Când ies din camera mea de la The Georgian House și cobor în barul de la parter, dau peste un grup de bătrâni care cântă la ukulele. Întonează un cântec pe care nu-l cunosc, dar îmi dă o stare de bine, transmite o fericire liniștită. Fără grabă. Ies pe strada principală din Saint Anne, Victoria Street. Abia dacă e cineva pe stradă, deși e șapte seara într-o zi de sfârșit de iulie. Soarele strălucește. Pe trotuarul de vizavi se află un local cu o vitrină mare. Este Riduna Radio, postul local.

Scrisoarea este datată 25 iulie 1952. În ea, Ministerul francez al Veteranilor și Victimelor de Război certifica Spaniei că, potrivit arhivelor, Antonio García Hevia, originar din Hontoria de Cerrato (Palencia), a murit în complexul de lagăre de concentrare naziste Mauthausen-Gusen, în Austria, pe 9 iulie 1941. Scrisoarea nu a ajuns niciodată la familia sa și a rămas timp de decenii pe rafturile Ministerului Spaniol de Externe, până când o asociație pentru memorie a recuperat-o, iar descendenții lui Antonio au aflat că ruda lor a fost victima ororii naziste.

Unchiul Manolo, un anarhist convins, povestea cum oamenii de acolo mâncau scoarța copacilor pentru a-și potoli foamea.