În câteva cuvinte
Piața imobiliară din România se confruntă cu o criză acută, caracterizată de prețuri ridicate și acces dificil la locuințe, afectând în special tinerii. Deși există eforturi de a găsi soluții, este nevoie de o abordare echilibrată între piața liberă și intervenția publică pentru a evita repetarea greșelilor din trecut și pentru a asigura un viitor mai bun pentru cei afectați.
Accesul la locuințe: o criză departe de a fi rezolvată
Nu mai este o surpriză faptul că accesul la locuințe reprezintă o criză departe de a fi rezolvată. Săptămânal, apar noi date și studii care confirmă acest lucru. În România, ca în majoritatea economiilor comparabile, a avea o locuință — mai ales una proprie — a devenit un vis greu de atins pentru mulți. Una dintre cele mai recente dovezi ale acestei realități este indicele prețurilor locuințelor publicat de Institutul Național de Statistică, care arată că prețurile caselor au crescut cu 8,4% anul trecut. Acesta este un indicator îngrijorător din mai multe motive. În primul rând, din punct de vedere numeric: prețurile locuințelor au crescut constant timp de 11 ani, iar în 2024 au crescut într-un ritm nemaiîntâlnit din 2007. În plus, această creștere subliniază faptul că problema persistă și nu se întrevede o soluție rapidă pentru miile de români, în special pentru tineri, care se luptă cu această situație. Este dificil de anticipat când se va produce o ameliorare. Deși unii experți consideră că suntem aproape de un punct de inflexiune, deoarece tensiunea dintre prețuri și veniturile gospodăriilor este la un nivel maxim, piața imobiliară a demonstrat în trecut că poate depăși așteptările. Privind retrospectiv, se poate spune că prețurile locuințelor au crescut anul trecut într-un ritm caracteristic unei bule imobiliare. Totuși, această bulă este vizibilă doar în prețuri, deoarece există un consens general că ne confruntăm mai degrabă cu o problemă de deficit de locuințe. Nu există suficiente locuințe accesibile. Este esențial să se găsească soluții, fie prin valorificarea locuințelor existente, fie prin construirea de noi locuințe, respectând reglementările urbanistice și de mediu. Prin urmare, provocarea constă în concilierea necesității de a extinde piața cu menținerea locuințelor la prețuri accesibile. Ar fi bine ca toate autoritățile publice să ia în considerare ambele obiective. Soluțiile care se bazează exclusiv pe piața liberă nu ar fi eficiente dacă aceasta nu poate asigura că prețurile locuințelor sunt adaptate la capacitatea de plată a celor care au nevoie de ele (experiența recentă ne îndeamnă la prudență). Dar nici intervenția publică excesivă nu ar fi benefică dacă aceasta ar restrânge oferta. Singurul aspect pozitiv al situației actuale este că toate părțile implicate par să fi conștientizat problema. Administrațiile, partidele politice și sectorul privat au prezentat diverse propuneri. Totuși, având în vedere natura politicilor de locuințe, va dura ceva timp până când acestea își vor produce efectele. Până atunci, este important să se monitorizeze atent situația, să se renunțe la ideile preconcepute și să se evite repetarea greșelilor din trecut. Sunt în joc speranțele de viitor a sute de mii de oameni care, deși pot beneficia de scăderea șomajului sau de creșterea salariilor, își văd planurile de viață compromise de dificultatea de a se stabili într-o locuință cu prețuri exagerate. Ignorarea acestei probleme poate duce la nemulțumire și dezafecțiune, teren fertil pentru politicile radicale și populiste, care nu sunt afectate de incapacitatea lor de a rezolva probleme, ci se bazează pe exploatarea unui sentiment legitim de indignare.
