Când a ajuns la Stuttgart, la sfârșitul anilor cincizeci, și a economisit niște bani, tatăl lui José Miguel Revilla și-a cumpărat nu un Mercedes, compania pentru care venise să lucreze din Spania autarhică a lui Franco, ci un Opel. «Pentru un Mercedes nu îi ajungeau banii», explică fiul în timp ce se plimbă printre halele unui complex de fabrici care se întinde pe aproximativ zece kilometri în valea râului Neckar, de unde pleacă automobile către întreaga lume. El, la fel ca tatăl, mama și fratele său, avea să intre la Mercedes, acum patru decenii, iar la 59 de ani încă este acolo.

Dar abia în 1965, coincizând cu nașterea lui José Miguel, tatăl său a putut în sfârșit să-și cumpere primul Mercedes. Și el își amintește încă cum, la întoarcerea în Spania în vacanță, experimentau același lucru ca mulți imigranți din acea epocă. În sat, vedeau acel vehicul și era ca și cum ar fi sosit un ministru: «Aproape că închideau străzile, pentru că venea o persoană importantă».

Mercedes era un simbol al miracolului economic postbelic și al puterii producătorilor de automobile din această țară. Cu deceniile și crizele, au început să-și piardă din strălucire. Dar încă nu încasaseră o lovitură precum cea din această săptămână. Intrarea în vigoare, joia trecută, a tarifelor de 25% la toate mașinile care intră în Statele Unite, este echivalentul economic al unei declarații de război pentru industria auto și pentru regiuni precum cea a Stuttgartului.

Aici te urci în trenul suburban și, pe o rază de mai puțin de 20 de kilometri, defilează pe lângă geam fabrici Mercedes, Porsche, Bosch și o rețea de întreprinderi mici și mijlocii care reprezintă un motor al Europei, o reflectare a bogăției și bunăstării Germaniei moderne. Statul federal Baden-Württemberg, din sud-vestul Germaniei, a trăit decenii întregi din exporturi. Se mișca precum peștele în apă în globalizarea care acum, cu tarifele anunțate săptămâna aceasta de președintele american, Donald Trump, ar putea ajunge la sfârșit.

—Vom vedea cine supraviețuiește.

Este ora schimbului de tură la una dintre fabricile Mercedes din Untertürkheim, la 10 kilometri de Stuttgart. Cel care vorbește este un muncitor de la fabrica unde se construiesc axele pentru mașinile electrice. Ca toată lumea aici, la întâlnirea cu el, îl salută efuziv pe José Miguel Revilla, astăzi membru al Comitetului de Întreprindere pentru puternicul sindicat IG Metall. La întrebarea dacă se referă la Mercedes când spune «vom vedea cine supraviețuiește» crizei declanșate de Trump, răspunde: «Nu, mă refer la ce țări». «Sper că toate», intervine José Miguel, iar muncitorul încheie: «Aici vom face tot ce putem mai bine».

În fabricile și satele dintre podgoriile aflate pe pante line, pe liniile de asamblare și în birourile managerilor, în sălile puterii politice locale și în negocierile pentru formarea unei coaliții între viitorul cancelar Friedrich Merz, creștin-democrat, și social-democrați, întrebarea este identică: ce e de făcut? Pentru că, dacă nimic nu o remediază, tarifele lui Trump amenință să fie deosebit de dureroase în regiuni ca aceasta, unde se produc automobile care acum vor fi mai greu de vândut în SUA. Consecințele sunt incalculabile.

«Un punct de cotitură»

«Acesta este, fără îndoială, un punct de cotitură», declară Nicole Hoffmeister-Kraut, ministrul Economiei, Muncii și Turismului din Baden-Württemberg, land cu 11,3 milioane de locuitori a cărui capitală este Stuttgart. «Afectează grav economia noastră. Produsele companiilor noastre din Baden-Württemberg vor fi mai scumpe în SUA și, astfel, vor fi mai puțin competitive. Cererea va scădea și cifra de afaceri va diminua. Multe companii deja se arată prudente din cauza situației geopolitice. Cu această decizie a administrației americane, prudența va fi și mai mare».

Hoffmeister-Kraut crede că firmele afectate de tarife «vor trebui să reacționeze, este previzibil». «Se va trata de reduceri de costuri», adaugă ea, «ceea ce, la rândul său, poate duce, în parte, la pierderea de locuri de muncă. Nu trebuie exclus nici faptul că, din cauza acestor șocuri, unele companii vor întâmpina dificultăți atât de mari încât existența lor va fi amenințată. Situația este dramatică», conchide această politiciană creștin-democrată.

Baden-Württemberg este un stat dependent de exporturi, aproximativ 40% din produsul intern brut al acestui stat federat, din care provine aproape un sfert din totalul exporturilor Germaniei către SUA. Sectorul auto are o pondere specifică, pentru land și întreaga țară. Vehiculele cu motor și componentele au reprezentat în 2024, ca și în anii anteriori, principalul produs de export german, iar prima piață, excluzând UE, a fost cea americană. Există producători, precum Porsche, care produc doar în Europa, deci nu au opțiunea altora, cum ar fi Mercedes, cu fabrică în Alabama, de a-și crește producția în acea țară și astfel de a scăpa de tarife. Pe de altă parte, este posibil ca clientul Porsche, cu putere de cumpărare mare, să accepte să plătească cu 25% mai mult. Dezbaterea pentru producătorii germani este dacă să reducă costurile și prețurile pentru a se adapta la tarife, sau direct să deschidă noi fabrici în SUA.

