electrică și de ce a făcut-o necesită o analiză minuțioasă a unui set imens de date care nu sunt publice, ci se află în mâinile companiilor care operează în întregul sistem electric. Dacă acest lucru ar trebui să fie mai public decât este, este o dezbatere mai mult decât pertinentă care va trebui să vină după, dar pentru a înțelege ce s-a întâmplat, avem nevoie de date și de analiza lor expertă.
Nu ne putem permite, într-un lucru atât de strategic, să nu știm. Să nu știm în sensul de a nu înțelege ca societate. Dar și mai important, să nu știm pentru că informațiile nu sunt publice. Dacă rețelele sunt strategice, trebuie să existe mecanisme pentru ca reprezentanții noștri, statali, regionali și locali, să cunoască datele fundamentale, fără a afecta securitatea. Poate părea paradoxal, dar aceeași tehnologie care ne introduce în societatea imediatului generează riscuri care au nevoie de timp pentru a fi înțelese, analizate și gestionate. Complexitatea și lipsa de claritate și transparență împiedică cetățenii să aibă ceea ce se numește „cunoaștere de schimb”, adică cunoștințele minime care, fără a fi nevoie să fii expert, îți permit să-i înțelegi pe cei care sunt și să-ți formezi un criteriu propriu. Pentru aceasta sunt esențiale cel puțin trei elemente: o diseminare de calitate pe care nu toți experții sunt pregătiți să o facă, disponibilitatea societății de a înțelege ceea ce este străin formării sale și mass-media care să dea voce celor care au atât cunoștințe, cât și capacitate de comunicare. Dacă nu se face așa, se creează terenul propice pentru dezinformare și falsuri. În unele cazuri, răsucind realitatea pentru a se potrivi cu paradigma fiecăruia, în altele, întărind tribul, chiar dacă asta înseamnă a face paradă de o necunoaștere manifestă și, desigur, în marea majoritate a cazurilor, profitând pentru a apăra interese proprii fără a recunoaște acest lucru. Doar așa se poate înțelege ofensiva nucleară lansată profitând de un eveniment care nu are nimic de-a face cu aceasta. Pe apă tulbure… nucleare! Dacă cineva consideră că dezbaterile despre nuclear, regenerabile sau mixul energetic ar trebui redeschise, să se facă; dar cu seriozitatea și rigoarea proprie unei societăți democratice, nu pe ușa din spate, profitând de o pană de curent.
