Odată cu creșterea popularității livrărilor online de mâncare și bunuri, problema drepturilor de muncă ale curierilor (riders) devine tot mai importantă. O recentă decizie judecătorească la Barcelona, referitoare la disputa dintre platformele Just Eat și Glovo, a readus în discuție condițiile de muncă ale riders. Experții analizează impactul legislației și al factorilor economici asupra vieții acestor lucrători.

Sectorul livrărilor online este în plină expansiune la nivel mondial, în special după pandemia de COVID-19, când cererea pentru astfel de servicii a explodat. Aceasta a dus la schimbări în relațiile de muncă, platformele evitând adesea respectarea regulilor de protecție socială, preferând să coopereze cu curierii ca lucrători independenți, mai degrabă decât ca angajați.

În fiecare zi, riders pe biciclete cu rucsacuri colorate devin un simbol al dezbaterilor despre modul corect de organizare a muncii lor: ar trebui să rămână lucrători independenți sau să fie reclasificați ca angajați. Susținătorii celei de-a doua opțiuni susțin că aceasta le va asigura garanții sociale, cum ar fi un program de lucru reglementat și un salariu decent. Oponenții subliniază flexibilitatea programului și ușurința de a începe lucrul, deoarece este suficient să te înregistrezi pe o platformă.

Inițiativele de reglementare reflectă aceste preocupări. În 2024, Consiliul UE a luat măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și protecția socială pentru lucrătorii platformelor. Spania a mers mai departe, adoptând în septembrie 2021 „Legea Rider”, care prevede că riders ar trebui să fie recunoscuți ca angajați. Un studiu, la care a participat un profesor, analizează consecințele acestei legi, utilizând date statistice și sondaje.

Legea a dus la faptul că unele platforme (Glovo) s-au confruntat cu sancțiuni, iar altele (Just Eat) o respectă. Acest lucru permite compararea condițiilor de muncă ale riders care lucrează ca angajați („muncă regulată”) și ale celor care cooperează ca lucrători independenți („muncă temporară”), înainte și după adoptarea legii. Studiul arată că angajații primesc în medie cu 18% mai mult decât lucrătorii independenți, în condiții de muncă comparabile. Acest lucru confirmă că sindicatele pot îmbunătăți condițiile pentru lucrători prin negocieri colective.

În ciuda diferenței de plată, mulți riders preferă munca temporară. Aceasta poate fi explicată prin doi factori. În primul rând, riders independenți pot lucra mai multe ore datorită programului flexibil. În al doilea rând, unii riders lucrează la fel de multe ore ca și angajații, ceea ce indică dificultăți în găsirea unui loc de muncă permanent. Platformele care oferă un loc de muncă permanent angajează doar numărul necesar de lucrători, selectându-i cu atenție pentru a asigura condiții favorabile pe termen lung.

Pentru a înțelege aceste tendințe și a evalua consecințele legii, cercetătorii au dezvoltat un model teoretic în care riders cu preferințe diferite aleg între două tipuri de platforme. Riders pot primi instantaneu muncă temporară cu control asupra programului lor, dar trebuie să plătească contribuții sociale și alte cheltuieli, primind plata pentru livrare, nu pentru orele lucrate. În același timp, munca permanentă este mai puțin accesibilă, oferă un program fix, plata pe oră stabilită prin contracte colective, iar platformele acoperă cea mai mare parte a contribuțiilor.

Modelul, adaptat la datele spaniole, explică coexistența ambelor tipuri de ocupare. Riders care preferă să lucreze mult aleg munca temporară datorită accesibilității și flexibilității acesteia, în timp ce cei care preferă un program fix caută un loc de muncă permanent sau sunt de acord cu unul temporar pentru a evita șomajul, continuând căutarea unui loc de muncă permanent.

Amenzile pentru platformele care nu respectă „Legea Rider” cresc costurile de livrare prin riders independenți. Acest lucru reduce cererea de muncă temporară, crește timpul de așteptare fără plată și, în consecință, reduce plata orară netă. Confruntându-se cu plăți mai mici, unii riders trec la un loc de muncă permanent, ceea ce nu este întotdeauna un succes. Drept urmare, în ciuda îmbunătățirii protecției sociale, legea poate reduce bunăstarea economică a riders din cauza pierderii locurilor de muncă și a reducerii salariilor.

Cu toate acestea, este important de menționat că aceste pierderi trebuie luate în considerare în contextul creșterii generale a cererii pentru servicii de livrare online de la începutul pandemiei. Dacă în 2019 au fost 12.000 de riders, acum sunt 35.000. Fără „Legea Rider”, numărul lor, conform estimărilor, ar fi atins 37.000.

Reglementarea eficientă necesită o abordare cuprinzătoare: soluționarea problemelor de exploatare a riders independenți, extinderea cererii de muncă permanentă prin stimulente fiscale și existența unor instanțe comerciale competente. O astfel de abordare echilibrată poate sprijini atât bunăstarea lucrătorilor, cât și ocuparea forței de muncă, fără a afecta în mod semnificativ bugetul.

Profesor Juan José Dolado (Universidad Carlos III de Madrid)