Până în 1145, în apropierea orașului Gades (vechiul Cádiz)

Până în 1145, în apropierea orașului Gades (vechiul Cádiz), se înălța un turn gigantic, cu o înălțime de aproximativ 60 de metri, echivalentul unui bloc modern cu 20 de etaje, încoronat de o statuie aurită a unei figuri umane. Această construcție a dispărut complet, devenind unul dintre marile mistere ale arheologiei spaniole. Specialiști de renume au încercat să-i reconstituie aspectul pe baza a aproximativ 30 de descrieri datând de la construcția sa, la sfârșitul secolului I î.Hr., până la distrugerea sa de către comandantul almoravid Ali Ibn Isa Ibn Maymun, care credea că ascunde un tezaur valoros.

Un studiu recent, «Juba II și ‘idolul’ din Cádiz: un posibil monument funerar regal numidian la marginea vestică a Imperiului Roman»

Un studiu recent, «Juba II și ‘idolul’ din Cádiz: un posibil monument funerar regal numidian la marginea vestică a Imperiului Roman», oferă o interpretare surprinzătoare: ar fi vorba despre un cenotaf ridicat în memoria lui Juba I, rege al Numidiei, de către fiul său, regele Juba II al Mauritaniei, inițiator al unor ample lucrări publice în golful Cádiz și explorator al Insulelor Canare și al insulei Mogador (Maroc), unde a dezvoltat o industrie de producere a purpurii. Monumentul ar comemora, conform articolului publicat în revista Spal de Manuel Álvarez Martí-Aguilar, profesor la Departamentul de Științe Istorice al Universității din Málaga, «succesul expediției exploratorii a lui Juba II» și ar servi drept «referință vizuală pentru navigatorii care tranzitau ruta stabilită de monarhul mauritan către coasta atlantică africană și Insulele Canare».

Deși numeroase surse musulmane și creștine medievale au menționat existența turnului, funcția și dedicarea sa au rămas neclare. Sursele arabe îl numesc «turn» sau «far», în timp ce statuia superioară era denumită «idol» sau «oracol». Figura era orientată spre ocean, avea un picior înainte, ca și cum ar fi mers, și ținea în mână un obiect, posibil o vergea cu curele, interpretată ulterior greșit ca o cheie. Aspectul exterior este cunoscut din două reprezentări idealizate, una într-un manuscris de la Biblioteca Națională a Parisului și alta într-o miniatură din General Estoria a lui Alfonso X cel Înțelept, manuscris păstrat la Mănăstirea Regală El Escorial (Madrid). Descrierile arabe sugerează că turnul s-ar fi aflat în zona Torregorda, la jumătatea distanței dintre Cádiz și Sancti Petri.

Juba I (85-46 î.Hr.), fiul și succesorul lui Hiempsal II (88-60 î.Hr.), a fost ultimul rege legitim al Numidiei orientale. El a sprijinit facțiunea pompeiană în conflictul cu Iulius Caesar și, după înfrângerea în bătălia de la Thapsus în 46 î.Hr., a încheiat un pact de sinucidere cu generalul roman Marcus Petreius pentru a avea o moarte onorabilă în luptă. Fiul său, Juba, a fost dus de Caesar la Roma și, din 44 î.Hr., a fost integrat în casa lui Octavian, unde a primit o educație intelectuală greco-romană rafinată, precum și pregătire militară.

Octavian a protejat tânărul prinț și i-a acordat cetățenia romană. Este posibil să-l fi însoțit în campaniile sale împotriva cantabrilor și asturilor din Hispania. În 25 î.Hr., împăratul l-a numit monarh al Mauritaniei, unde și-a stabilit capitala în Iol-Caesarea (Cherchell, Algeria), un regat cu o influență considerabilă în regiunea Cádiz. Călătorul andaluz Abu Hamid al-Gharnati (1080-1170) a scris că statuia reprezenta un «individ negru». La rândul său, geograful și biograful arab de origine greacă Yaqut (1179-1229) a afirmat că personajul din turn era un «berber», cu părul creț și barbă.

