În câteva cuvinte
Articolul explorează impactul Inteligenței Artificiale, în special ChatGPT, asupra educației și creativității. Autoarea își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea IA pentru a evita munca autentică și la potențialele consecințe negative asupra gândirii critice și a integrității academice. Subliniază importanța de a ne pune întrebări și de a nu ne baza exclusiv pe tehnologie pentru a găsi răspunsuri.
Nu sunt singurul profesor care a suspectat că evaluează lucrări realizate cu Inteligenţa Artificială (mai exact, cu Chat GPT, cea mai recunoscută dintre toate IA). Când dai peste redactări cu o structură şi sintaxă foarte similară cu cele reproduse de orice interogare în Chat GPT, nu poţi decât să te îndoieşti. Nişte paragrafe nedigerate, limbaj plat, repetiţii cu creşteri progresive în extensie şi, mai ales, absenţa acelor locuţiuni pompoase pe care studenţii le folosesc atât de des. Este foarte greu de explicat, într-o societate care premiază imoralitatea, că trebuie să te descurci cu ceea ce ştii să faci, fără să trişezi.
Fiecărui progres tehnologic îi urmează un remediu; un tip de program creează necesitatea unui alt tip de program mai complicat, mai voluminos, pentru a lupta împotriva consecinţelor primului. Din ce în ce mai mult cod consumat, din ce în ce mai multă electricitate pentru a înlocui funcţii menite pentru plăcerea oamenilor, cum ar fi, de exemplu, scrisul. Nu înţeleg de ce cineva ar folosi IA pentru a scrie sau pentru a se gândi ce să deseneze. Nu înţeleg de ce propria ta creativitate este atât de limitată încât ai nevoie de un premergător virtual pentru a nu cădea la pământ. Nu ştiu câţi dintre elevii mei s-au ajutat de IA, nici câţi dintre elevii de la universitate, de la liceu, de la şcoală, apelează la această scurtătură. Ştiu ce consecinţe va avea, pentru că ştiu că niciun progres ştiinţific nu a avut un punct final. Au existat — şi există — puncte şi de la capăt. Ştiu că vom deveni un pic mai proşti şi mult mai uşor de manipulat. Cine îţi oferă scurtături şi facilităţi de obicei vrea ceva de la tine. Este foarte greu să-ţi păstrezi capul rece şi să ştii când tehnologia este un dar şi când este o condamnare.
Am citit *Povestea fără sfârşit* de mai mult de 14 ori (de la un moment dat am încetat să mai număr recitirile) şi ori de câte ori am o îndoială vitală îmi amintesc de inscripţia pe care Bastian, în a doua jumătate a cărţii, o găsea pe Auryn. „Fă ce vrei”, spunea. Este foarte greu să faci ceea ce vrei; pentru început, trebuie să ştii ce vrei. A medita asupra frazelor şi cuvintelor înseamnă a medita asupra existenţei în sine, adică a-ţi pune întrebări. Cel care îşi pune întrebări este uman. A scrie este o activitate umană. Nu este greu de văzut ce câştigi din a nu-ţi pune întrebări şi a lăsa pe alţii să găsească răspunsurile pentru tine.