«Nimeni nu este pregătit pentru nebunul de Donald Trump, care distruge lumea cu războaiele sale comerciale», spune la telefon, fără a-și mușca limba, Ferdinand Dudenhöffer, fondatorul Centrului de Cercetare Auto și guru al sectorului în Germania. «Trump declară război producătorilor de automobile germani pentru că urăște Germania», afirmă el. Și explică această ură prin «invidia» pe care, potrivit lui, președintele american o simte față de «succesul» mașinii germane în comparație cu «slăbiciunea» celei americane.

Lamentarea expresivă a acestui expert reflectă un sentiment de neajutorare care nu este doar economic, ci și geopolitic: conștientizarea faptului că, după ce Trump a indicat că vechii aliați nu se puteau baza pe umbrela militară a Washingtonului, acum confirmă că nu poate fi considerat nici un partener de încredere pentru comerț. În acest domeniu, președintele american s-a plâns de mult timp că în SUA se cumpără mașini din Germania, în timp ce Germania întoarce spatele mașinilor din SUA. «Câte Chevrolet-uri sau Ford-uri vezi tu în centrul Münchenului?», se lamenta el acum câteva săptămâni. Dudenhöffer replică: «Este un argument prost: Chrysler-urile și Ford-urile din America nu pot fi vândute în Europa. Sunt mașini cu motoare mari și care dăunează mediului. Nu că nu le vrem, ci că americanii nu construiesc automobile potrivite pentru europeni».

«Și eu văd în Europa multe produse Apple sau Samsung, și nu văd mărci germane care au existat la vremea lor, precum Telefunken sau Grundig», spune, pentru a contracara argumentul lui Trump, Michael Clauss, vicepreședintele Comitetului de Întreprindere al Mercedes din Untertürkheim. De la sindicatul IG Metall la birourile conducerii, se elaborează ipoteze și se conturează scenarii. În același timp, cu cât urci mai sus în ierarhie, cu atât mai multă prudență. Nimeni din companii nu vrea să spună un cuvânt în plus. Toți privesc spre Bruxelles, competent pentru negocierile comerciale.

«Cel mai rău scenariu ar fi ca managementul, investitorii și membrii Consiliului de supraveghere să nu vadă altă posibilitate decât să scoată producția de aici și să construiască noi fabrici în SUA», spune Clauss, 63 de ani, într-un birou al sindicatului din fabrică. Dar adaugă că acest scenariu este «improbabil». Printre alte motive, pentru că încetarea producției în Germania ar obliga la reimportarea în Europa a vehiculelor fabricate în SUA. «Ceea ce s-ar putea întâmpla este să se mute o parte din producție», spune el, și astfel s-ar pierde locuri de muncă. «Ar fi catastrofal».

Grav, în opinia sa, este că tarifele se suprapun altor dificultăți, de la revoluția mașinii electrice și digitalizare, care permit construirea vehiculelor cu mai puțin personal, la generațiile mai tinere, care cumpără mai puține mașini. «Și la aceasta se adaugă situația geopolitică. Logic, în Rusia nu mai vindem Mercedes», va comenta mai târziu Clauss pe terasa însorită a Mosquito, taverna la patru pași de fabrică pe care o administrează José Miguel Revilla. «Atât de multe lucruri deodată... Asta face dificilă această criză».

Soluția, potrivit expertului Dudenhöffer, este în China, «piața cea mai importantă, cea mai mare din lume». Hoffmeister-Kraut, ministrul Economiei, subliniază: «SUA vor rămâne pentru noi o piață importantă, și în viitor. Dar va fi din ce în ce mai important ca Uniunea Europeană să încheie acorduri de liber schimb cu alte regiuni ale lumii, și să o facă rapid. Noi continuăm să apărăm globalizarea, comerțul liber și bazat pe reguli». În imediat, ministrul consideră că «este important să reacționăm cu prudență, să negociem, să detensionăm». «Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare masivă», adaugă. «Și dacă nu iese bine, atunci trebuie să ne gândim la un răspuns decisiv».

Revilla, care într-o carieră lungă a văzut și alte crize, își amintește de vremurile în care «munca era mai grea, dar colegii erau mai uniți». Acum observă cu îngrijorare că sprijinul pentru Alternativa pentru Germania (AfD) crește printre muncitori. Se teme, la fel ca și colegul său Clauss, că consecințele tarifelor pentru economie vor alimenta nemulțumirea și vor aduce mai multe voturi pentru acest partid de extremă dreaptă, prieten al lui Trump.

În timp ce merge prin hala unde a lucrat atâția ani — acum el este în birouri —, salută în stânga și în dreapta și nu poate evita o notă de nostalgie: «Mirosind uleiul mă simt acasă». Conversația se prelungește în barul Mosquito, decorat cu fulare ale echipei de fotbal din Stuttgart (și unul al naționalei Spaniei, și altul al Real Madrid). Este clar că lovitura tarifelor, deși anticipată, l-a lăsat la fel de descumpănit ca pe ceilalți: «Nu avem rețetă».