«Totul m-a condus să evaluez posibilitatea», spune Manuel Álvarez Martí-Aguilar, «ca personajul reprezentat care încorona monumentul să fie un monarh nord-african, dar nu Juba II». Acesta, crescut la curtea Romei, și-a cultivat portretele și efigiile pe monede cu «o imagine arhetipală de monarh elenistic, care nu coincide cu descrierile idolului din Cádiz». În schimb, această reprezentare cu barbă și păr creț «coincide, și într-un mod singular de fidel, cu descrierile tatălui său, regele Juba I al Numidiei», explică el. Pe denarii pe care Juba I i-a bătut la sfârșitul domniei sale, apare efigia sa cu diademă și purtând un sceptru regal terminat cu două apendice. El este reprezentat cu mustață și barbă, iar părul său des și creț și coafura sa, în stilul în care își aranjau părul maurii și numidienii, ies în evidență. Într-o sculptură ecvestră care reprezintă un călăreț numidian găsită în Chemtou (Tunisia) și care a fost identificată cu însuși Juba I, personajul poartă o mantie care îi lasă descoperit umărul drept, ceea ce coincide cu mai multe descrieri ale figurii din Cádiz.

Diverse surse, atât arabe, cât și creștine, indicau că individul purta în mână un obiect în formă de cheie. Dar, când monumentul a fost distrus în 1145, acest obiect enigmatic a putut fi examinat cu atenție. Geograful din Granada, al-Zuhrī, care a vizitat Cádiz, a văzut încă clădirea în picioare și a fost martor la demolarea ei. El a asigurat că figura ținea un obiect cu «curele de piele, ca un bici», o descriere care se potrivește cu imaginea sceptrului regal care apare pe denarii lui Juba I.

«Propunerea de a identifica personajul care încorona clădirea ca fiind Juba I și de a considera că construcția sa a fost ordonată de fiul său, Juba II, invită la luarea în considerare a posibilității ca acesta să fie un epigon al tradiției monumentelor arhitecturii regale numidiene din Africa de Nord», spune expertul. Monumentele funerare regale numidiene au fost construite între mijlocul secolului al II-lea și secolul I î.Hr. Erau clădiri turriforme, eșalonate și culminând cu un vârf piramidal. Au fost ridicate în locuri izolate și proeminente, cum ar fi granițele naturale sau etno-politice și lângă cursurile de apă. Datorită locației lor, au devenit repere vizuale ale peisajului. Aveau un caracter funerar și au fost ridicate de succesorii decedaților.

Profilul monumentului din Cádiz, conform relatărilor medievale, coincide pe deplin cu cele din Africa de Nord: în formă de turn, eșalonat, terminat cu o piramidă, masiv, fără ușă de acces și cu piesele sale unite prin plumb. Istoricul Al-Ḥimyarī a informat că, după distrugerea sa, «nu s-a putut extrage din ruine decât plumbul care unea pietrele unele de altele și cuprul din care era făcută statuia: era cupru aurit».

Unul dintre aspectele care conectează cel mai direct clădirea din Cádiz cu monumentele turriforme punico-numidiene africane este locația sa. Se presupune că s-ar fi aflat în Torregorda, în mijlocul insulei León, în jurul gurii râului Arillo, într-un loc echidistant între Cádiz și Sancti Petri, la fel ca monumentele numidiene africane, aproape de cursurile de apă, dar la marginile orașelor. Printre aspectele singulare pe care această nouă interpretare a monumentului le aduce, autorul studiului evidențiază celebrarea explicită a identității numidiene de către Juba II prin figura tatălui său, ceea ce ar putea fi înțeles ca un mesaj de complicitate cu populațiile nord-africane stabilite de mult timp pe coasta Cádiz.