
În câteva cuvinte
Sectorul porcin spaniol, deși economic important (peste 30 mil. capete, exporturi de 9 mld. €), se confruntă cu provocări majore: noile reglementări UE privind bunăstarea animală necesită investiții costisitoare (estimat la 300-500 mil. €) pentru adaptarea fermelor până în 2026 (termen amânat), crescând costurile. În plus, potențialele tarife vamale (ex. din SUA) amenință competitivitatea exporturilor. Organizațiile agricole negociază noi amânări și caută soluții pentru a menține rentabilitatea fermelor, confruntate și cu probleme legate de schimbul de generații și concurența marilor exploatații.
Sectorul creșterii porcilor de rasă albă reprezintă unul dintre pilonii activității agricole din Spania și un suport important pentru zonele rurale. Datele sunt elocvente: un efectiv ce depășește 30 de milioane de animale, puțin peste 86.000 de exploatații, sacrificarea a peste 40 de milioane de capete, cu o producție de carne de aproximativ cinci milioane de tone, valorând circa 11 miliarde de euro. Exporturile medii se ridică la 2,9 milioane de tone de carne și produse derivate, în valoare de aproape 9 miliarde de euro, către o sută de țări, ceea ce îl transformă într-un sector de referință la nivel mondial.
În ciuda acestor cifre care reflectă o activitate puternică, crescătorii se confruntă astăzi cu două riscuri majore care pot afecta direcția muncii lor. Pe de o parte, noile exigențe în materie de bunăstare animală, impuse printr-un regulament comunitar și adoptate deja de administrația spaniolă. Pe de altă parte, deși încă sub semnul întrebării, efectele pe care le-ar putea provoca un război tarifar pe piețele mondiale, inițiat de Statele Unite.
În ceea ce privește bunăstarea animală, pe lângă diverse cerințe legate de tipul de hrănitori, adăpători, transport, tehnici de sacrificare, crescătorii vor trebui să mărească spațiul disponibil pentru fiecare animal în libertate. Se estimează că acest lucru necesită o extindere a suprafeței exploatației între 14% și 17% pentru a menține același număr de capete. Aceste noi exigențe reprezintă atât o amenințare, cât și o provocare pentru crescători. Studiile tehnice indică necesitatea unei investiții de aproximativ 300 de milioane de euro pentru adaptarea instalațiilor actuale din Spania, cifră care ar depăși 500 de milioane dacă acestea ar fi extinse pentru a menține producția. Alternativa este lipsa investițiilor și abandonarea activității. Administrația și sectorul negociază modificarea normativelor, atât pentru prelungirea termenelor de implementare, cât și pentru revizuirea exigențelor de bunăstare animală.
Aplicarea în ferme a normelor privind bunăstarea animală, derivate din legislația comunitară, a fost concretizată printr-un decret regal din 2023, care acorda un termen de doi ani, până la 8 martie anul curent, pentru implementarea acestora. În cele din urmă, ca urmare a negocierilor dintre administrație și organizațiile agricole, această perioadă de aplicare a fost amânată, intrarea în vigoare fiind stabilită pentru trei ani, până în martie 2026, conform unei dispoziții recente a Ministerului Agriculturii.
Noua dispoziție reglementează, în primul rând, spațiul disponibil în fermă pentru fiecare animal, care variază de la 0,20 metri pătrați pentru un animal sub 10 kg, 0,65 m² pentru unul între 50 și 60 kg, de la 0,65 la 0,74 m² pentru animalele de îngrășat, până la 1,3 m² pentru cele ce depășesc 130 kg. Ministerul Agriculturii prevedea, de asemenea, controale bazate pe elaborarea unui Plan de Bunăstare Animală în exploatații, conectarea la Centrul Național de Referință pentru Bunăstare Animală, protecție sporită a animalelor în timpul sacrificării și, în cadrul fermei, evitarea zgomotelor, a gazelor, asigurarea luminii suficiente și întreținerea adecvată a hrănitorilor și adăpătorilor.
Organizațiile agricole sunt de acord că bunăstarea animală reprezintă un plus pentru producția de calitate. Ele consideră că este un aspect irenunțabil pentru sector și pentru societate. Asaja și Coag au solicitat administrației amânarea intrării în vigoare până în 2028 pentru a facilita procesele de restructurare a exploatațiilor, permițând continuarea activității și, în multe cazuri, prelungirea acesteia până la abandon. UPA subliniază necesitatea unui echilibru între îmbunătățirea bunăstării, care presupune investiții ridicate pentru mărirea fermelor în vederea menținerii producției, și creșterea costurilor și rentabilitatea exploatațiilor.
Pe lângă exigențele sporite privind bunăstarea animală, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii trebuie să gestioneze problema schimbului de generații și puterea macrofermelor aflate în proprietatea marilor grupuri.